ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1005/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 12 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală,

în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, după ascultarea persoanei

solicitate I.S., a dispus arestarea acesteia pe o durată de 5 zile, procedând

în acest mod la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de

autoritățile judiciare din Italia și stabilind noul termen de judecată la 17

martie 2010.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță

a reținut următoarele:

Constată că prin sesizarea înregistrată la

această instanță, sub nr. 323/57/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 5

zile față de persoana solicitată I.S., în vederea executării mandatului

european de arestare emis de către autoritățile judiciare italiene la data de

30 iunie 2009, aceasta fiind cercetată în Italia pentru comiterea infracțiunii

de șantaj, prevăzută de art. 81, 110 și 629 C. pen. italian, constând în aceea

că, în complicitate cu numita H.E.T. au constrâns, prin amenințare, un preot

italian să le dea mai multe sume de bani (în total 200.000 euro), în caz

contrar amenințând că vor divulga un film video, în care preotul ar apărea

întreținând relații sexuale cu I.S.

Se constată că a fost înaintată Curții

semnalarea transmisă prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională –

Biroul Național Interpol, cu nr. 1806883/10/PM din 10 martie 2010, prin care se

solicită declanșarea procedurilor prevăzute de art. 88

3

și 90 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004 și a arestării persoanei solicitate I.S. în vederea

transmiterii de către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de

arestare.

Persoana solicitată a luat cunoștință despre

motivul prezentării sale în fața instanței și nu a formulat obiecțiuni cu

privire la identitate.

Se constată că a fost înaintată Curții doar

semnalarea transmisă prin Interpol, urmând ca mandatul european de arestare să

fie prezentat la solicitarea Parchetului.

Pentru a se asigura buna desfășurare a

procesului penal și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la

urmărirea penală, Curtea apreciază întemeiată solicitarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia, sens în care, în baza art. 90 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004, va dispune arestarea acesteia pe o perioadă de 5 zile, cu

începere de la 13 martie 2010 până la 17 martie 2010.

Având în vedere lipsa de la dosar a mandatului

european de arestare emis de către autoritățile judiciare italiene, instanța

constată că se impune acordarea unui nou termen de judecată, motiv pentru care,

Împotriva încheierii, persoana solicitată I.S.

a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a

hotărârii.

Prealabil examinării recursului, Înalta Curte

constată următoarele:

- persoana solicitată a fost prezentă personal

la judecarea punerii în executare a mandatului european de arestare (pag. 1 a

încheierii), beneficiind de asistența juridică a unui apărător (pag. 1 a

încheierii);

- cu ocazia ascultării de către judecătorul

Curții de Apel Alba Iulia, persoana solicitată nu a contestat aspectele privind

identitatea sa, ca fiind persoana menționată în mandatul european de arestare

și a declarat expres că este de acord cu luarea măsurii arestării în cursul

procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare (f. 13,

dosar recurs).

Recursul persoanei solicitate I.S. va fi

respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin Legea nr. 302/2004, statutul român a

implementat în legislația internă Decizia cadru nr. 584/JAI/2002. În preambulul

acestei decizii cadru se menționează, printre altele, următoarele:

- mandatul de arestare european constituie

prima concretizare, în domeniul dreptului penal, a principiului recunoașterii

reciproce pe care Consiliul European l-a calificat drept „piatra de temelie” a

cooperării (paragraful 6);

- mecanismul mandatului european de arestare

se bazează pe un grad ridicat de încredere între statele membre (paragraful

10).

Revenind la legislația aplicabilă în prezenta

cauză, se reține că potrivit art. 77 din Legea nr. 302/2004, completată și

modificată, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului

recunoașterii și încrederii reciproce.

Această dispoziție dă consistență noțiunii de

spațiu juridic comun european (pentru statele membre ale U.E.). În cauză,

România este stat de executare a unui mandat european de arestare emis de

autoritățile judiciare competente din Italia pentru fapte săvârșite pe

teritoriul statului respectiv.

Faptele pentru care s-a emis mandatul european

de arestare constituie infracțiuni și potrivit legii române.

În condițiile în care persoana solicitată I.S.

a fost de acord cu luarea măsurii arestării pe durată de 5 zile în cursul

procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, revenirea

acesteia asupra manifestării sale de voință – prin solicitarea de punere în

libertate, corelată cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în

lipsa invocării și dovedirii unor motive ulterioare luării respectivei măsuri,

motive care să sugereze imperativul unei astfel de modificări a hotărârii

judecătorești atacate – apare ca neîntemeiată.

În final, Înalta Curte constată că prima

instanță a reținut corect, și a motivat corespunzător, că sunt îndeplinite

cerințele legale pentru luarea măsurii arestării (pag. 2 a încheierii).

Față de cele menționate, Înalta Curte – în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. – va respinge, ca

nefondat, recursul persoanei solicitate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de

soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată I.S. împotriva încheierii din 12 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 323/57/2010.

Obligă recurentul persoană solicitată să

plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 martie

2010.