ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 409/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 1 februarie 2013, reclamantul C.E.F. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții A.P.D.R.P. și O.J.P.D.R.P. Bihor, să se dispună anularea notificării din 16 decembrie 2012, a notei de constatare din data de 16 noiembrie 2012 și obligarea pârâților la încheierea contractului de finanțare. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin actele administrative contestate s-a dispus în mod nelegal revocarea notificării beneficiarului cu privire la selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare din 24 iulie 2012, fiind încălcate prevederile legale în materia revocării actelor administrative care au produs efecte juridice și au intrat în circuitul civil.

Reclamantul a învederat că o asemenea revocare era posibilă numai dacă autoritatea emitentă ar fi constatat că actul respectiv ar fi fost obținut prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unei erori neconformă principiilor de drept administrativ, ceea ce nu a existat în cazul său. 2.Soluția instanței de fond Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 208/2013/CA/PI din 2 decembrie 2013, prin care a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat notificarea din 16 noiembrie 2012 și nota de constatare din data de 16 noiembrie 2012, obligând pârâții să încheie contractul de finanțare și să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.004,3 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că sunt nelegale actele contestate, prin care a fost vătămat dreptul reclamantului la încheierea contractului de finanțare după selectarea proiectului său, în urma verificării și evaluării cererii de finanțare și aprobarea de către directorul general al D.G.D.R.A. - M.P.N.D.R. a Raportului de selecție parțial din data de 13 iulie 2012. În condițiile în care proiectul reclamantului era deja selectat din data de 13 iulie 2012 și cererea de finanțare depusă de acesta a fost declarată eligibilă și selectată în vederea încheierii contractului de finanțare anterior termenului de 18 luni de la instalarea sa ca șef de exploatație, instanța de fond a considerat că neîncheierea contractului este culpa exclusivă a pârâților.

Astfel, s-a avut în vedere că, deși contractul de finanțare trebuia încheiat până la data de 17 iulie 2012, pârâta A.P.D.R.P. l-a notificat cu întârziere pe reclamant despre încheierea contractului de finanțare după expirarea termenului legal de 18 luni, deși verificarea cererii de finanțare fusese finalizată cu mult înainte. Contrar susținerilor pârâților, instanța de fond a constatat că reclamantul nu este răspunzător de neîncheierea contractului, deoarece acesta a respectat prevederile legale și a înregistrat în timp util cererea de finanțare, care permitea încheierea contractului, iar lipsa de diligență în speță aparține pârâților. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., a cărei calitate procesuală a fost transmisă, ca urmare a reorganizării dispusă prin O.U.G.

nr. 41/2014, A.F.I.R. Recurenta a solicitat ca, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de C.E.F. În dezvoltarea cererii de recurs, s-a susținut că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea greșită a normelor legale incidente și a probatoriului administrat, din care rezultă că data instalării intimatului - reclamant pentru prima dată într-o exploatație agricolă este 17 noiembrie 2011, astfel că, termenul de 18 luni de la data instalării pentru semnarea contractului de finanțare expira în data de 17 august 2012, iar nu la data de 17 iulie 2012, cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Prin urmare, actele administrative deduse judecății au fost întocmite de către experții A.P.D.R.P. în conformitate cu Fișa Măsurii, cu Ghidul Solicitantului și cu dispozițiile art. 13 alin. (4) din Regulamentul C.E. nr. 1974/2006, care prevăd că decizia individuală de acordare a ajutorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de maximum 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispozițiile în vigoare în statele membre. Recurenta a învederat că, prin depunerea cererii de finanțare, solicitantul a cunoscut ab intio toate condițiile necesare și termenele pentru încheierea contractului de finanțare, fiind în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării, F.E.A.D.R., prin P.N.D.R.

