ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 208/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei;
Obiectul cererii;
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 decembrie 2013 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Raportul de evaluare din 04 martie 2013 emis de pârâtă, al cărui rezultat a fost comunicat prin Notificarea cererilor de finanțare eligibile/neeligibile formular E6.8.1 din 05 martie 2013 emis de pârâtă, prin C. Satu Mare, obligarea pârâtei să reevalueze proiectul și să emită actul administrativ în sensul acordării unui punctaj de 30 puncte pentru criteriul de selecție S3 în loc de 0 puncte, anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Raportul de selecție final din 05 iulie 2013 emis de pârâtă și comunicat prin Notificarea cererilor de finanțare neselectate formular E6.8.3 din 09 iulie 2013 emisă de pârâtă prin C. Satu Mare, cu obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ în sensul declarării proiectului ca selectat pentru finanțare, anularea în parte a actului administrativ reprezentat de raportul de contestație emis de pârâtă și comunicat prin Notificarea solicitantului privind contestația înregistrată din 08 iulie 2013, în sensul admiterii contestației formulate, recunoașterea dreptului pretins prin cererea de finanțare înregistrată la D. Bihor, la data de 13 iunie 2012, respectiv selectabilitatea proiectului depus și faptul că proiectul ar fi fost finanțabil, prin întrunirea unui punctaj superior ultimului proiect selectat, obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate, în principal, prin obligarea la încheierea contractului de finanțare, iar, în subsidiar, prin obligarea la achitarea de despăgubiri pentru paguba reprezentând beneficiul nerealizat prin declararea ca neselectată a cererii de finanțare, respectiv contravaloarea sprijinului de primă instalare în cuantum de 40.000 euro, echivalent a 179.024 lei conform cursului Băncii Naționale a României de 4,4756 Lei pentru un euro valabil la 23 decembrie 2013, sumă ce urmează a se indexa în funcție de paritatea euro-leu la data plății efective.
Totodată, reclamanta a solicitat, în baza art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, stabilirea unui termen de executare de maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea aplicării prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Soluția instanței de fond;
Prin sentința civilă nr. 66/CA/2014/P.I. din 7 aprilie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. și, în consecință a anulat în parte Raportul de evaluare din data de 4 martie 2013, Raportul de selecție final din data de 5 iulie 2013, cu privire la cererea de finanțare, formulată de reclamantă, precum și Raportul de analiză a contestației nr. 214 din 12 aprilie 2013, emise de pârâtă, pe care a obligat-o să reevalueze proiectul depus de reclamantă și să emită actele administrative în sensul acordării unui punctaj de 30 de puncte pentru criteriul de selecție S3, a declarării proiectului reclamantei ca selectat pentru finanțare și să încheie contractul de finanțare cu reclamanta, stabilind un termen de executare a prezentei hotărâri de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Cererea de recurs;
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cât și pârâta B., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În cererea de recurs, recurenta - pârâtă B. a susținut că, pentru a fi considerat eligibil și selectat pentru finanțare un proiect trebuie să primească punctajul necesar, respectiv să îndeplinească criteriile de selecție inserate în Ghidul Solicitantului.
A arătat că, raportând dispozițiile Ghidului Solicitantului la speța de față, în urma analizei eligibilității proiectului propus de reclamantă prin prisma anexelor la cererea de finanțare și a planului de afaceri depus de către aceasta, s-a concluzionat că proiectul depus de solicitant este eligibil, dar neselectat în vederea finanțării datorită punctajului de 35 de puncte obținut în urma evaluării.
A susținut recurenta că în prezenta cauză, din documentele atașate la cererea de finanțare, reiese faptul că reclamanta nu deține în proprietate întreaga exploatație agricolă, suprafața de 11,9500 mp ce face obiectul contractului de donație nefăcând parte din patrimoniul comun al soților A., acesta fiind un bun propriu doar al soțului solicitantei.
