ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3615/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3615/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Galați, reclamanții M.M., T.C., I.M.Ș., B.D.R., C.T., P.C., P.N., R.I. și
H.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Guvernul României, suspendarea
executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor
de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și menținerea pensiilor de
serviciu stabilite în baza Legii nr. 567/2004 prin deciziile care au fost emise
anterior Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 737/2010.
În motivarea cererii,
reclamanții au arătat că H.G. nr. 737/2010 încalcă dispozițiile art. 15 alin.
(2) din Constituție, care consacră principul neretroactivității legii și
dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Au susținut că
intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 care impune recalcularea
pensiilor de serviciu ale foștilor controlori financiari ai Curții de Conturi
nu poate afecta drepturile aflate în plată. Pensiile aflate în plată constituie
drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare care, prin
efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă
reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite după
data intrării în vigoare a acesteia.
Instituirea pensiei
de serviciu pentru controlorii financiarii a apărut ca o necesitate izvorâtă
din statutul profesional al acestora, care impune anumite interdicții
(exercitarea direct sau prin persoane interpuse a activităților de comerț,
participarea la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale sau civile
etc). De aceea, pentru această categorie profesională, singura șansă de
existență în timpul activității este salariul iar, la retragerea din
activitate, pensia, fără posibilitatea acumulării unor rezerve materiale pentru
perioada ulterioară pensionării.
Față de argumentele
aduse în combaterea prezumției de legalitate a H.G. nr. 737/2010, reclamanții
au solicitat a se da eficiență în cauză dispozițiilor art. 14 din Legea nr.
554/2004, apreciind că sunt întrunite cerințele cumulative prevăzute de lege, respectiv
cazul bine justificat și paguba iminentă.
Sentința Curții de
Apel
Curtea de Apel
Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 42 din 10
februarie 2011 a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 până la
soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cerințele
impuse de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, respectiv
existența cazului bine justificat și paguba iminentă.
Curtea a reținut că
argumentele juridice susținute de reclamanți reprezintă elemente care
conturează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,
fiind îndeplinită cerința unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t)
din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la paguba
iminentă, Curtea a apreciat că executarea actului administrativ a cărui
suspendare se solicită de către reclamanți este de natură a le provoca acestora
pagube iminente, de ordin material, prin reducerea pensiilor cu mai multe
procente, acest venit constituind pentru reclamanți unicul mijloc de
subzistență.
Recursul declarant
de Guvernul României
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de
atac, recurentul a susținut, contrar celor reținute prin sentința atacată,
faptul că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendare
prevăzute de dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, întrucât H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în
temeiul expres al dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 care
autoriza Guvernul să aprobe metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la
art. 1 din lege iar cuantumul pensiei a fost stabilit în baza criteriilor
prevăzute prin Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost adoptată această
hotărâre.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Prin cererea
formulată, reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o
cerere de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -
h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,
invocând drept temei legal dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea
nr. 554/2001.
Examinând aspectele
invocate de autorii cererii de suspendare, prima instanță a ajuns la concluzia
că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art.
14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat" cât și
„paguba iminentă".
Contrar celor
reținute de către instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză nu a
fost dovedită îndeplinirea condițiilor legale pentru suspendarea executării
H.G. nr. 737/2010.
Potrivit
dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act
administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile
prevăzute de dispozițiile art. 7 din aceeași lege.
Art. 2 lit. t) din
Legea nr. 554/2004 prevede că reprezintă „un caz bine justificat" orice
împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială
serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba
iminentă" constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau după
caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a
unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) din același act normativ.
Prima instanță a
reținut în mod greșit că în speță erau îndeplinite cumulativ toate condițiile
legale pentru a proceda la suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.
În cauză nu s-a
demonstrat nici o aparentă evidență de nelegalitate a actului administrativ cu
caracter normativ atacat, H.G. nr. 737/2010 fiind emisă în executarea Legii nr.
119/2010, stabilind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de
serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești
și parchetelor, prin această metodologie aplicându-se de fapt art. 4 din Legea
pensiilor, act normativ cu forță juridică superioară.
Astfel fiind
împrejurările din cazul de față nu erau de natură a crea o îndoială serioasă
asupra legalității H.G. nr. 737/2010, argumentele invocate de reclamanți vizând
încălcarea dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 15 cât și
prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor
Omului reținute în motivarea sentinței atacate, vizând în fapt fondul cauzei și
fiind echivalente cu o prejudecare a cauzei.
Chiar dacă
reclamanții au dovedit o „pagubă iminentă" ce s-ar putea produce prin
recalculare, constând în diminuarea pensiilor de serviciu stabilite în baza
Legii nr. 567/2004, în lipsa dovedirii „cazului bine justificat" astfel
cum s-a arătat anterior, suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 nu poate fi
dispusă, art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiționând admiterea cererii de
suspendare de îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, în cauză
fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar
recursul formulat este fondat, urmând a fi admis și în consecință se va
modifica sentința atacată în sensul că se va respinge cererea de suspendare a
executării H.G. nr. 737/2010, ca nefondată, în temeiul dispozițiilor art. 312
alin. (1) teza a II-a și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul
declarat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 42 din 10 februarie 2011
a Curții de Apel Galați, Secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării H.G. nr.
737/2010, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 iunie 2011.