2007 - 2013 și de solicitarea finanțării în concordanță cu aceste condiții. În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, s-a precizat că beneficiarul trebuie să depună din proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de toate informațiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile și obligațiile din contractul de finanțare. În acest sens, s-a arătat că, obținerea punctajului corespunzător și selectarea proiectului în vederea finanțării nu determină în mod direct obligația încheierii contractului de finanțare, deoarece după primirea notificării privind selectarea proiectului în vederea contractării finanțării nerambursabile, trebuie îndeplinite în anumite termene o serie de condiții, care cad strict în sarcina beneficiarului.

Din acest motiv, recurenta a susținut că depășirea datei de 17 august 2012, cât și implicit, a termenului de 18 luni de la data instalării pentru semnarea contractului de finanțare se datorează numai culpei beneficiarului, ceea ce dovedește că este greșită concluzia instanței de fond care a și determinat admiterea acțiunii și anularea actelor administrative corect întocmite în raport cu situația de fapt și prevederile legale incidente în cauză. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Instanța de fond a constatat nelegalitatea notificării nr. 21048/16 noiembrie 2012 și a notei de constatare din 16 noiembrie 2012 prin care recurenta a declarat cu statut de contract de finanțare neîncheiat proiectul depus de intimatul - reclamant față de depășirea termenului de 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri, prevăzut în Ghidul Solicitantului - Măsura 112. În Ghidul Solicitantului - Măsura 112, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Regulamentul C.E. nr. 1974/2006, data semnării contractului de finanțare de către ambele părți nu poate depăși 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri și după această perioadă, solicitantul nu mai poate semna contractul de finanțare.

Proiectul depus de intimatul - reclamant la O.J.P.D.R.P. Bihor cu titlul „Instalarea tânărului C.E.F. ca șef de exploatație agricolă în localitatea Marghita, Județul Bihor” a fost selectat și aprobat prin Raportul de selecție parțial din data de 13 iulie 2012, ca urmare a parcurgerii etapelor prevăzute de H.G. nr. 224/2008 și de Ghidul Solicitantului - Măsura 112, care implică: - verificarea conformității cererii de finanțare; - verificarea eligibilității cererii de finanțare; - verificarea în teren a cererii de finanțare; - selecția proiectelor. În condițiile în care depunerea cererii de finanțare și verificarea acesteia, finalizată prin selectarea proiectului s-au realizat anterior expirării termenului de 18 luni de la instalarea intimatului - reclamant ca șef de exploatație, instanța de fond a constatat în mod judicios că neîncheierea contractului de finanțare este o consecință a lipsei de diligență a autorității recurente.

Această concluzie se impune în mod evident în raport cu elementele concrete ale litigiului, din care rezultă că intimatul - reclamant a efectuat toate demersurile prevăzute de lege în sarcina sa pentru selectarea proiectului, fără a se dovedi culpa acestuia pentru depășirea termenului de 18 luni pentru încheierea contractului de finanțare. Deși a invocat existența culpei exclusive a intimatului - reclamant, autoritatea recurentă nu a argumentat susținerea sa și nu a administrat probe concludente, indicând numai în mod generic obligația beneficiarului de a depune toate eforturile pentru a lua cunoștință de informațiile oferite și de a îndeplini o serie de condiții după primirea notificării privind selectarea proiectului în vederea contractării finanțării nerambursabile, fără să precizeze care sunt obligațiile care nu ar fi fost îndeplinite în cauză de către beneficiar după data de 13 iulie 2012, la care proiectul său a fost selectat.

În consecință, instanța de fond a interpretat corect prevederile legale incidente în cauză și probele care au fost administrate, constatând în mod judicios vătămarea adusă dreptului intimatului – reclamant la încheierea contractului de finanțare prin actele nelegale întocmite de către autoritatea recurentă, dispunând anularea acestora. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. 2. Soluția instanței de fond și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

Conform prevederilor art. 274, raportat la art. 316 C. proc. civ. din 1865, se va dispune obligarea recurentei la plata către intimatul C.E.F. a cheltuielile de judecată în sumă de 998 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P., devenită în prezent A.F.I.R., împotriva sentinței nr. 208/CA/PI din 2 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 988 lei către intimatul C.E.F., reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.