ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub. nr. 1301/44/2010, reclamanții
S.A. și P.F.A.M. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând
ca, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 să se dispună: anularea art. 1
lit. a), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (1), (2), (3) și art. 12 din Legea nr. 119/2010,
anularea H.G. nr. 735/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de
pensii militare; constatarea faptului că Legea nr. 164/2001 privind pensiile
militare de stat este în vigoare până la stabilirea metodologiei de calcul a
pensiilor militarilor, polițiștilor și a celorlalte categorii sociale indicate
în actele normative.
Au solicitat
reclamanții, de asemenea, să se constate că, în virtutea principiului
constituțional al neretroactivității legii civile, se impune menținerea în
plată a cuantumului actual al pensiilor militare de stat care sunt proprietatea
pensionarilor, fiind câștigate de către cadrele militar aflate în rezervă și în
retragere.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au mai învederat că prevederile Legii nr. 119/2010
încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principul
neretroactivității legii; că această hotărâre este în contradicție atât cu
prevederile art. 15 din Constituție care prevăd că orice prevedere nouă poate
fi aplicată numai de la data intrării în vigoare, pentru a respecta principiul
neretroactivității legii, cât și cu prevederile art. 44 care stipulează
„dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.
Guvernul României a
invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității primului capăt de cerere,
apreciind că nu se poate invoca nelegalitatea unei legi, nefiind îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 8 coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 554/2004.
Aceeași pârâtă a
solicitat respingerea capătului de cerere vizând anularea H.G. nr. 735/2010, în
principal ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat, susținând, în esență, că
aceasta a fost adoptată de executiv cu respectarea tuturor dispozițiilor legale
în vigoare (inclusiv a Legii nr. 119/2010), fiind conformă atât cu Constituția
cât și cu Convenția europeană a drepturilor omului.
A mai solicitat
pârâta respingerea și a capetelor de cerere subsecvente celui de anulare a H.G.
nr. 735/2010.
În cauză, Ministerul
Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul
pârâtei, solicitând respingerea cererii de anularea a actelor contestate.
Cererea a fost
încuviințată în principiu la termenul de judecată din 10 februarie 2011.
Prin Sentința nr. 49
din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Galați a admis cererea de intervenție
formulată de Ministerul Administrației și Internelor în favoarea pârâtei
Guvernul României, a respins ca fiind rămas fără obiect, capătul de cerere
privind anularea H.G. nr. 735/2010 și a respins ca fiind inadmisibile, celelalte
capete de cerere.
În privința primului
capăt de cerere, s-a apreciat că inadmisibilitatea este singura soluție legală,
având în vedere că pe calea procedurală deschisă de Legea contenciosului
administrativ nu se poate obține neaplicarea unei legi, ci doar a unui act
administrativ vădit nelegal, obiecțiunile vizavi de o lege, putând fi formulate
numai pe calea excepției de neconstituționalitate.
Curtea a mai reținut
că prin art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a dispus abrogarea expresă a H.G. nr.
735/2010, încetarea existenței actului normativ contestat reclamând cu
prioritate respingerea solicitării de anulare a acestuia, ca fiind rămasă fără
obiect.
Aceeași soluție a
apreciat Curtea că se impune și pentru capetele de cerere subsecvente.
Împotriva acestei
sentințe, au formulat recurs reclamanții S.A. și P.F.A.M.
Motivele de recurs
invocate conform art. 304
1
C. proc. civ. se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a
legii în ceea ce privește aprecierea nelegalității parțiale a H.G. nr.
735/2010.
Se arată că în mod
greșit s-a reținut nelegalitatea H.G. nr. 735/2010 în cadrul procesului de
verificare a concordanței acestui act normativ cu actul normativ cu forță
juridică superioară, respectiv cu dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind
stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivele de recurs
se arată de recurenți că prin H.G. nr. 735/2010 se încalcă dreptul la
respectarea unui bun în sensul art. 14 din Constituția României și art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, în cauză fiind
aplicabile dispozițiile art. 53 din Constituția României.
Pe de altă parte în
cauză actul normativ contestat a încălcat cerințele proporționalității și a
încălcat dispozițiile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Se solicită admiterea
recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa
cum a fost formulată.
Curtea verificând
sentința atacată, în raport de motivele invocate și în baza art. 304
1
C. proc. civ. va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este
nefondat.
H.G. nr. 735 din 2
iulie 2010 (pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației
privind pensiile militare de stat a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale
funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în
domeniul pensiilor) a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată
în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.
Așa cum s-a
cristalizat atât în doctrina de specialitate cât și în jurisprudență, una din
condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca
reclamantul să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiune. Această
condiție generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil,
deci nu doar cu prilejul introducerii acțiunii ci și pe tot parcursul
soluționării unei cauze.
Interesul trebuie să
fie legitim, personal și direct și de asemenea să fie născut și actual, sub
acest ultim aspect deci să, existe momentul în care este soluționată calea de
atac.
În cauză prin
abrogarea expresă a hotărârii de guvern în discuție interesul în exercitarea
căii de atac prevăzute de art. 299 și urm. C. proc. civ. a fost depășit și nu
mai este actual, astfel că el nu mai poate fi luat în considerare.
Față de cele expuse
mai sus Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de S.A. și P.F.A.M. împotriva Sentinței nr. 49 din 17 februarie 2011 a
Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - DG