ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4216/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4216/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea

penală nr. 12/E/2008 de la 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1831/57/2008 a fost admisă propunerea

de luare a măsurii arestării persoanei solicitate M.A. formulată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia și în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea

nr.

302/2004 modificată s-a dispus arestarea

preventivă a persoanei solicitate

M.A., pe o perioadă de 29 de zile,

începând cu data de 16 decembrie 2008, ora 15,

15

până la data de 14

ianuarie 2009, ora 15,

15

.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.

S-a fixat termen

pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare la data de 18 decembrie 2008,

ora 12,00 pentru când s-a dispus citarea persoanei solicitate în Arestul IPJ

Sibiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

constatat că în temeiul

art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004

modificată, persoana solicitată nu a consimțit la predare către autoritatea

judiciară emitentă, apreciind că, în temeiul art. 90 alin. (8) din aceeași

lege, este necesar acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire

la predare, iar prin încheiere a admis propunerea de luare a măsurii arestării

persoanei solicitate M.A. formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

lulia și în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată a

dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.A., pe o perioadă de 29 de

zile, începând cu data de 16

decembrie

2008, ora 15,

15

până la data de 14 ianuarie 2009, ora 15,

15

,

având în vedere existența mandatului de arestare european emis de către

autoritatea

judiciară competentă, Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din

Trieste, actul procedural de cumulare a pedepselor cu ordinul de executare nr.

527/2001 R.E.S. din data de 02 octombrie 2007, pedeapsa de 5 ani și 2 luni

închisoare rezultată, ca urmare a cumulului mai multor pedepse pentru care au

fost emise mandate europene de arestare și neexistând un motiv de refuz al

executării potrivit art. 88 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva

acestei încheieri a declarat, în termenul legal, recurs persoana solicitată

M.A., așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 16 decembrie 2008,

întocmit de prima instanță în dosarul nr. 1831/57/2008 și semnat și de persoana

solicitată, aflat la fila 2 dosarul Înaltei Curți, fără a arăta în scris

motivele.

La termenul de

astăzi, în recurs s-a prezentat recurentul persoană solicitată M.A., aflat în

stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat K.A.,

procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul persoană solicitată, întrebat fiind de

instanță, a arătat că

locuiește în România de 6 ani, cunoaște puțin

limba română, dar are dificultăți în înțelegerea limbajului juridic.

Față de această situație,

Înalta Curte a dispus ca traducerea să fie asigurată de interpretul de limbă

italiană prezent, doamna P.A.M., care a depus la dosarul cauzei autorizația nr.

2751 din 14 august 2000 eliberată de Ministerul Justiției.

Recurentul

persoană solicitată a învederat că menține recursul declarat.

Apărătorul

recurentului persoană solicitată, în concluziile orale, în

dezbateri a apreciat că se impune admiterea

recursului, casarea încheierii

atacate prin care a fost arestat și

punerea în libertate a recurentului,

deoarece

are în România o societate comercială pe care o administrează,

urmând ca

dacă se consideră că este vinovat să-și lichideze societatea, suferă, atât el,

cât și soția de o serie de boli psihice.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurentul

persoană solicitată, precum și poziția recurentului persoană solicitată, din

ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a

prezentei decizii.

Examinând

recursul declarat de recurentul persoană solicitată M.A. prin prisma

dispozițiilor art. 94

1

alin. (1)

cu referire la art.

90 alin. (7) și (8) din Legea nr. 222/2008 și art. 7

din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 385

1

alin. (2) teza a

ll-a C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul persoanei solicitate

împotriva încheierii

penale nr. 12/E/2008

de la 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia,

secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 1831/57/2008, ca fiind nefondat pentru considerentele

ce se vor arăta.

Legiuitorul

român a prevăzut în mod expres în dispozițiile art. 90 alin. (7) și alin. (8)

din Legea nr. 222/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, procedura de

executare a mandatului european de arestare, în situația în care persoana

solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă,

precum și măsura care se impune, atunci

când

judecătorul apreciază necesar acordarea unui termen pentru luarea

unei

hotărâri cu privire la predare.

Astfel, în art. 90 alin. (7) se prevede că

"Dacă persoana solicitată nu

consimte

la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de

executare

a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate,

care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia

dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la

eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea", iar în alin. (8) al

aceluiași articol că „în cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când

judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri

cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de

executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere

motivată."

