ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 409/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Procedura în fața primei instanțe

Prin

acțiunea înregistrată la 1 februarie 2013, reclamantul C.E.F. a solicitat ca,

în contradictoriu cu pârâții A.P.D.R.P. și O.J.P.D.R.P. Bihor, să se dispună

anularea notificării din 16 decembrie 2012, a notei de constatare din data de

16 noiembrie 2012 și obligarea pârâților la încheierea contractului de

finanțare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut

că prin actele administrative contestate s-a dispus în mod nelegal revocarea notificării

beneficiarului cu privire la selectarea cererii de finanțare și semnarea

contractului de finanțare din 24 iulie 2012, fiind încălcate prevederile legale

în materia revocării actelor administrative care au produs efecte juridice și

au intrat în circuitul civil.

Reclamantul a învederat că o asemenea

revocare era posibilă numai dacă autoritatea emitentă ar fi constatat că actul

respectiv ar fi fost obținut prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unei erori

neconformă principiilor de drept administrativ, ceea ce nu a existat în cazul

său.

2.Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 208/2013/CA/PI

din 2 decembrie 2013, prin care a admis acțiunea formulată de reclamant, a

anulat notificarea din 16 noiembrie 2012 și nota de constatare din data de 16

noiembrie 2012, obligând pârâții să încheie contractul de finanțare și să

plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.004,3 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat

că sunt nelegale actele contestate, prin care a fost vătămat dreptul

reclamantului la încheierea contractului de finanțare după selectarea

proiectului său, în urma verificării și evaluării cererii de finanțare și aprobarea

de către directorul general al D.G.D.R.A. - M.P.N.D.R. a Raportului de selecție

parțial din data de 13 iulie 2012.

În condițiile în care proiectul reclamantului

era deja selectat din data de 13 iulie 2012 și cererea de finanțare depusă de acesta

a fost declarată eligibilă și selectată în vederea încheierii contractului de

finanțare anterior termenului de 18 luni de la instalarea sa ca șef de

exploatație, instanța de fond a considerat că neîncheierea contractului este

culpa exclusivă a pârâților.

Astfel, s-a avut în vedere că, deși

contractul de finanțare trebuia încheiat până la data de 17 iulie 2012, pârâta A.P.D.R.P.

l-a notificat cu întârziere pe reclamant despre încheierea contractului de

finanțare după expirarea termenului legal de 18 luni, deși verificarea cererii

de finanțare fusese finalizată cu mult înainte.

Contrar susținerilor pârâților, instanța de

fond a constatat că reclamantul nu este răspunzător de neîncheierea contractului,

deoarece acesta a respectat prevederile legale și a înregistrat în timp util

cererea de finanțare, care permitea încheierea contractului, iar lipsa de

diligență în speță aparține pârâților.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

pârâta A.P.D.R.P., a cărei calitate procesuală a fost transmisă, ca urmare a reorganizării

dispusă prin O.U.G. nr. 41/2014, A.F.I.R.

Recurenta a solicitat ca, în baza dispozițiilor

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., să fie modificată

hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare

în judecată formulată de C.E.F.

În dezvoltarea cererii de recurs, s-a susținut

că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea greșită a normelor

legale incidente și a probatoriului administrat, din care rezultă că data instalării

intimatului - reclamant pentru prima dată într-o exploatație agricolă este 17

noiembrie 2011, astfel că, termenul de 18 luni de la data instalării pentru

semnarea contractului de finanțare expira în data de 17 august 2012, iar nu la

data de 17 iulie 2012, cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Prin urmare, actele administrative deduse

judecății au fost întocmite de către experții A.P.D.R.P. în conformitate cu

Fișa Măsurii, cu Ghidul Solicitantului și cu dispozițiile art. 13 alin. (4) din

Regulamentul C.E. nr. 1974/2006, care prevăd că decizia individuală de acordare

a ajutorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de

maximum 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispozițiile în

vigoare în statele membre.

Recurenta a învederat că, prin depunerea

cererii de finanțare, solicitantul a cunoscut ab intio toate condițiile

necesare și termenele pentru încheierea contractului de finanțare, fiind în mod

direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării, F.E.A.D.R.,

prin P.N.D.R. 2007 - 2013 și de solicitarea finanțării în concordanță cu aceste

condiții.

În conformitate cu prevederile art. 21 alin.

