ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4468/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond.

Conținutul cererii de chemare în judecată și cadrul procesual Prin Sentința nr. 99/CA din 11 iunie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 175 din 5 noiembrie 2012 emisă de pârât, în sensul admiterii în tot a contestației formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 septembrie 2012, încheiată la data de 19 septembrie 2012, privind contractul de finanțare din 23 februarie 2011, "P.A.A.". Prin acțiune s-a solicitat și restituirea tuturor sumelor de bani reținute cu titlu de corecție financiară, cu dobânzile fiscale aferente iar, în subsidiar, cu dobânzile legale, calculate de la data reținerii fiecărei sume și până la data restituirii efective, conform precizării de acțiune aflată la dosar.

De asemenea, instanța de judecată a luat act de renunțarea la judecata cererii de suspendare formulată în cauză de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește cererea de suspendare formulată în cauză, dat fiind faptul că, în ședința publică din 22 ianuarie 2013, reclamanta arată că înțelege să renunțe la aceasta, se va lua act de renunțarea la această cerere. Pe fondul cauzei, se constată că prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 septembrie 2012, privind contractul de finanțare din 23 februarie 2011, proiectul "P.A.A.", beneficiar SC S. SRL, pârâta, constatând că se confirmă constatările și concluziile Autorității de Audit, în temeiul punctului 1.5 din Anexa la O.U.G.

nr. 66/2011, a stabilit o corecție financiară de 10% din valoarea de 35.490.254 lei fără TVA, aferentă contractului de lucrări din 20 iunie 2011 încheiat de SC S. SRL și SC T.G.C. SRL, respectiv suma de 3.549.025,90 lei fără TVA. S-a constatat că au fost încălcate prevederile art. 75 din O.U.G. 34/2006 și art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, întrucât Autoritatea Contractantă a redus perioada minimă de 52 de zile prevăzută între data transmiterii spre publicare în SEAP a anunțului de participare (20 aprilie 2011) și data limită de depunere a ofertelor (26 mai 2011), la 35 de zile, fără ca anunțul de intenție din 11 februarie 2011 să cuprindă informațiile referitoare la criteriile de calificare și selecție a ofertanților, precum și criteriul de atribuire al contractului.

Prin Decizia nr. 175 din 5 noiembrie 2012 (dosar), Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a respins ca nefondată contestația formulată de SC S. SRL împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 septembrie 2012, aferentă proiectului "P.A.A.", beneficiar SC S. SRL.

În fapt, autoritatea contractantă, SC S. SRL, a inițiat în anul 2009 proiectul "P.A.A.", contractul din 23 februarie 2011, scrisoarea de acceptare a cererii de finanțare având data de 23 noiembrie 2009. Parcurgerea etapei contractării s-a finalizat prin încheierea contractului de finanțare din 23 februarie 2011 cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului București, prin Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest, moment în care a devenit o certitudine, atât aprobarea finanțării solicitate, cât și valoarea totală a Contractului, în cuantum de 35.511.556,57 lei, fără TVA, sumă care reprezintă valoarea totală eligibilă a Proiectului, în care este cuprinsă și suma care reprezintă contribuția proprie a reclamantei.

În baza Contractului, AM POR, s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 24.858.089,59 lei, echivalentă cu maxim 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului, toată această sumă provenind de la Fondul European de Dezvoltare Regională, contribuția de la bugetul de stat fiind de 0%, perioada de implementare a proiectului fiind de 24 de luni. Ulterior, reclamanta, încă înainte de încheierea contractului de finanțare, a publicat un anunț de intenție în 11 februarie 2011 pe S. și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene privind lucrările de construcție pentru obiectivul de investiții "P.A.A.", în cadrul procedurii de achiziție, licitație deschisă, în urma căreia a fost încheiat contractul de lucrări din 20 iunie 2011 de SC S. SRL cu SC T.G.C.

