ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 945/2008

Asupra recursului de fata,

În baza actelor si lucrărilor dosarului, constata următoarele:

Prin sentința penala nr. 6 din 3 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

penala, pronunțată în dosarul nr. 1868/33/2007, a fost admisă cererea formulată

de autoritățile judiciare italiene cu privire la executarea mandatului de

arestare emis, la data de 11 octombrie 2007, de către Biroul Procurorului

Republicii de pe lângă Tribunalul din Milano sub nr. EA/652/99/ST în dosarul nr.

3351/03R.ES pe numele cetățeanului roman P.L., în vederea executării pedepsei

de 7 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 2827 din 15 martie

2002 a Tribunalului din Milano, sentință rămasă definitivă la data de 1

octombrie 2002.

S-a constatat, totodată, că prin încheierea penală nr. 93 din 6

noiembrie 2007 s-a dispus arestarea preventivă a numitului P.L. pe o perioadă

de 30 de zile începând cu data de 6 noiembrie 2007. A fost menținută starea de

arest a persoanei solicitate.

În partea introductivă a acestei hotărâri s-a dispus amendarea

apărătorului ales, avocat N.M.P. cu suma de 5000 lei, în baza art. 198 alin. (3)

C. proc. pen., constatând că nu se dovedește motivul obiectiv al lipsei

apărătorului ales și că acesta nu și-a îndeplinit obligația legală de a asigura

substituirea.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut in esența

următoarele:

S-a reținut astfel că autoritățile italiene au solicitat predarea

numitului P.L., în vederea executării pedepsei de 7 ani și 5 luni închisoare

aplicată prin sentința nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano,

sentință rămasă definitivă la data de 1 octombrie 2002, persoana solicitată

fiind condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la lipsire

ilegală de libertate, participare la tentativă de prostituție, participarea la

ajutorul și facilitarea intrării ilegale pe teritoriul Italiei, participare la

prostituție și exploatarea victimelor acesteia, participare la falsificarea

unui pașaport.

Examinând actele si lucrările dosarului instanța de fond a reținut ca

mandatul de arestare emis îndeplinește toate cerințele impuse de Legea nr. 302/2004,

astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 224/2006, dispunând procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj să ia măsurile necesare

pentru identificarea persoanei solicitate, reținerea și prezentarea acesteia în

fata instanței.

- Persoana solicitată P.L. a fost identificată la data de 6 noiembrie

2007 și prezentată în aceeași zi în fața Curții de Apel Cluj, iar în

conformitate cu prevederile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a

apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi luată, în cauză fiind

îndeplinite condițiile de formă ale mandatului de arestare provizorie, în

vederea efectuării procedurilor de extrădare măsura fiind necesară pentru a

preveni orice impediment de natură a aduce atingere acestor proceduri.

Reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (3)

și art. 88, art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost

modificată, văzând că în cauză nu au fost identificate motive de refuz a

executării mandatului european de arestare, instanța a admis cererea formulată

de autoritățile italiene cu privire la executarea mandatului european de

arestare emis la data de 11 octombrie 2007 pe numele cetățeanului roman P.L.,

dispunând totodată predarea acestuia autorităților solicitante.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana

solicitată P.L., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, trimiterea cauzei

spre rejudecare pe considerentul încălcării dreptului la apărare al acestuia.

Recurentul avocat N.M.P., a criticat hotărârea sub aspectul dispoziției

referitoare la amendarea sa, precizând că în data de 6 martie 2008 a absentat

în mod justificat, cererea sa de amânare neavând un caracter abuziv, fiind determinată

de motive obiective precizate instanței de fond.

Concluziile apărătorului recurentului persoanei solicitate, ale

reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate în partea introductivă

a prezentei hotărâri.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform

dispozițiilor art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursurile declarate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise pentru

considerentele care urmează:

Examinând cauza, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat

în mod corect dispunând arestarea provizorie persoanei solicitate P.L.,

reținând că, din documentele anexate dosarului cauzei rezultă că persoana

solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani și 5 luni închisoare aplicată

prin sentința nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentință

rămasă definitivă la data de 1 octombrie 2002, pentru săvârșirea infracțiunilor

de participare la lipsire ilegală de libertate, participare la tentativă de

prostituție, participarea la ajutorul și facilitarea intrării ilegale pe

teritoriul Italiei, participare la prostituție și exploatarea victimelor

acesteia, participare la falsificarea unui pașaport.