Recurenta a mai învederat faptul că s-a consumat toată suma alocată finanțării proiectelor în cadrul acelei sesiuni, motiv pentru care obligarea la încheierea contractului de finanțare este netemeinică și nelegală în condițiile în care finanțarea proiectului nu ar putea fi asigurată din fonduri comunitare, ci ar trebui suportată exclusiv de la bugetul de stat.
În fine, a mai arătat recurenta că prejudiciul indicat de reclamantă nu este dovedit, fiind unul potențial, fără o existență concretă.
În cererea de recurs, recurenta - reclamantă A. a arătat că, deși soluția primei instanțe îi este favorabilă, totuși instanța de fond a aplicat în mod eronat norma de drept material reprezentată de art. 1386 C. civ., respectiv alin. (6) al pag. 7 din „Ghidul Solicitantului Instalarea Tinerilor Fermieri, Măsura 112, Sesiunea 1-29 iunie 2012”.
Astfel, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul acordării de despăgubiri în cuantumul solicitat de 40.000 euro, constatând conform art. 1385 alin. (4) C. civ., că fapta ilicită a determinat pierderea șansei de a obține un avantaj.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 28 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din data de 21 iunie 2016.
Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului;
Înalta Curte, analizând recursurile formulate în cauză, apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
După cum se constată din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, reclamanta a formulat cerere de finanțare nerambursabilă prin E. (F.), depunând Dosarul nr. x aferentă proiectului „Solicitare prima de instalare la A.”, în sesiunea de depunere și evaluare a proiectelor, intrând cu acest dosar în procedura de verificare.
Această procedură presupune verificarea conformității și eligibilității, verificarea în teren a acesteia și selecția proiectelor care urmează a fi contractate, finalizarea acesteia concretizându-se prin completarea de către experți a „fișei de verificare a criteriilor de eligibilitate” și întocmirea „Listei cererilor de finanțare eligibile, neeligibile și retrase” la nivel D./C., precum și a Raportului de evaluare la nivel C. 6 Satu Mare.
În cadrul acestei proceduri s-a constatat că cererea de finanțare nu îndeplinea condițiile de acordare a punctajului pentru criteriul de selecție S.3 „Solicitantul are în proprietate exploatația agricolă”.
Conform Metodologiei de verificare, Fișa de verificare a criteriilor de selecție, Cod manual: M 01-02 Versiunea 06 se specifica obligația solicitantului de a face dovada proprietății întregii exploatări agricole, respectiv terenuri agricole, clădiri și anexe ale bazei de producție și animale, cu acte de proprietate conform legislației în vigoare.
Instanța de control judiciar reține pertinența apărărilor legate de faptul că, în mod nelegal, i-au fost refuzate reclamantei cele 30 de puncte aferente criteriului S3 "Solicitantul are în proprietate exploatația agricolă".
Potrivit Ghidului Solicitantului, cap. 2.3 care reglementează Criteriile de selecție ale proiectului:
"Proiectele se depun în cadrul mai multor sesiuni de depunere anuale. In situația în care valoarea totala a proiectelor eligibile depuse în cadrul unei sesiuni, se situează peste valoarea totala alocata acesteia, atunci proiectele prin care se solicita sprijin financiar pentru instalarea tinerilor fermieri sunt supuse unui sistem de selecție, în baza căruia fiecare proiect este punctat, conform următoarelor criterii de selecție:
Solicitantul are în proprietate exploatația agricolă.
Pentru a se acorda punctaj la acest criteriu de selecție, solicitantul atașează la Cererea de Finanțare documente prin care sa demonstreze ca deține în proprietate întreaga exploatație:
- documente care atesta dreptul de proprietate asupra terenului agricol autentificate de notar, conform legislației în vigoare;
- documente care atesta dreptul real principal de proprietate al clădirilor din exploatație;
- extras din Registrul Exploatației emis de G./H. din care sa rezulte: efectivul de animale deținut, al pasărilor si al familiilor de albine si data primei înscrieri a solicitantului în Registrul Exploatației, însoțit de formular de mișcare G./H. (Anexa 4 din Normele sanitare veterinare ale Ordinului G. nr. 40/2010)."