SRL. La procedura de achiziție a fost depusă o singură ofertă care a fost declarată admisibilă. Criteriul de atribuire a contractului de lucrări a fost oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. Lista de verificare a procedurii de atribuire a contractului de lucrări din 20 iunie 2011 a fost întocmită de A. - N.V. în intervalul 1 martie 2012 - 2 martie 2012 și nu au fost constatate nereguli. Ulterior, s-a constatat încălcarea normativelor legale în materia achizițiilor publice la atribuirea contractului de lucrări din 20 iunie 2012, încheiat de SC S. SRL cu SC T.G.C.

SRL, conform aspectelor semnalate în sesizarea din 3 august 2012, beneficiarul reducând nejustificat perioada de timp pentru primirea ofertelor de la 52 de zile la 35 de zile, atâta vreme cât, anunțul de intenție din 11 februarie 2011 nu a cuprins informații referitoare la criteriile de calificare și selecție a ofertanților precum și criteriul de atribuire al contractului, informații care sunt cuprinse în anunțul de participare din 27 aprilie 2011, încălcându-se, astfel, prevederile art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004. Potrivit art. 75 alin. (1) - (3) din O.U.G.

nr. 34/2006, "(...) în cazul în care valoarea estimată a contractului de achiziție publică este egală sau mai mare decât cea prevăzută la art. 55 alin. (2), perioada cuprinsă între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și data-limită de depunere a ofertelor trebuie să fie de cel puțin 52 de zile. (2) În cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunț de intenție referitor la contractul de achiziție publică ce urmează să fie atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) până la 36 de zile.

(3) Reducerea prevăzută la alin. (2) este permisă în cazul în care anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute pentru anunțul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție - și a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni și cu cel puțin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunțului de participare." De asemenea, potrivit art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, "în cazul procedurilor deschise, termenul de primire a ofertelor este de 52 de zile de la data trimiterii anunțului de participare. În cazul în care autoritățile contractante au publicat un anunț de informare prealabilă, termenul minim de primire a ofertelor prevăzute la alin. (2) și (3) lit. b) poate fi redus ca regulă generală la 36 de zile, dar, în nici un caz, la mai puțin de 22 de zile.

Termenul redus menționat la primul paragraf este permis cu condiția ca anunțul de informare prealabilă să fi cuprins toate informațiile necesare pentru anunțul de participare prevăzut de Anexa VII A, în cazul în care respectivele informații sunt disponibile în momentul publicării anunțului și în care respectivul anunț de informare prealabilă a fost trimis spre publicare cu minimum 52 de zile și maximum 12 luni înainte de data trimiterii anunțului de participare." SC S. a trimis cu adresa din 10 septembrie 2012 înregistrată la MDRT în 11 septembrie 2012 (dosar) punctul său de vedere, în care a arătat că, anunțul de intenție din 11 februarie 2011 a conținut toate informațiile cunoscute și certe la data publicării acestuia.

La data publicării anunțului de intenție nu a fost încă semnat contractul de finanțare din 23 februarie 2011, până la semnarea contractului de finanțare existând incertitudinea conținutului acestuia, respectiv a condițiilor concrete de finanțare a proiectului. Mai arată reclamanta că, niciun operator economic nu a contestat procedura de achiziție publică, respectiv nu a înregistrat observații și/sau solicitări în ceea ce privește prelungirea termenului de depunere a ofertelor. Nici un operator economic nu a invocat ca motiv de neprezentare, scurtarea termenului de depunere a ofertelor. Din actele de la dosar rezultă că, anunțul de participare din 27 aprilie 2011 (dosar) cuprinde informații privitoare la criteriile de calificare și selecție a ofertanților precum și criteriul de atribuire al contractului, informații care nu sunt cuprinse și în anunțul de intenție din 11 februarie 2011 (dosar).

