ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4216/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea penală nr. 12/E/2008 de la 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1831/57/2008 a fost admisă propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate M.A. formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia și în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.A., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 decembrie 2008, ora 15, 15 până la data de 14 ianuarie 2009, ora 15, 15 . Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia. S-a fixat termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare la data de 18 decembrie 2008, ora 12,00 pentru când s-a dispus citarea persoanei solicitate în Arestul IPJ Sibiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că în temeiul art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată nu a consimțit la predare către autoritatea judiciară emitentă, apreciind că, în temeiul art. 90 alin. (8) din aceeași lege, este necesar acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, iar prin încheiere a admis propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate M.A.

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia și în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.A., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 decembrie 2008, ora 15, 15 până la data de 14 ianuarie 2009, ora 15, 15 , având în vedere existența mandatului de arestare european emis de către autoritatea judiciară competentă, Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Trieste, actul procedural de cumulare a pedepselor cu ordinul de executare nr. 527/2001 R.E.S. din data de 02 octombrie 2007, pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare rezultată, ca urmare a cumulului mai multor pedepse pentru care au fost emise mandate europene de arestare și neexistând un motiv de refuz al executării potrivit art. 88 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei încheieri a declarat, în termenul legal, recurs persoana solicitată M.A., așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 16 decembrie 2008, întocmit de prima instanță în dosarul nr. 1831/57/2008 și semnat și de persoana solicitată, aflat la fila 2 dosarul Înaltei Curți, fără a arăta în scris motivele. La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat recurentul persoană solicitată M.A., aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat K.A., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Recurentul persoană solicitată, întrebat fiind de instanță, a arătat că locuiește în România de 6 ani, cunoaște puțin limba română, dar are dificultăți în înțelegerea limbajului juridic.

Față de această situație, Înalta Curte a dispus ca traducerea să fie asigurată de interpretul de limbă italiană prezent, doamna P.A.M., care a depus la dosarul cauzei autorizația nr. 2751 din 14 august 2000 eliberată de Ministerul Justiției. Recurentul persoană solicitată a învederat că menține recursul declarat. Apărătorul recurentului persoană solicitată, în concluziile orale, în dezbateri a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea încheierii atacate prin care a fost arestat și punerea în libertate a recurentului, deoarece are în România o societate comercială pe care o administrează, urmând ca dacă se consideră că este vinovat să-și lichideze societatea, suferă, atât el, cât și soția de o serie de boli psihice.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurentul persoană solicitată, precum și poziția recurentului persoană solicitată, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de recurentul persoană solicitată M.A. prin prisma dispozițiilor art. 94 1 alin. (1) cu referire la art. 90 alin. (7) și (8) din Legea nr. 222/2008 și art. 7 din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 385 1 alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul persoanei solicitate împotriva încheierii penale nr. 12/E/2008 de la 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1831/57/2008, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Legiuitorul român a prevăzut în mod expres în dispozițiile art. 90 alin. (7) și alin. (8) din Legea nr. 222/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, procedura de executare a mandatului european de arestare, în situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, precum și măsura care se impune, atunci când judecătorul apreciază necesar acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare.

Astfel, în art. 90 alin. (7) se prevede că "Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea", iar în alin. (8) al aceluiași articol că „în cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată." Din perspectiva tehnicii legislative folosite, în conținutul prevederilor alin. (8) al art. 90 mai sus menționat, s-a prevăzut, în mod exclusiv dispunerea măsurii arestării persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, normă ce are caracter imperativ, dedus pe calea interpretării gramaticale, din modul în care a fost folosit verbul „a dispune", respectiv „se dispune", condiționarea fiind dată numai de situația acordării unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare.

Din analiza cauzei rezultă că prima instanță, la termenul de la 16 decembrie 2008, după referatul grefierului de ședință, în temeiul art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, constatând că aceasta a fost informată despre motivul reținerii, dar nu i s-a comunicat o copie a mandatelor europene de arestare. În temeiul art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, prima instanță a adus la cunoștința persoanei solicitate dispozițiile art. 91 din Legea nr. 302/2004 modificată, punându-i în vedere efectul regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare. Persoana solicitată a declarat că nu renunță la regula specialității și nu consimte la predare către autoritățile italiene.

Potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată, instanța de fond a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predare către autoritățile italiene, sens în care a procedat la audierea acesteia, declarația fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar, aspecte ce au fost evidențiate în mod concret, în partea introductivă a încheierii atacate, fila 6 dosarul curții de apel. În declarația dată la 16 decembrie 2008, la prima instanță, aflată la fila 3 dosarul curții de apel, persoana solicitată M.A. a arătat că „Declar că nu am obiecții în ceea ce privește identitatea persoanei solicitate. Nu am luat cunoștință de conținutul sentințelor prin care am fost condamnat în contumacie.

Doresc să mi se comunice și mandatele de arestare în vederea executării pedepsei." Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art. 90 alin. (7) din Legea nr. 222/2008, în situația existenței unui mandat european de arestare emis de autoritățile italiene, respectiv de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Trieste, actul procedural de cumulare a pedepselor cu ordinul de executare nr. 527/2001 R.E.S. din data de 2 octombrie 2007, pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare rezultată, fiind rezultatul cumulului mai multor pedepse pentru care au fost emise mandate europene de arestare, față de persoana solicitată M.A., prin consemnarea poziției acesteia, în sensul că nu a fost de acord cu predarea către autoritățile italiene, precum și audierea acesteia.

În raport cu poziția adoptată de persoana solicitată, în mod legal și motivat, prima instanță, apreciind că este necesar acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predarea sa, a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.A., aceasta fiind singura m ăsura preventivă aplicabilă într-o asemenea situație, în condițiile impuse de legiuitor în art. 90 alin. (8) din Legea nr. 222/2008.

Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate de către recurentul persoană solicitată, atât prin apărător, cât și invocate personal, având în vedere caracterul imperativ al normei mai sus menționate, cu privire la luarea exclusivă a măsurii arestării preventive a persoanei solicitate, în condițiile arătate, procedura de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene fiind în curs, judecătorul urmând să aprecieze luarea unei hotărâri cu privire la predare, în raport cu dispozițiile legale incidente și pe baza întregii documentații din cauza respectivă. Î n raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte consideră că încheierea penală nr. 12/E/2008 de la 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1831/57/2008 este legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată M.A. împotriva încheierii penale nr. 12/E din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1831/57/2008. Î n conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Î n baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană pentru recurentul persoană solicitată se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată M.A. împotriva încheierii penale nr. 12/E din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1831/57/2008. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană pentru recurentul persoană solicitată se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 decembrie 2008.