Plecând de la aceste premise, se constată că, pentru acordarea punctajului de 30 puncte pentru îndeplinirea criteriului de selecție "Solicitantul are în proprietate exploatația agricola" este necesara întrunirea următoarelor condiții:
- cererea de finanțare trebuie sa fie însoțită de documente care atesta dreptul de proprietate asupra terenului agricol, documente autentificate de notar, conform legislației în vigoare;
- cererea de finanțare trebuie sa fie însoțită de documente care atesta dreptul real principal de proprietate al clădirilor din exploatație;
- cererea de finanțare trebuie sa fie însoțită de extras din Registrul Exploatației emis de G./H. din care sa rezulte: efectivul de animale deținut, al pasărilor si al familiilor de albine si data primei înscrieri a solicitantului în Registrul Exploatației, însoțit de formular de mișcare G./H. (Anexa 4 din Normele sanitare veterinare ale Ordinului G. nr. 40/2010).
Or, probațiunea administrată este de natură să certifice concluzia conform căreia toate cele trei condiții au fost îndeplinite de reclamantă, cererea de finanțare depusa fiind însoțită de toate documentele prevăzute în Ghidul Solicitantului în legătura cu criteriul de selecție "Solicitantul are în proprietate exploatația Agricola", după cum urmează:
La dosarul cauzei au fost depuse extrase de carte funciara care atesta dreptul reclamantei de proprietate asupra terenului, precum și contractul de donație din 04 iulie 2008.
Recurenta - pârâtă B. a susținut, însă, că din documentele atașate la cererea de finanțare reiese faptul că reclamanta nu deține în proprietate întreaga exploatație agricolă. Astfel, din extrasul de carte funciară, pentru suprafața de teren de 13.300 mp și din contractul de donație menționat anterior pentru suprafața de teren de 11,9500 mp, rezultă că acestea constituie bun propriu al soțului reclamantei - I.
Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 (la pag. 10) prevede că „Nu se acordă sprijin persoanelor care nu au acte de proprietate sau contracte de arendă/concesionare încheiate în nume propriu, cu excepția soțului sau soției. În acest ultim caz, un singur membru al familiei poate primi sprijin, chiar dacă ambii soți îndeplinesc condițiile prevăzute în măsură.”
Din interpretarea per a contrario a acestei prevederi, rezultă că atât bunul propriu al solicitantului, cât și bunurile comune ale acestuia, dar și bunurile proprii ale soțului/soției solicitantului pot fi aduse în exploatație agricolă, astfel că interpretarea dată de recurenta - pârâtă este nelegală.
Drept urmare, în raport de prevederile exprese ale Ghidului solicitantului, analiza documentelor depuse putea și trebuia să ducă în mod neechivoc la concluzia îndeplinirii cerinței referitoare la dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului, astfel încât neacordarea punctajului aferent acestui criteriu este nelegală și reprezintă un abuz din partea pârâtei.
Înalta Curte constată că sunt nefondate și criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în sumă de 40.000 euro în echivalentul în lei la data plății.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ republicată, instanța poate hotărî și asupra despăgubirilor pentru daune materiale și morale cauzate, dacă reclamatul a solicitat acest lucru.
Cererea de despăgubire pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal formulată în temeiul acestor dispoziții legale, respectiv angajarea răspunderii administrative patrimoniale, presupune însă îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: act administrativ nelegal anulat de instanță, producerea unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între actul administrativ nelegal și prejudiciul suferit de reclamant și culpa.
Înalta Curte constată că în cauză nu au fost administrate probe concludente cu privire la existența și întinderea prejudiciului, respectiv probe din care să rezulte că acest prejudiciu ar fi cert și actual.
În fapt, chiar dacă proiectul reclamantei ar fi fost declarat eligibil și ar fi fost încheiat un contract de finanțare, cheltuielile eligibile ar fi fost decontate doar la momentul demonstrării îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate, iar simpla încheiere a contractului nu presupune acordarea integrală a sumei solicitate.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată va respinge recursurile declarate de J. și A., ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de J. și A. împotriva sentinței nr. 66 din 7 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.