ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2063/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 3/ C din 14 martie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul penal nr. 187/43/2008, s-a dispus, în baza mandatului european de arestare emis la 18 martie 2008, în dosarul nr. 2228/2007 RG GIP-N 125/07/21 RG PM de Tribunalul din Alessandria - Republica Italiană arestarea preventivă a numitului T.O.I., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 mai 2008 până la 12 iunie 2008 și predarea acestei persoane către autoritățile judiciare italiene în vederea efectuării urmăririi penale.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea unor „activitate de favorizare și exploatare a activității de prostituție desfășurată de minora de origine română G.D.M.” prin „procurarea unei locuințe femeii exploatate, apoi de însoțirea și fixarea întâlnirilor acesteia cu clienții” urmate de încasarea banilor obținuți din prostituție și împărțirea lor cu numiții T.D.l. și D.F. cercetați în același dosar. S-a apreciat că infracțiunea ce formează obiectul anchetei penale intra în categoria infracțiunilor prevăzute de art. 85 din Legea nr. 302/2004 și că nu subzistă niciunul din cazurile reglementate de art. 88 din același act normativ, de natură a justifica un refuz al executării.

Totodată, s-a considerat că apărarea persoanei solicitate în sensul că nu a săvârșit faptele pentru care este cercetat, nu poate fi primită, aceasta neputând constitui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată care a susținut că judecata s-a făcut în camera de consiliu contrar dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 302/2004, că nu s-au solicitat garanții de la statul solicitant referitoare la executarea pedepsei pe teritoriul statului român și că hotărârea nu a fost pronunțată de președintele completului de judecată ci de judecătorul din acest complet. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul declarat nu este întemeiat. 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că autoritățile judiciare italiene efectuează urmărirea penală a persoanei solicitate pentru infracțiunea de prostituția minorilor, prevăzută de art. 600 bis C. pen. italian, pedepsită cu închisoarea de la 6 ani la 12 ani, constând în aceea că persoana solicitată T.O.I. împreună cu numiții D.F. și T.D.l. a favorizat și exploatat activitatea de prostituție desfășurată de minora sub 18 ani G.D.M., prin procurarea unei locuințe și asigurarea clienților, ceea ce corespund infracțiunii prevăzute de art. 329 C. pen. român. Totodată, se mai constată că mandatul european de arestare a fost emis în vederea aducerii persoanei cercetate la Biroul judecătorului pentru cercetările preliminare al Tribunalului din Alessandria, fiind înlocuită măsura anterioară a arestului domiciliar.

Mai rezultă, din analiza actelor din dosar, că opoziția persoanei solicitate nu s-a bazat pe o eroare privind identitatea sau pe un motiv de refuz din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, ci pe apărări care vizează chestiuni legate de vinovăția în săvârșirea faptei pentru care este cercetat ori de legalitatea măsurii arestării dispuse de judecătorul italian, cea ce nu poate face obiectul examinării, întrucât potrivit art. 77 alin. (2) din legea arătată, mandatul se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. Așa fiind, dispoziția de arestare pe timp de 30 zile și de predarea către autoritățile judiciare italiene este conformă cu prevederile legale menționate și m Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002. 2. Referitor la susținerea din recurs, în sensul că judecata s-a făcut în camera de consiliu și că astfel s-au încălcat dispozițiile art. 48 din Legea nr. 302/2004, aceasta nu poate fi primită.

Astfel, textul invocat se referă la procedura extrădării, care nu este aplicabilă în cauza de față, ce vizează punerea în executare a unui mandat european. În cuprinsul Legii nr. 302/2004 nu se constată existența unor reglementări exprese privind procedura în ședințele de judecată având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare, astfel că în baza art. 7 din aceeași lege sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen. Întrucât mandatul european de arestare a fost emis în cursul urmăririi penale, măsura arestării, potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, trebuie dispusă prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, așa cum prevăd dispozițiile art. 146 alin. (4) și art. 149 1 alin. (4) C. proc.

pen., lucru pe care prima instanță l-a făcut, dispunând totodată și predarea persoanei solicitate. Se mai constată că pronunțarea acestei soluții s-a făcut în ședință publică, de către judecătorul membru al completului de judecată. Potrivit art. 310 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea se pronunță în ședință publică de către președintele completului de judecată, asistat de grefier. Această normă nu este prevăzută însă sub pedeapsa nulității, conform art. 197 din același cod, astfel că atribuția președintelui de complet poate fi preluată de celălalt judecător, scopul fiind asigurarea publicității. 3. în sfârșit, prin dispozițiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit că cetățenii români sunt predați în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Cum această dispoziție este imperativă, în baza ei, persoana solicitată, dacă va fi în final condamnată, urmează a face obiectul unei cereri de transfer în vederea executării pedepsei în România. 4. Față de considerentele ce preced, constatând că arestarea și predarea persoanei solicitate s-a făcut cu respectarea cerințelor legale privind mandatul european de arestare, că motivele de casare nu pot fi primite, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană solicitată T.O.I. împotriva încheierii penale nr. 3/ C din 14 mai 2008 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 187/43/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.