(2) din H.G. nr. 224/2008, s-a precizat că beneficiarul trebuie să depună din

proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de toate informațiile

oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile

și obligațiile din contractul de finanțare.

În acest sens, s-a arătat că, obținerea

punctajului corespunzător și selectarea proiectului în vederea finanțării nu

determină în mod direct obligația încheierii contractului de finanțare,

deoarece după primirea notificării privind selectarea proiectului în vederea

contractării finanțării nerambursabile, trebuie îndeplinite în anumite termene o

serie de condiții, care cad strict în sarcina beneficiarului.

Din acest motiv, recurenta a susținut că

depășirea datei de 17 august 2012, cât și implicit, a termenului de 18 luni de

la data instalării pentru semnarea contractului de finanțare se datorează numai

culpei beneficiarului, ceea ce dovedește că este greșită concluzia instanței de

fond care a și determinat admiterea acțiunii și anularea actelor administrative

corect întocmite în raport cu situația de fapt și prevederile legale incidente

în cauză.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând actele și lucrările dosarului, în

raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat nelegalitatea

notificării nr. 21048/16 noiembrie 2012 și a notei de constatare din 16

noiembrie 2012 prin care recurenta a declarat cu statut de contract de finanțare

neîncheiat proiectul depus de intimatul - reclamant față de depășirea termenului

de 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri, prevăzut în Ghidul

Solicitantului - Măsura 112.

În Ghidul Solicitantului - Măsura 112, în

conformitate cu dispozițiile art. 13 din Regulamentul C.E. nr. 1974/2006, data semnării

contractului de finanțare de către ambele părți nu poate depăși 18 luni de la

data instalării tinerilor fermieri și după această perioadă, solicitantul nu

mai poate semna contractul de finanțare.

Proiectul depus de intimatul - reclamant la O.J.P.D.R.P.

Bihor cu titlul „Instalarea tânărului C.E.F. ca șef de exploatație agricolă în

localitatea Marghita, Județul Bihor” a fost selectat și aprobat prin Raportul

de selecție parțial din data de 13 iulie 2012, ca urmare a parcurgerii etapelor

prevăzute de H.G. nr. 224/2008 și de Ghidul Solicitantului - Măsura 112, care

implică:

- verificarea conformității cererii de

finanțare;

- verificarea eligibilității cererii de

finanțare;

- verificarea în teren a cererii de

finanțare;

- selecția proiectelor.

În condițiile în care depunerea cererii de

finanțare și verificarea acesteia, finalizată prin selectarea proiectului s-au

realizat anterior expirării termenului de 18 luni de la instalarea intimatului

- reclamant ca șef de exploatație, instanța de fond a constatat în mod judicios

că neîncheierea contractului de finanțare este o consecință a lipsei de

diligență a autorității recurente.

Această concluzie se impune în mod evident în

raport cu elementele concrete ale litigiului, din care rezultă că intimatul -

reclamant a efectuat toate demersurile prevăzute de lege în sarcina sa pentru

selectarea proiectului, fără a se dovedi culpa acestuia pentru depășirea termenului

de 18 luni pentru încheierea contractului de finanțare.

Deși a invocat existența culpei exclusive a

intimatului - reclamant, autoritatea recurentă nu a argumentat susținerea sa și

nu a administrat probe concludente, indicând numai în mod generic obligația

beneficiarului de a depune toate eforturile pentru a lua cunoștință de

informațiile oferite și de a îndeplini o serie de condiții după primirea

notificării privind selectarea proiectului în vederea contractării finanțării

nerambursabile, fără să precizeze care sunt obligațiile care nu ar fi fost

îndeplinite în cauză de către beneficiar după data de 13 iulie 2012, la care

proiectul său a fost selectat.

În consecință, instanța de fond a interpretat

corect prevederile legale incidente în cauză și probele care au fost

administrate, constatând în mod judicios vătămarea adusă dreptului intimatului

– reclamant la încheierea contractului de finanțare prin actele nelegale

întocmite de către autoritatea recurentă, dispunând anularea acestora.

Pentru considerentele care au fost expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. din 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

Conform prevederilor art. 274, raportat la art.

316 C. proc. civ. din 1865, se va dispune obligarea recurentei la plata către

intimatul C.E.F. a cheltuielile de judecată în sumă de 998 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P.,

devenită în prezent A.F.I.R., împotriva sentinței nr. 208/CA/PI din 2 decembrie

2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 988 lei

către intimatul C.E.F., reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2015.