Atâta timp cât reclamanta, în calitate de autoritate contractantă a redus perioada de timp pentru primirea ofertelor de la 52 de zile la 35 de zile, în condițiile în care, anunțul de intenție din 11 februarie 2011 nu cuprinde informații privitoare la criteriile de calificare și selecție a ofertanților precum și criteriul de atribuire al contractului, informații cuprinse în anunțul de participare din 27 aprilie 2011, se constată că au fost încălcate dispozițiile art. 75 alin. (1) - (3) din O.U.G.

nr. 34/2006, precum și cele ale art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004. Prima instanță a arătat că apărarea reclamantei în sensul că la data publicării anunțului de intenție nu era încă semnat contractul de finanțare din 23 februarie 2011, până la semnarea contractului existând incertitudinea conținutului acestuia, respectiv a condițiilor concrete de finanțare a proiectului nu poate fi reținută, reclamanta având obligația ca, în cazul reducerii termenului prevăzut mai sus, să cuprindă în anunțul de intenție minimum de informații referitoare la criteriile de calificare și selecție a ofertanților cum ar fi cele cuprinse în anunțul de participare, privind situația personală a operatorilor economici, capacitatea economică și financiară, capacitatea tehnică, precum și informații referitoare la criteriul de atribuire al contractului privind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, neputând susține că astfel de informații minime nu au fost cunoscute la data publicării anunțului de intenție.

De asemenea, nu a fost reținută nici apărarea reclamantei în sensul că, formularul anunțului de intenție existent în format electronic nu a putut fi completat cu informațiile necesare, pe motiv că, trebuie să se încadreze într-un număr limitat de caractere, atâta vreme cât, aceasta nu a făcut dovada completării lui cu minimum de informații care să-i confere posibilitatea încadrării în numărul maxim de caractere admis. De asemenea, faptul că, niciun operator economic nu a contestat procedura de achiziție publică, respectiv nu a înregistrat observații sau solicitări în ceea ce privește prelungirea termenului de depunere a ofertelor nu poate acoperi încălcarea dispozițiilor legale mai sus arătate, care sunt dispoziții imperative, neputând fi lăsate la aprecierea autorității contractante.

Ca atare, reducerea perioadei de timp pentru primirea ofertelor de la 52 de zile la 35 de zile se putea face doar în condițiile în care, anunțul de intenție din 11 februarie 2011 cuprindea informații privitoare la criteriile de calificare și selecție a ofertanților precum și criteriul de atribuire al contractului. Pe de altă parte, indicarea incorectă în cuprinsul notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 septembrie 2012, privind contractul de finanțare din 23 februarie 201, a temeiului în baza căruia au fost stabilite corecțiile financiare, nu poate conduce la anularea acesteia, atâta vreme cât, acesta se desprinde din starea de fapt relatată pe larg în cuprinsul acesteia, astfel că nu i s-a produs reclamantului nicio vătămare.

De asemenea, nici faptul că temeiul juridic diferă în cuprinsul notei de constatare față de Proiectul acesteia, nu poate conduce la anularea celei dintâi, neputându-se vorbi despre existența unor inconsecvențe majore, atâta timp cât starea de fapt expusă pe larg este aceeași. 2. Cererea de recurs și motivele înfățișate Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs societatea reclamantă. Invocând ca temei legal al demersului său procesual prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cele ale art. 312 C. proc. civ.

și solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată iar, în subsidiar, cu casarea și trimiterea spre rejudecare, recurenta-reclamantă a înfățișat, în esență, următoarele critici față de soluția primei instanțe: • deși instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, concluziile la care a ajuns și raționamentul juridic prezentate sunt greșite, în ceea ce privește încălcarea art. 38 din Directiva 18/2004 și a prevederilor art. 75 din O.U.G.

nr. 34/2006; • instanța de fond a pornit de la o premisă greșită întrucât recurentei nu i s-a imputat conținutul sumar al anumitor informații, ci faptul că anunțul de intenție nu a cuprins toate acele informații care au fost publicate în anunțul de participare; • instanța de fond a reținut eronat fapta imputată recurentei ceea ce a făcut ca problema realmente dedusă judecății să fie lăsată nesoluționată și anume dacă anunțul de intenție trebuia și putea să conțină toate informațiile din anunțul de participare, respectiv, în ce măsură, prevederile art. 75 din O.U.G.

