ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2063/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 3/ C din 14 martie 2008 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul penal nr. 187/43/2008, s-a dispus, în baza mandatului european de

arestare emis la 18 martie 2008, în dosarul nr. 2228/2007 RG GIP-N 125/07/21 RG

PM de Tribunalul din Alessandria - Republica Italiană arestarea preventivă a

numitului T.O.I., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 mai 2008

până la 12 iunie 2008 și predarea acestei persoane către autoritățile judiciare

italiene în vederea efectuării urmăririi penale.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că persoana solicitată este

cercetată pentru săvârșirea unor „activitate de favorizare și exploatare a

activității de prostituție desfășurată de minora de origine română G.D.M.” prin

„procurarea unei locuințe femeii exploatate, apoi de însoțirea și fixarea

întâlnirilor acesteia cu clienții” urmate de încasarea banilor obținuți din

prostituție și împărțirea lor cu numiții T.D.l. și D.F. cercetați în același

dosar.

S-a apreciat că infracțiunea ce formează obiectul anchetei penale intra

în categoria infracțiunilor prevăzute de art. 85 din Legea nr. 302/2004 și că

nu subzistă niciunul din cazurile reglementate de art. 88 din același act

normativ, de natură a justifica un refuz al executării.

Totodată, s-a considerat că apărarea

persoanei solicitate în sensul

că nu a săvârșit faptele

pentru care este cercetat, nu poate fi primită, aceasta neputând constitui

motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată care

a susținut că judecata s-a făcut în camera de consiliu contrar dispozițiilor art.

48 din Legea nr. 302/2004, că nu s-au solicitat garanții de la statul

solicitant referitoare la executarea pedepsei pe teritoriul statului român și

că hotărârea nu a fost pronunțată de președintele completului de judecată ci de

judecătorul din acest complet.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul declarat nu este întemeiat.

autoritățile judiciare italiene efectuează urmărirea penală a persoanei

solicitate pentru infracțiunea de prostituția minorilor, prevăzută de art. 600

bis C. pen. italian, pedepsită cu închisoarea de la 6 ani la 12 ani, constând

în aceea că persoana solicitată T.O.I. împreună cu numiții D.F. și T.D.l. a

favorizat și exploatat activitatea de prostituție desfășurată de minora sub 18

ani G.D.M., prin procurarea unei locuințe și

asigurarea

clienților, ceea ce corespund infracțiunii prevăzute de art. 329

C. pen.

român.

Totodată, se mai constată că mandatul european de arestare a fost emis

în vederea aducerii persoanei cercetate la Biroul judecătorului pentru

cercetările preliminare al Tribunalului din Alessandria, fiind înlocuită măsura

anterioară a arestului domiciliar.

Mai rezultă, din analiza actelor din dosar, că opoziția persoanei

solicitate nu s-a bazat pe o eroare privind identitatea sau pe un motiv de

refuz din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, ci pe apărări care

vizează chestiuni legate de vinovăția în săvârșirea faptei pentru care este

cercetat ori de legalitatea măsurii arestării dispuse de judecătorul italian,

cea ce nu poate face obiectul examinării, întrucât potrivit art. 77 alin. (2)

din legea arătată, mandatul se execută pe baza principiului recunoașterii și

încrederii reciproce.

Așa fiind, dispoziția de arestare pe timp de 30 zile și de predarea

către autoritățile judiciare italiene este conformă cu prevederile legale

menționate și m Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

2.

Referitor la

susținerea din recurs, în sensul că judecata s-a făcut în camera de consiliu și

că astfel s-au încălcat dispozițiile art. 48 din Legea nr. 302/2004, aceasta nu

poate fi primită.

Astfel, textul invocat se referă la

procedura extrădării, care nu este

aplicabilă în cauza de

față, ce vizează punerea în executare a unui mandat european.

În cuprinsul Legii nr. 302/2004 nu se constată existența unor

reglementări exprese privind procedura în ședințele de judecată având ca obiect

punerea în executare a mandatului european de arestare, astfel că în baza art. 7

din aceeași lege sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen.

Întrucât mandatul european de arestare a fost emis în cursul urmăririi

penale, măsura arestării, potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004,

trebuie dispusă prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, așa cum

prevăd dispozițiile art. 146 alin. (4) și art. 149

1

alin. (4) C.

proc. pen., lucru pe care prima instanță l-a făcut, dispunând totodată și

predarea persoanei solicitate.

Se mai constată că pronunțarea acestei

soluții s-a făcut în ședință

publică, de către judecătorul

membru al completului de judecată.

Potrivit art. 310 alin. (1) C. proc. pen.,

hotărârea se

pronunță în ședință publică de către

președintele completului de judecată, asistat de grefier.

Această normă nu este prevăzută însă sub pedeapsa nulității, conform art.

197 din același cod, astfel că atribuția președintelui de complet poate fi

preluată de celălalt judecător, scopul fiind asigurarea publicității.

3.

în sfârșit, prin

dispozițiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit că cetățenii români

sunt predați în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi

penale sau a judecății, cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o

pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România

pentru executarea pedepsei.

Cum această dispoziție este imperativă, în baza ei, persoana

solicitată, dacă va fi în final condamnată, urmează a face obiectul unei cereri

de transfer în vederea executării pedepsei în România.

4.

Față de

considerentele ce preced, constatând că arestarea și predarea persoanei

solicitate s-a făcut cu respectarea cerințelor legale privind mandatul european

de arestare, că motivele de casare nu pot fi primite, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge

recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană

solicitată T.O.I. împotriva încheierii penale nr. 3/ C din 14 mai 2008 a Curții

de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 187/43/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.