ÎCCJ, decizie (scj.ro #84060)

Mandat european de arestare. Dreptul la apărare

Cuprins

pe materii:

Drept procesual

penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Mandatul european de arestare

Indice

alfabetic

: Drept procesual penal

- mandat

european de arestare

-

dreptul la

apărare

C. proc. pen.,

art.

6

Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 6

În procedura de executare a

mandatului european de arestare, dacă instanța a respins cererea

apărătorului ales de amânare a judecării cauzei și a

desemnat un apărător din oficiu, procedând la judecarea cauzei și

pronunțarea hotărârii cu privire la executarea mandatului european de

arestare, instanța a încălcat dreptul la apărare al persoanei

solicitate, garantat de art. 24 din Constituție, art. 6 din Codul de

procedură penală și art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât

simpla desemnare a unui apărător din oficiu, fără a-i da

acestuia posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului, nu conduce

la îndeplinirea obligației de asigurare a asistenței juridice și

constituie o lipsire a persoanei solicitate de o apărare efectivă, de

natură a încălca dreptul la apărare al acesteia.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 945 din 14

martie 2008

Prin sentința

nr. 6 din 3 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, Secția penală, a

fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare

italiene cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la 11

octombrie 2007 de către Biroul Procurorului Republicii de pe lângă

Tribunalul din Milano sub nr. EA/652/99/ST pe numele cetățeanului

român P.L., în vederea executării pedepsei de 7 ani și 5 luni

închisoare aplicată prin sentința nr. 2827 din 15 martie 2002 a

Tribunalului din Milano, sentință rămasă definitivă la

1 octombrie 2002. Totodată, s-a constatat că prin încheierea

penală nr. 93 din 6 noiembrie 2007 s-a dispus arestarea preventivă a

persoanei solicitate P.L. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 6

noiembrie 2007, și a fost menținută starea de arest a acesteia.

În partea

introductivă a acestei hotărâri s-a dispus amendarea

apărătorului ales, avocat N.M., cu suma de 5.000 de lei, în baza art.

198 alin. (3) C. proc. pen., constatând că nu se dovedește motivul

obiectiv al lipsei apărătorului ales și că acesta nu

și-a îndeplinit obligația legală de a asigura substituirea.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs persoana

solicitată P.L., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul încălcării

dreptului la apărare al acesteia.

Recurentul

avocat N.M. a criticat hotărârea sub aspectul dispoziției referitoare

la amendarea sa, precizând că la 3 martie 2008 a absentat în mod

justificat, cererea sa de amânare neavând un caracter abuziv, fiind

determinată de motive obiective precizate instanței de fond.

Verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform

dispozițiilor art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursurile declarate

în cauză sunt fondate, urmând a fi admise pentru considerentele care

urmează:

Examinând cauza,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

instanța de fond a procedat în mod corect dispunând arestarea persoanei

solicitate P.L., reținând că, din documentele anexate dosarului

cauzei, rezultă că persoana solicitată a fost condamnată la

pedeapsa de 7 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința

nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentință

rămasă definitivă la 1 octombrie 2002.

Judecând cauza în fond, instanța

a respins cererea apărătorului angajat, de amânare a cauzei pe

considerentul că are de susținut o cauză la Tribunalul

Mureș, cu motivarea că cererea nu este justificată. În

această situație, instanța a desemnat un apărător din

oficiu și a procedat la judecarea cauzei.

Procedând astfel,

instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor

legale privind garantarea dreptului la apărare, consfințit

și garantat de art. 24 din Constituție, de art. 6 din Codul de

procedură penală și de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

așa cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 din 1 noiembrie 1998.

Astfel, Înalta

Curte de Casație și Justiție are în vedere dispozițiile

art. 171 alin. (4

1

) C. proc. pen., care prevăd: “Când asistența

juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se

prezintă nejustificat (…) la termenul de judecată fixat și nici

nu asigură substituirea (…) instanța ia măsuri pentru desemnarea

unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un

termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.”

Simpla

desemnare a unui apărător din oficiu, fără a-i da acestuia

posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului, nu duce la

îndeplinirea obligației de asigurare a asistenței juridice. Numirea

unui apărător din oficiu, în modalitatea arătată, nu

asigură nici necesitatea respectării dispozițiilor art. 6

paragraf 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

Potrivit

art. 6 paragraf 3 lit. b) din Convenție, orice acuzat are dreptul să

dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii

apărării sale, iar conform art. 6 alin. (4) C. proc. pen., orice

parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul

procesului penal. Corelativ acestui drept, alin. (5) al art.

6 stabilește obligația organelor judiciare de a lua

măsurile necesare pentru asigurarea asistenței juridice a

inculpatului sau învinuitului, numai dacă acesta nu are apărător

ales.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere în

același sens și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului în Cauza

Criossant c. Germaniei

(25 septembrie 1992), în

considerentele căreia s-a reținut că relația

confidențială client - avocat nu poate fi considerată una

absolută, fiind supusă anumitor limite, în cazul în care

instanța trebuie să decidă dacă interesele justiției

impun ca acuzatul să fie apărat sau nu de avocatul ales de el.

Instanța trebuie să țină cont de intenția acuzatului,

dar poate și trece peste această intenție, dacă există

motive relevante și suficiente pentru a considera că aceasta este în

interesul justiției.

În

speță, măsura dispusă, de natură a încălca

dreptul la apărare al persoanei solicitate, prin lipsirea acesteia de o

apărare efectivă, este departe de a fi în interesul bunei soluționări

a cauzei.

Apreciind că

măsura arestării preventive luată față de persoana

solicitată P.L. se impune a fi menținută, pentru a preveni orice

impediment de natură a aduce atingere soluționării cauzei,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 90 alin.

(9) din Legea nr. 302/2004, va menține măsura arestării

persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile.

Totodată,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că lipsa

apărătorului ales al persoanei solicitate, avocat N.M., la termenul din

3 martie 2008 a fost justificată  pe considerentul că are de

susținut o cauză la Tribunalul Mureș, motiv pentru care a

arătat că este în imposibilitate de prezentare, dispoziția

instanței de fond de amendare fiind nefondată. Înalta Curte de

Casație și Justiție, calificând cererea acestuia de scutire de

plata amenzii ca recurs împotriva hotărârii prin care s-a dispus

amendarea, va înlătura dispoziția de amendare a

apărătorului ales N.M., ca urmare a admiterii recursului declarat de

acesta.

În consecință, Înalta Curte de Casație

și Justiție a admis recursurile declarate de persoana solicitată

P.L. și de avocat N.M., în nume propriu, împotriva sentinței nr. 6

din 3 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, Secția penală, a casat

sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare

la instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Cluj, în ceea ce

privește persoana solicitată P.L., a înlăturat dispoziția

de amendare a apărătorului ales N.M. și a menținut starea

de arest a persoanei solicitate.