nr. 34/2006 au caracter permisiv, sau imperativ, așa cum a susținut prima instanță; • greșit și în mod simplist a reținut instanța de fond lipsa unei vătămări produse reclamantei urmare a inconsecvenței majore între proiectul de notă de constatare propriu zisă, cu referire la temeiul juridic diferit în baza căruia s-a dispus aplicarea sancțiunii, mai cu seamă că există diferențe esențiale între cele două temeiuri de drept, în ceea ce privește limita legală a corecției financiare aplicate; • instanța de fond nu a analizat dacă presupusa neregulă putea să aibă vreun impact financiar, reținând doar lipsa vătămării, deși una și aceeași faptă se încadrează în două temeiuri legale diferite; • fapta descrisă prin nota de constatare atacată nu se încadrează în abaterea reținută de aceste norme legale (pct. 1 subpct.

1.5 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011) și aceasta atrage nelegalitatea actelor atacate; • în mod nelegal au fost interpretate prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, cu ignorarea ultimei teze "în măsura în care acestea (nr. informațiile) sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție" ajungându-se la situația în care nu ar fi niciodată posibilă reducerea termenului de depunere a ofertelor, contrar însă intenției legiuitorului; • se impunea ca în cauză, în prezența unei abateri de natură formală, fără un potențial impact financiar, să nu fie aplicată nicio corecție financiară.

3. Apărările intimatului-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) Intimatul-pârât MDRAP a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta-reclamantă solicitând, în esență, respingerea acestuia ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță și arătând totodată că nu există nici un temei pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, după cum a solicitat recurenta care, de altfel, și-a întemeiat recursul numai pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de prevederile legale aplicabile, raportat și la apărările intimatului-pârât, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile înfățișate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în considerarea celor în continuare arătate. Obiectul acțiunii judiciare cu care reclamanta recurentă a investit instanța de contencios administrativ ca și argumentele prezentate în susținerea soluției adoptate cu ocazia judecății în fond, de respingere a acțiunii, au fost expuse la pct. 1 din prezenta decizie astfel că nu se impune reluarea acestora în contextul examinării criticilor recurentei-reclamante, cuprinse în cererea de recurs. Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că nu este întemeiată și nici justificată, raportat și la prevederile art. 304 1 C. proc. civ., solicitarea recurentei de casare a hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, mai cu seamă că, astfel cum în mod just a remarcat și intimatul-pârât, nu a fost motivată o atare solicitare și nici nu a fost indicat vreun temei de drept în acest sens.

Analizând așadar criticile și susținerile prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu este întemeiată susținerea principală, vizând greșita aplicare și interpretare de către prima instanță a prevederilor art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificări și completări ulterioare. Potrivit dispozițiilor art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare: "(2) în cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunț de intenție referitor la contractul de achiziție publică ce urmează să fie atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) până la 36 de zile.

(3) Reducerea prevăzută la alin. (2) este permisă în cazul în care anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute pentru anunțul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție și a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni și cu cel puțin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunțului de participare." Totodată, potrivit art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentul European și a Consiliului din data de 31 martie 2004: "în cazul procedurilor deschise, termenul de primire a ofertelor este de 52 de zile de la data trimiterii anunțului de participare. În cazul în care autoritățile contractante au publicat un anunț de informare prealabilă termenul minim de primire a ofertelor prevăzute la alin. (2) și (3) lit. b) poate fi redus ca regulă generală la 36 de zile, dar, în niciun caz, la mai puțin de 21 de zile.

Termenul redus menționat la primul paragraf este permis cu condiția ca anunțul de informare prealabilă să fi cuprins toate informațiile necesare pentru anunțul de participare prevăzut de Anexa VII A, în cazul în care respectivele informații sunt disponibile în momentul publicării anunțului și în care respectivul anunț de informare prealabilă a fost trimis spre publicare cu minimum 52 de zile și maximum 12 luni înainte de data trimiterii anunțului de participare". În opinia recurentei-reclamante, instanța de fond a pornit de la o premisă greșită și anume aceea că norma legală incidentă are caracter imperativ și nu permisiv, fără a mai examina în ce măsură anunțul de intenție trebuie și putea să conțină toate informațiile din anunțul de participare.

