ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2012

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub. nr. 1301/44/2010, reclamanții

S.A. și P.F.A.M. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând

ca, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 să se dispună: anularea art. 1

lit. a), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (1), (2), (3) și art. 12 din Legea nr. 119/2010,

anularea H.G. nr. 735/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de

pensii militare; constatarea faptului că Legea nr. 164/2001 privind pensiile

militare de stat este în vigoare până la stabilirea metodologiei de calcul a

pensiilor militarilor, polițiștilor și a celorlalte categorii sociale indicate

în actele normative.

Au solicitat

reclamanții, de asemenea, să se constate că, în virtutea principiului

constituțional al neretroactivității legii civile, se impune menținerea în

plată a cuantumului actual al pensiilor militare de stat care sunt proprietatea

pensionarilor, fiind câștigate de către cadrele militar aflate în rezervă și în

retragere.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au mai învederat că prevederile Legii nr. 119/2010

încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principul

neretroactivității legii; că această hotărâre este în contradicție atât cu

prevederile art. 15 din Constituție care prevăd că orice prevedere nouă poate

fi aplicată numai de la data intrării în vigoare, pentru a respecta principiul

neretroactivității legii, cât și cu prevederile art. 44 care stipulează

„dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.

Guvernul României a

invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității primului capăt de cerere,

apreciind că nu se poate invoca nelegalitatea unei legi, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 8 coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004.

Aceeași pârâtă a

solicitat respingerea capătului de cerere vizând anularea H.G. nr. 735/2010, în

principal ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat, susținând, în esență, că

aceasta a fost adoptată de executiv cu respectarea tuturor dispozițiilor legale

în vigoare (inclusiv a Legii nr. 119/2010), fiind conformă atât cu Constituția

cât și cu Convenția europeană a drepturilor omului.

A mai solicitat

pârâta respingerea și a capetelor de cerere subsecvente celui de anulare a H.G.

nr. 735/2010.

În cauză, Ministerul

Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul

pârâtei, solicitând respingerea cererii de anularea a actelor contestate.

Cererea a fost

încuviințată în principiu la termenul de judecată din 10 februarie 2011.

Prin Sentința nr. 49

din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Galați a admis cererea de intervenție

formulată de Ministerul Administrației și Internelor în favoarea pârâtei

Guvernul României, a respins ca fiind rămas fără obiect, capătul de cerere

privind anularea H.G. nr. 735/2010 și a respins ca fiind inadmisibile, celelalte

capete de cerere.

În privința primului

capăt de cerere, s-a apreciat că inadmisibilitatea este singura soluție legală,

având în vedere că pe calea procedurală deschisă de Legea contenciosului

administrativ nu se poate obține neaplicarea unei legi, ci doar a unui act

administrativ vădit nelegal, obiecțiunile vizavi de o lege, putând fi formulate

numai pe calea excepției de neconstituționalitate.

Curtea a mai reținut

că prin art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a dispus abrogarea expresă a H.G. nr.

735/2010, încetarea existenței actului normativ contestat reclamând cu

prioritate respingerea solicitării de anulare a acestuia, ca fiind rămasă fără

obiect.

Aceeași soluție a

apreciat Curtea că se impune și pentru capetele de cerere subsecvente.

Împotriva acestei

sentințe, au formulat recurs reclamanții S.A. și P.F.A.M.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a

legii în ceea ce privește aprecierea nelegalității parțiale a H.G. nr.

735/2010.

Se arată că în mod

greșit s-a reținut nelegalitatea H.G. nr. 735/2010 în cadrul procesului de

verificare a concordanței acestui act normativ cu actul normativ cu forță

juridică superioară, respectiv cu dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În motivele de recurs

se arată de recurenți că prin H.G. nr. 735/2010 se încalcă dreptul la

respectarea unui bun în sensul art. 14 din Constituția României și art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, în cauză fiind

aplicabile dispozițiile art. 53 din Constituția României.

Pe de altă parte în

cauză actul normativ contestat a încălcat cerințele proporționalității și a

încălcat dispozițiile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa

cum a fost formulată.

Curtea verificând

sentința atacată, în raport de motivele invocate și în baza art. 304

1

C. proc. civ. va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este

nefondat.

H.G. nr. 735 din 2

iulie 2010 (pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației

privind pensiile militare de stat a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor) a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată

în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.

Așa cum s-a

cristalizat atât în doctrina de specialitate cât și în jurisprudență, una din

condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca

reclamantul să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiune. Această

condiție generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil,

deci nu doar cu prilejul introducerii  acțiunii ci și pe tot parcursul

soluționării  unei cauze.

Interesul trebuie să

fie legitim, personal și direct și de asemenea să fie născut și actual, sub

acest ultim aspect deci să, existe momentul în care este soluționată calea de

atac.

În cauză prin

abrogarea expresă a hotărârii de guvern în discuție interesul în exercitarea

căii de atac prevăzute de art. 299 și urm. C. proc. civ. a fost depășit și nu

mai este actual, astfel că el nu mai poate fi luat în considerare.

Față de cele expuse

mai sus Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.A. și P.F.A.M. împotriva Sentinței nr. 49 din 17 februarie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - DG