ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7245/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 1 septembrie 2011, reclamanții A.V., B.V., B.E., C.M., C.A.V.,

D.L., D.C., D.A., F.A., H.D.L., K.G., K.E.E., E.K., L.M., M.L., L.I., M.M., M.L.S.,

I.M., M.M.M., M.L.L., M.O.M., M.U.L., N.L.G., P.O.C., R.A.A., R.U.I., R.U.M., S.M.M.,

S.E.L., S.U.C., T.L., T.O.M., T.U.M., V.E.F., în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României, au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care

să se dispună acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G.

nr. 59/2011, egale cu diferența dintre pensia de serviciu acordată în baza

Legii nr. 567/2004 și pensia actuală revizuită în baza O.U.G. nr. 59/2011, de

la data sistării pensiei de serviciu, la zi, precum și în continuare, până la

restabilirea dreptului la pensia de serviciu.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că O.U.G. nr. 59/2011 le vatămă drepturile și interesele

legitime, în considerarea dispozițiilor art. 1 și art. 9 din Legea nr.

554/2004, invocate ca și temeiuri juridice ale cererii de chemare în judecată.

Având în vedere

petitele acțiunii introductive, precum și temeiul de drept invocat, raportat la

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2003, instanța a sesizat Curtea

Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011.

Prin decizia nr. 214

din 13 martie 2012, pronunțată în Dosarele nr. 1285D/2011, 1336D/2011,

1402D/2011 și nr. 1584D/2011 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 pentru

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h)

din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Prin sentința nr. 421

din 8 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamanții A.V., B.V., B.E., C.M., C.A.V., D.L., D.C., D.A., F.A.,

H.D.L., K.G., K.E.E., E.K., L.M., M.L., L.I., M.M., M.L.S., I.M., M.M.M., M.L.L.,

M.O.M., M.U.L., N.L.G., P.O.C., R.A.A., R.U.I., R.U.M., S.M.M., S.E.L., S.U.C.,

T.L., T.O.M., T.U.M., V.E.F., reținând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor

art. 9 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței nr.

421 din 8 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal au declarat recurs V.M. și P.O.C.

În ceea ce privește

cererea de recurs formulată de V.M., s-a constatat că aceasta nu cuprinde

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor,

astfel că la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2013, instanța a

invocat din oficiu excepția nulității recursului.

A motiva recursul înseamnă,

pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele

de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. dar și dezvoltarea acestuia, în sensul

formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul

de recurs invocat.

În cauză, recurenta nu

s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și art. 304 din C.

proc. civ., întrucât în declarația de recurs, nu a indicat vreun motiv din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în

vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Analizând cauza, prin

prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant P.O.C., precum și în

raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Motivele de recurs prezentate

de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici ale sentinței atacate,

întrucât reia argumentele pentru care a solicitat admiterea cererii de chemare în

judecată.

Prin cererea de chemare

în judecată reclamanții au solicitat instanței, pronunțarea unei hotărâri prin care

să se dispună acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G.

nr. 59/2011, egale cu diferența dintre pensia de serviciu acordată în baza Legii

nr. 567/2004 și pensia actuală revizuită în baza O.U.G. nr. 59/2011, de la data

sistării pensiei de serviciu, la zi, precum și în continuare, până la restabilirea

dreptului la pensia de serviciu.

Cererea de chemare în

judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ.

Potrivit dispozițiilor

legale menționate, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța

de contencios administrativ însoțită de excepția de neconstituționalitate.

Astfel, persoana vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din

ordonanțe poate solicita instanței de contencios administrativ sesizarea Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate împotriva

ordonanței și doar în condițiile în care a sesizat instanța cu o cerere având unul

dintre obiectivele enunțate la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din data

de 28 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1170/33/2011, Curtea de Apel Cluj

a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute

la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor.

Prin decizia nr. 214 din

13 martie 2012, pronunțată în Dosarele nr. 1285D/2011, 1336D/2011, 1402D/2011 și

nr. 1584D/2011 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor.

Astfel, soluția ce se

va da cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, indiferent de obiectul

acesteia, depinde în mod indisolubil de soluția dată asupra excepției de neconstituționalitate.

În temeiul art. 9

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dacă excepția va fi respinsă, instanța de contencios

administrativ va fi obligată să respingă acțiunea ca inadmisibilă.

Prin urmare, instanța

de fond, în mod corect a respins acțiunea formulată de reclamanți ca inadmisibilă.

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut

de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge recursul declarat de P.O.C. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului

declarat de V.M. împotriva sentinței nr. 421 din 8 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj,

secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat

de P.O.C. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie

2013.