ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1407/2015

Decizia nr. 1407/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal. reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B., C. Satu Mare și D. Bihor anularea Notificării cererilor de finanțare eligibile/neeligibile din 5 martie 2013 și declararea ca și eligibil a proiectului depus; obligarea pârâtelor la încheierea contractului de finanțare pentru programul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Măsura 112, pentru proiectul instalarea dlui A. din localitatea Sânnicolau Roman Jud. Bihor ca șef de exploatație și acordarea finanțării în cuantum de 40.000 euro.

A mai solicitat reclamantul ca, în situația în care, la finalizarea procesului, nu mai este posibilă încheierea contractului de finanțare și acordarea finanțării, obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 40.000 euro, echivalent al cuantumului finanțării care trebuia să i se acorde în cazul declarării ca eligibil a contractului; anularea actului administrativ intitulat Raportul de Contestație nr. 8683 din data de 29 mai 2013.

Prin întâmpinarea depusă de E. s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a E., instanța a constatat că este nefondată, deoarece reclamantul a solicitat și anularea actului administrativ intitulat Raport de Contestație nr. 8683 din 29 mai 2013, emis de E. - F.; astfel, s-a reținut că și E., ca emitent al actului administrativ atacat, are calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin sentința nr. 217 din 12 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins acțiunea ca nefondată.

Motivele de casare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C.

Recurentul consideră că instanța de fond nu a analizat niciunul dintre aspectele invocate în acțiune și nu a ținut seama de dispozițiile legale pe care s-a sprijinit acțiunea.

Cap. 4 din Ghidul Solicitantului prevede care sunt documentele obligatorii ce trebuie atașate cererii de finanțare, iar printre aceste documente nu sunt prevăzute actele din care să rezulte proveniența semințelor și valorificarea acestora.

În etapa de verificare, dacă se aprecia necesar, intimata avea posibilitatea să emită o notificare prin care să ceară lămuriri sau să pună în vedere să se depună acte.

Abia în etapa a doua s-a invocat lipsa acestor acte, care nici nu puteau să fie depuse, deoarece recurentul era persoană fizică și nu era autorizat și nici organizat în întreprindere individuală pentru a emite chitanțe și facturi.

Instanța de fond, foarte sumar, și preluând întâmpinarea intimatei-pârâte, a arătat că „în urma vizitei pe teren s-a constatat că reclamantul nu aparține categoriei de beneficiari eligibili, întrucât condițiile existente pe teren nu permit realizarea obiectivelor propuse prin planul de afaceri”.

În realitate nu a avut loc vizita la fața locului, iar vizita din luna decembrie nu a putut identifica munca depusă de recurent, deoarece recolta de pepeni era culeasă.

Intimata a recunoscut că nu a făcut fotografii pe teren, deoarece era iarnă, iar realizarea fotografiilor nu este relevantă, însă instanța de fond nu a analizat aceste aspecte.

Nici susținerile recurentei cu privire la preluarea exploatației agricole nu au fost analizate de către judecătorul fondului, deși s-a indicat persoana de la care au fost achiziționate terenurile și faptul că aceasta deținea terenuri în com. Spinuș și com. Cetariu, iar la G. era înregistrată numai cu cel din com. Cetariu.

Recurentul consideră că în aceste condiții este vorba despre înființarea unei exploatații și nu despre preluarea unei exploatații agricole.

II. Analiza motivelor de casare;

Critica privind reținerea de către prima instanță a motivului de neeligibilitate ce constă în nedepunerea înscrisurilor doveditoare ale provenienței semințelor folosite la înființarea culturii de porumb zaharat este nefondată.

Documentele depuse odată cu cererea de finanțare nu conduc automat la declararea proiectului ca fiind eligibil și selectat.

După declararea cererii de finanțare ca fiind conformă, a urmat procedura de verificare și, în această etapă, recurentul a avut obligația depunerii înscrisurilor doveditoare.

Recurentul, chiar și în ipoteza în care nu era autorizat ca persoană fizică comerciant sau întreprindere individuală trebuia să facă dovada provenienței semințelor folosite pentru care factura era emisă de cel care făcea livrarea produselor, astfel încât nu se pune problema ca însuși recurentul să elibereze chitanțe/ facturi, mai ales că pentru semințele de pepene verde și rapiță astfel de înscrisuri au fost depuse la dosar.

Este cert că recurentul nu a putut produce dovezi prin depunerea documentelor de vânzare a produselor rezultate, iar argumentul privind neautorizarea acestuia ca întreprindere individuală/ persoană fizică nu va fi luat în considerare, deoarece exista posibilitatea depunerii unui certificat de producător, cum de altfel s-a depus pentru pepenele verde.

Cu privire la realizarea vizitei pe teren, din actele dosarului reiese foarte clar că reprezentanții intimatei s-au deplasat la exploatația agricolă, însă fiind iarnă și terenurile acoperite cu zăpadă, s-a găsit nerelevant a se face fotografii.

Prin urmare, recurentul urma să depună documentele solicitate, însă acesta nu a înțeles să producă astfel de dovezi.

Condițiile existente pe teren despre care se face vorbire în notificare nu se referă la existența/ inexistența culturilor, astfel cum susține recurentul, ci la faptul că nu s-au depus documente doveditoare și în plus, nu s-au identificat parcelele de teren, respectiv amplasamentul stabilit de solicitant pentru realizarea investiției.

Criticile vizând înființarea/preluarea unei exploatații agricole sunt, de asemenea, nefondate.

Afirmațiile făcute de recurent sunt nedovedite, din actele dosarului nu reiese ceea ce s-a invocat prin motivele de recurs, ci doar faptul că numitul H. figurează în baza de date I. cu suprafața de 7,05 ha, iar reclamantul nu a preluat întreaga exploatație, astfel cum impune fișa de verificare a eligibilității proiectului.

Față de acestea, în temeiul art. 497 N.C.P.C., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 217/CA/PI din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.