Judecând cauza în fond, instanța a respins cererea apărătorului,

angajat în cauză, de amânare a cauzei pe considerentul că are de susținut o

cauză la Tribunalul Mureș, cu motivarea că aceasta nu este justificată. În

această situație, instanța a desemnat un apărător din oficiu și a procedat la

judecarea cauzei.

Procedând astfel, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea

normelor legale privind garantarea dreptului de apărare

consfințit

și garantat de Constituție în art. 24, C. proc. pen., în art. 6 și de art. 6 C.A.D.O.L.F.,

așa cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 din 1 noiembrie 1998.

Astfel, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 171 alin (4) C.

proc. pen., care prevede „Când asistența juridică este obligatorie, dacă

apărătorul ales nu se prezintă nejustificat (..) la termenul de judecată fixat

și nici nu asigură substituirea (..) instanța ia măsuri pentru desemnarea unui

apărător din oficiu care să îl înlocuiască, acordând un termen de minim 3 zile

pentru pregătirea apărării.”

Simpla desemnare a unui apărător din oficiu, fără a-i da acestuia

posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului nu duce la îndeplinirea

obligației de asigurare a asistenței juridice. Numirea unui apărător din

oficiu, în modalitatea arătată nu asigură nici necesitatea respectării

dispozițiilor art. 6 paragraful 3 lit. c) din C.E.D.O.

Potrivit art. 6 pct. 3 lit. b) din Convenție, orice acuzat are dreptul

să dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, iar

conform art. 6 alin. (4) și (5) C. proc. pen., orice parte are dreptul să fie

asistată de apărător în tot cursul procesului penal. Corelativ acestui drept, alin.

(5) al art. 6 stabilește obligația organelor judiciare de a lua măsurile

necesare pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului sau învinuitului,

numai dacă acesta nu are apărător ales.

Înalta Curte are în

v

edere în

ac

eeași șrstgrrs'i^lfol^^ de

Curtea Europeană în cauza C. c. Germaniei (25 septembrie 1992), în

considerentele căreia s-a reținut că relația confidențială client - avocat nu

poate fi considerată una absolută, fiind supusă anumitor limite, în cazul în

care instanța trebuie să decidă dacă interesele justiției impun ca acuzatul să

fie apărat sau ni de avocatul ales de el. Instanța trebuie să țină cont de

intenția acuzatului, dar poate și trece peste această intenție, dacă există

motive relevante și suficiente pentru a considera că aceasta este în interesul

justiției.

În speță măsura dispusă, de natură a încălca dreptul la apărare al

persoanei solicitate, prin lipsirea acestuia de o apărare efectivă este departe

de a fi în interesul bunei soluționări a cauzei.

Apreciind că măsura arestării preventive luată față de recurentul

persoană solicitată P.L. se impune a fi menținută, pentru a preveni orice impediment

de natură a aduce atingere soluționării cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 90

alin. (9) din Legea nr. 302/2004 va menține măsura arestării persoanei

solicitate pe o perioadă de 30 de zile.

Totodată, Înalta Curte constată că lipsa apărătorului ales al persoanei

solicitate, avocat N.M.P., la termenul din 6 martie 2008 a fost justificată pe

considerentul că are de susținut o cauză la Tribunalul Mureș, motiv pentru care

a arătat că este în imposibilitate de prezentare, dispoziția instanței de fond de

amendare a aceștia fiind nefondată. Înalta Curte, calificând cererea acestuia

de scutire de plata amenzii ca recurs împotriva hotărârii prin care s-a dispus

amendarea acestuia, va fi înlătura dispoziția de amendare a apărătorului ales N.M.P.

ca urmare a admiterii recursului declarat de acesta.

Prin urmare, față de cele învederate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de

recurenta persoană solicitată P.L. și de avocat N.P., în nume propriu împotriva

sentinței penale nr. 6 din 3 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penala,

pronunțată în dosarul nr. 1868/33/2007, va casa sentința penală atacată și va

trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond numai în ceea ce-1 privește

pe recurentul persoană solicitată P.L.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursurile declarate de recurenta persoană solicitată P.L. și

de avocat N.M.P., în nume propriu, împotriva sentinței penale nr. 6 din 3

martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penala.

Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la

instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Cluj, numai în ceea ce-l privește pe

recurentul persoană solicitată P.L.

Înlătură dispoziția de amendare a apărătorului ales N.M.P. cu suma de

5000 lei.

Menține starea de arest a recurentului persoană solicitată. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2008.