Înalta Curte, contrar celor susținute de recurentă constată că prima instanță a realizat o corectă și adecvată interpretare și aplicare a normelor legale incidente, sus-arătate, raportat la contextul factual al cauzei. Astfel, prima instanță a reținut, cu justețe de altfel, că în concret, în prezenta cauză, recurenta-reclamantă nu a putut demonstra că la data anunțului de intenție din 11 februarie 2011 (dosar fond) nu-i erau cunoscute informațiile care au fost mai apoi cuprinse în anunțul de participare din 27 aprilie 2011 (dosar), câtă vreme acestea erau informații minime referitoare la criteriile de calificare și selecție a ofertanților și totodată privitoare la criteriul de atribuire al contractului privind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

În acest sens, în mod just au fost înlăturate apărările potrivit cu care, până la data semnării contractului de finanțare din 23 februarie 2011, exista o incertitudine cu privire la conținutul acestuia astfel că în anunțul de intenție nu au fost cuprinse informațiile ce se regăsesc doar în anunțul de participare. Dat fiind, așadar, conținutul în mod evident diferit, și necontestat de altfel, între anunțul de intenție și anunțul de participare, în mod corect instanța de fond a reținut încălcarea prevederilor art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 în sensul că reducerea perioadei prevăzută la alin. (1) de la 52 de zile la 35 zile s-a efectuat fără a fi îndeplinite cerințele normei incidente.

Instanța de fond nu a stabilit că norma legală incidentă ar avea caracter permisiv, sau dimpotrivă imperativ, după cum nu a ajuns nici la concluzia că niciodată nu ar fi posibilă reducerea termenului de depunere a ofertelor, astfel cum în mod neîntemeiat a susținut recurenta, argumentația judecătorului fondului fiind bazată pe înscrisurile depuse la dosar și pe înlăturarea motivată a apărărilor recurentei-reclamante. Nefondate sunt și criticile recurentei vizând considerentele din hotărâre vizând lipsa unei vătămări ce i-a fost produsă urmare a inconsecvenței majore între proiectul de notă de constatare și nota de constatare propriu-zisă, cu referire la temeiul juridic diferit în baza căruia s-a dispus aplicarea sancțiunii.

Înalta Curte împărtășește opinia judecătorului fondului în sensul că inconsecvențele detectate între cele două documente indicate de recurentă, cu referire la temeiul de drept diferit menționat, nu constituie cauze de nulitate ale actului atacat, dată fiind situația de fapt, ca premisă, indicată în aceeași manieră în ambele înscrisuri. Mai mult, nota de constatare producătoare de efecte juridice a fost supusă controlului judecătoresc în cauză, fiind verificat astfel și temeiul de drept arătat, raportat chiar la situația de fapt descrisă și care nu a fost de altfel contestată. În fine, nefondate sunt și toate celelalte critici ale recurentei-reclamante privitoare la lipsa unui potențial impact financiar al abaterii pur formale reținute în sarcina societății reclamante și care ar fi impus ca nicio corecție financiară să fie aplicată.

O atare susținere nu poate fi primită întrucât contravine noțiunii de neregulă, astfel cum este aceasta definită în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și totodată pentru că face abstracție de definirea conceptului de neregulă în Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1083/2006 aplicabil direct în fiecare stat membru al Uniunii.

Potrivit acestuia, neregula reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin angajarea unei cheltuieli nejustificate a bugetului general". În jurisprudența sa CJUE a statuat că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C-465/10 pct. 47 și C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură "să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03, pct. 15). Prin urmare, față de toate argumentele mai sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL împotriva Sentinței civile nr. 99/CA din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2014. Procesat de GGC - CL