ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată sub nr. 2854/104/2012 pe rolul Tribunalului Olt reclamanții S.I., F.N., R.N., T.Gh.F., T.A., L.A., D.D., B.G., T.M.V., A.N., B.C., S.I., J.M., B.M., F.V., P.N., H.N., D.I., C.D.M., N.M.C., C.I.C., G.A., G.V., I.I., D.M., N.G., D.L.M., B.Gh., P.M.M., P.G., P.E., C.M., S.T., C.V., J.E., C.Gh., B.A., P.V., au solicitat instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să se dispună anularea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, suspendarea aplicării acesteia, menținerea deciziilor de pensionare primite anterior și stabilite în baza Legii nr. 164/2001, cu cheltuieli de judecată.

În motivare au susținut că, prin recalcularea pensiilor militare și introducerea acestora în sistemul de calcul al sistemului public de pensii, se încalcă principiul dreptului câștigat deoarece cei vizați și-au câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-au desfășurat activitatea. S-a susținut că anularea O.U.G. nr. 1/20011 se impune pentru încălcarea principiului neretroactivității, fiind produs un dezechilibru între interesul general și protecția drepturilor fundamentale ale persoanei, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuind să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Totodată au precizat reclamanții că prin actele normative menționate se încalcă principiul nediscriminării consacrat de Constituția României potrivit art. 6. De asemenea, au susținut că O.U.G.

1/2011 încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României și anume neretroactivitatea legii. Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței. De asemenea s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare și suspendare a O.U.G. nr. 1/2011, susținându-se că în speță, nu au fost respectate condițiile legale stabilite de art. 9 din Legea nr. 554/2004. Prin Sentința nr. 1175 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2854/104/2012 a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.I., F.N., R.N., T.Gh.F., T.A., L.A., D.D., B.G., T.M.V., A.N., B.C., S.I., J.M., B.M., F.V., P.N., H.N., D.I., C.D.M., N.M.C., C.I.C., G.A., G.V., I.I., D.M., N.G., D.L.M., B.Gh., P.M.M., P.G., P.E., C.M., S.T., C.V., J.E., C.Gh., B.A., P.V.

în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1487/54/2012. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1090 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanții S.I., F.N., R.N., T.Gh.F., T.A., L.A., D.D., B.G., T.M.V., A.N., B.C., S.I., J.M., B.M., F.V., P.N., H.N., D.I., C.D.M., N.M.C., C.I.C., G.A., G.V., I.I., D.M., N.G., D.L.M., B.Gh., P.M.M., P.G., P.E., C.M., S.T., C.V., J.E., C.Gh., B.A., P.V. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, București ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, raportat la dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2005, că deși anularea O.U.G. nr. 1/2011 este primul capăt de cerere al acțiunii reclamanților, cel de-al treilea capăt de cerere este reprezentat de menținerea deciziilor de pensionare emise anterior în baza Legii nr. 164/2001. A constatat judecătorul fondului că, în cauză, obiectul mediat al acțiunii este reprezentat de menținerea deciziilor de pensionare emise anterior în baza Legii nr. 164/2001, situație care se regăsește descrisă în conținutul alineatului 5, și care reprezintă tocmai interesul legitim, pe care încearcă să-l valorifice reclamanții. S-a constatat că obiectul principal al acțiunii judiciare rezultate chiar din acțiune, îl constituie modificarea sau abrogarea parțială a O.U.G.

nr. 1/2011. Raportat la dispozițiile art. 108 și art. 115 din Constituția României, s-a arătat în sentința atacată că ordonanțele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern în temeiul legii de abilitare, care presupune o delegare temporară a competențelor legislative ale Parlamentului către Guvern, astfel că în perioada în care ordonanțele sunt în vigoare ele au aceeași putere ca și legea. A reținut prima instanță că ordonanțele sunt acte ale Guvernului, dar nu au caracter de acte administrative, deoarece prin intermediul acestora Guvernul legiferează, în baza legii speciale de abilitare a delegării legislative, astfel că ele nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motiv că ele nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci constituie tocmai lege.

S-a arătat că instanța de judecată nu se poate pronunța asupra unui act cu caracter normativ cu putere de lege, neavând competență în acest sens. Reținând că obiectul acțiunii îl constituie tocmai anularea O.U.G. nr. 1/2011, fără a se fi invocat excepția de neconstituționalitate a acestei ordonanțe, și în măsura în care nu s-a constatat neconstituționalitatea ordonanței, s-a arătat că, judecătorul învestit cu soluționarea acțiunii având ca obiect despăgubiri, nu poate să aprecieze asupra conformității Ordonanței cu Constituția, altfel spus judecătorul nu se poate pronunța asupra unei norme de drept, apreciind el însuși că aceasta ar fi neconstituțională.

Prin urmare, s-a constatat că primul capăt de cerere este inadmisibil, prin prisma faptului că acesta nu poate fi supus controlului contencios în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) potrivit cărora, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”. Pe cale de consecință, s-a constatat că și cererea de suspendare a O.U.G. nr. 1/2011 din cel de-al doilea capăt de cerere este inadmisibilă.

În ceea ce privește invocarea de către reclamanți a dispozițiilor alin. (4) din același articol, s-a reținut că acesta reglementează situația acțiunilor formulate de o persoană vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin admiterea unei excepții într-o altă cauză, însă s-a constatat că Decizia nr. 270/2005 a Curții Constituționale, invocată, vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 180 din Legea nr. 19/2000, fiind evident că aceasta nu are ca temei juridic aceleași prevederi declarate neconstituționale, respectiv cele ale O.U.G. nr. 1/2011. Recursul Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții S.I., F.N., R.N., T.Gh.F., T.A., L.A., D.D., B.G., T.M.V., A.N., B.C., S.I., J.M., B.M., F.V., P.N., H.N., D.I., C.D.M., N.M.C., C.I.C., G.A., G.V., I.I., D.M., N.G., D.L.M., B.Gh., P.M.M., P.G., P.E., C.M., S.T., C.V., J.E., C.Gh., B.A.