Din perspectiva tehnicii legislative folosite, în

conținutul prevederilor

alin. (8) al art. 90 mai sus menționat, s-a

prevăzut, în mod exclusiv dispunerea măsurii arestării persoanei solicitate în

cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, normă ce are

caracter imperativ, dedus pe calea interpretării gramaticale, din modul în care

a fost folosit verbul „a dispune", respectiv „se dispune",

condiționarea fiind

dată numai de situația

acordării unui termen pentru luarea unei hotărâri cu

privire la predare.

Din analiza

cauzei rezultă că prima instanță, la termenul de la 16 decembrie 2008, după

referatul grefierului de ședință, în temeiul art. 90 alin. (1) din Legea nr.

302/2004 modificată, a procedat la verificarea identității persoanei

solicitate, constatând că aceasta a fost informată despre motivul reținerii,

dar nu i s-a comunicat o copie a mandatelor europene de arestare.

În temeiul art.

90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, prima instanță a adus la

cunoștința persoanei solicitate dispozițiile art. 91 din Legea nr. 302/2004

modificată, punându-i în vedere efectul regulii specialității, precum și

posibilitatea de a consimți la predare.

Persoana

solicitată a declarat că nu renunță la regula specialității și nu consimte la

predare către autoritățile italiene.

Potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004

modificată, instanța de

fond a constatat că persoana solicitată nu a

consimțit la predare către autoritățile italiene, sens în care a procedat la

audierea acesteia, declarația fiind consemnată în procesul-verbal separat

atașat la dosar, aspecte ce au fost evidențiate în mod concret, în partea

introductivă a încheierii atacate, fila 6 dosarul curții de apel.

În declarația

dată la 16 decembrie 2008, la prima instanță, aflată la fila 3 dosarul curții

de apel, persoana solicitată M.A. a arătat că „Declar că nu am obiecții în ceea

ce privește identitatea persoanei solicitate. Nu am luat cunoștință de

conținutul sentințelor prin care am fost condamnat în contumacie. Doresc să mi

se comunice și mandatele de arestare în vederea executării pedepsei."

Înalta Curte

constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute

de art. 90 alin. (7) din Legea nr. 222/2008, în situația existenței unui mandat

european de arestare emis de autoritățile italiene, respectiv de Procuratura

Republicii de pe lângă Tribunalul din Trieste, actul procedural de cumulare a

pedepselor cu ordinul de executare nr. 527/2001 R.E.S. din data de 2 octombrie

2007, pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare rezultată, fiind rezultatul

cumulului mai multor pedepse pentru care au fost emise mandate europene de

arestare, față de persoana solicitată M.A., prin consemnarea poziției acesteia,

în sensul că nu a fost de acord cu predarea către autoritățile italiene, precum

și audierea acesteia.

În raport cu

poziția adoptată de persoana solicitată, în mod legal și

motivat, prima instanță, apreciind că este

necesar acordarea unui termen

pentru luarea unei hotărâri cu privire la

predarea sa, a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.A., aceasta

fiind singura m

ăsura preventivă aplicabilă

într-o asemenea situație, în condițiile impuse

de legiuitor în art. 90

alin. (8) din Legea nr. 222/2008.

Înalta Curte nu

poate avea în vedere criticile formulate de către recurentul persoană

solicitată, atât prin apărător, cât și invocate personal, având în vedere

caracterul imperativ al normei mai sus menționate, cu privire la luarea

exclusivă a măsurii arestării preventive a persoanei solicitate, în condițiile

arătate, procedura de executare a mandatului european de arestare emis de

autoritățile italiene fiind în curs, judecătorul

urmând să aprecieze luarea unei hotărâri cu privire la predare, în

raport cu

dispozițiile legale incidente și pe baza întregii documentații

din cauza respectivă.

Î

n raport cu cele mai sus menționate,

Înalta Curte consideră că încheierea penală nr. 12/E/2008 de la 16 decembrie

2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

1831/57/2008 este legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct.

1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul persoană solicitată M.A. împotriva încheierii penale nr. 12/E din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 1831/57/2008.

Î

n conformitate

cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

se va obliga recurentul persoană

solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Î

n baza art. 192 alin. (6) C. proc.

pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană pentru recurentul

persoană solicitată

se va plăti din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul persoană solicitată M.A. împotriva încheierii

penale nr. 12/E din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 1831/57/2008.

Obligă recurentul persoană

solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de

limbă italiană pentru recurentul

persoană

solicitată se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 22 decembrie 2008.