și P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat că prin O.U.G. nr. 1/2011 se încalcă dreptul de proprietate al reclamanților, principiul dreptului câștigat și al neretroactivității. A fost invocată Decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale și Deciziile 375/2005, 57/2006 și 120/2007 arătându-se că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, O.U.G. nr. 1/2011 constituind o aplicare retroactivă a unor măsuri. S-a susținut că prima instanță trebuia să analizeze întreg materialul probator pentru a pronunța o soluție pe fondul cauzei. S-a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii pe fond.

Procedura în fața instanței de recurs Recurenții au depuse concluzii scrise prin care au solicitat restituirea conform prevederilor Legii nr. 241/2013 a sumelor de bani cu care au fost diminuate în mod abuziv și ilegal pensiile aflat în plată la 31 decembrie 2010 pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2013. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, reclamanții au sesizat instanța de contencios administrativ cu o cerere în anularea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și suspendarea aplicării acesteia cu consecința menținerii deciziilor de pensionare primite anterior și stabilite în baza Legii nr. 164/2001, cu cheltuieli de judecată.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004, "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță”; Alin 5: „Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.

Cu titlu preliminar, se arată că suplimentul de motive invocat prin înscrisul intitulat „Concluzii scrise” este depus cu încălcarea prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., astfel că Înalta Curte nu este ținută, potrivit art. 306 C. proc. civ., a se pronunța asupra unor motive invocate tardiv, sancțiunea fiind neluarea în considerare a motivelor depuse peste termenul stipulat de lege. Cu atât mai mult nu sunt incidente nici dispozițiile art. 132 C. proc. civ.

privind posibilitatea reclamantului, la prima zi de înfățișare, în fața instanței de fond, de a modifica cererea de chemare în judecată, în sensul de a solicita restituirea conform prevederilor Legii nr. 241/2013 a sumelor de bani cu care au fost diminuate în mod abuziv și ilegal pensiile aflat în plată la 31 decembrie 2010 pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2013. În ceea ce privește recursul formulat, Înalta Curte constată că nu sunt invocate veritabile critici cu privire la soluția primei instanțe de a respinge acțiunea ca inadmisibilă, recurenții-reclamanți fiind nemulțumiți de împrejurarea că executivul a recurs la acest tip de act normativ (ordonanță) și nu la o hotărâre de guvern, pentru de a împiedica persoanele interesate să atace noul act normativ, ceea ce, evident, nu poate fi supus controlului instanțelor judecătorești.

Din textul art. 108 din Constituția României rezultă că numai hotărârile emise în scopul de a „organiza executarea legilor” și ordonanțele emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare, reprezintă acte administrative, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Ordonanțele de Urgență nu intră în categoria actelor administrative, acestea fiind emise ca urmare a delegării legislative în favoarea Guvernului, reglementată de art. 115 din Constituție, adică fie printr-o lege specială de abilitare a Guvernului, emisă de Parlament în domenii care nu fac obiectul legilor organice - art. 115 - (1) din Constituție fie „în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată” - art. 115 alin. (4) din Constituție.

Prin urmare, prin Ordonanțele de Urgență, Guvernul ca putere executivă, exercită temporar atribuții de putere legiuitoare, Ordonanțele de Urgență având rang și putere de lege până la validarea lor de către puterea legislativă - Parlamentul României, astfel că nu pot forma obiectul acțiunilor de contencios administrativ (nici de anulare și nici de suspendare, nefiind permis a se suspenda un act a cărui legalitate nu poate fi verificată pe fond).

Fiind prin natura lor acte cu caracter normativ, este limpede că și formele privind controlul acestora sunt unele specifice, Legea contenciosului administrativ stipulând în situația acestora procedura specială de contestare prevăzută la art. 9, acțiunea putând avea ca obiect potrivit alin. (5) al aceluiași articol numai „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Legile și Ordonanțele Guvernului sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit. d) din Constituția României.

În cazul ordonanțelor nu se examinează legalitatea acestora de către instanțele judecătorești, ci doar constituționalitatea lor, de către Curtea Constituțională. În Încheierea de ședință în data de 26 noiembrie 2012 s-a consemnat poziția apărătorului reclamanților în sensul că nu înțeleg să formuleze excepție de neconstituționalitate în cauză, iar deciziile Curții Constituționale invocate atât la instanța de fond, cât și în recurs sunt anterioare actului normativ atacat, fiind astfel evident că nu au vizat neconstituționalitatea acestuia. În aceste condiții, în raport de textele de lege arătate mai sus, în mod corect prima instanță a stabilit că O.U.G. nr. 1/2011 nu este act administrativ ci act normativ cu putere de lege, astfel că nu poate forma obiectul unei acțiuni în anulare, și nici obiectul unei acțiuni de suspendare a efectelor produse de aceasta în cadrul procedurii prevăzută de art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I., F.N., R.N., T.Gh.F., T.A., L.A., D.D., B.G., T.M.V., A.N., B.C., S.I., J.M., B.M., F.V., P.N., H.N., D.I., C.D.M., N.M.C., C.I.C., G.A., G.V., I.I., D.M., N.G., D.L.M., B.Gh., P.M.M., P.G., P.E., C.M., S.T., C.V., J.E., C.Gh., B.A. și P.V. împotriva Sentinței nr. 1090 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM