ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3597/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3597/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5906 din 19 octombrie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L.G. SRL în contradictoriu

cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a constatat că în primăvara anului 2006, ca urmare a pericolului

de răspândire a gripei aviare pe teritoriul României, au fost luate măsuri de combatere

a acestui virus. În acest scop, C.N.A.D.N.R. SA a contractat prestarea serviciilor

de dezinsecție pe drumurile naționale din județul Vrancea cu SC N.R. SRL care, la

rândul său, a încheiat o asociere în participațiune cu reclamanta având ca scop

prestarea efectivă a acestor servicii de dezinsecție.

Contractul de asociere

în participațiune din 19 mai 2006 a fost adus la cunoștința pârâtei și ca urmare

a declanșării operațiunilor de dezinsecție, prin adresa din 9 iunie 2006 emisă de

către pârâtă către SC N.R. SRL și către reclamantă, s-a procedat la instalarea punctelor

de dezinsecție stabilite după cum rezultă din procesul-verbal înregistrat în

data de 13 iunie 2006 la C.N.A.D.N.R. SA, Secția Drumuri Naționale F., precum și

din procesele-verbale de deschidere a fiecărui punct de lucru în parte, semnate

de către reprezentantul desemnat de către pârâtă.

Cu privire la minuta din

31 octombrie 2007, Curtea a constatat în primul rând că aceasta nu poate avea valoare

de contract, dacă nu este semnată de Directorul General al C.N.A.D.N.R. SA, conform

art. 20 alin. (1) lit. e) din Statutul C.N.A.D.N.R. SA (Anexa nr. 1 a O.U.G. 84/2003

pentru înființarea C.N.A.D.N.R. SA prin reorganizarea Regiei Autonome „Administrația

Națională a Drumurilor din România”), iar din actele dosarului nu a rezultat ca

Directorul General de la acea dată a semnat sau delegat alte persoane pentru semnarea

respectivei minute.

În al doilea rând, a constatat

judecătorul fondului, dacă se rezolvă acest incident de reprezentare, minuta în

cauză prevede că „plata sumelor ce se vor dovedi a fi datorate se va face în conturile

cesionarilor”, or aceste sume nu au fost dovedite în cuantum.

Cu privire la creanță,

Curtea a constatat că petenta își întemeiaza pretențiile pe cesiunea de creanță

din data de 5 noiembrie 2007, aceasta fiind notificata C.N.A.D.N.R. SA în condițiile

legale de la acea dată. Însă, cesiunea de creanță prevăzuta de art. 1392-art. 1397

C. civ. prevede că trebuie să existe un preț, iar cesiunea dintre SC N.R. SRL și

SC L.G. SRL nu menționeaza un preț al creanței cedate. O vânzare fără preț este

nulă („sine pretio nula est venditio”), spre deosebire de alte cesiuni de creanță

realizate de SC N.R. SRL, spre exemplu cele efectuate pentru sume parțiale către

cabinetele de avocatură C.M. ori I.T., care menționeaza un preț.

Pe de alta parte, toate

cesiunile parțiale de creanță, inclusiv cea la care se raportează petentul, se bazează

pe suma totală facturată de SC N.R. SRL către C.N.A.D.N.R. SA, conform facturii

fiscale din 26 aprilie 2007, căreia i s-a aplicat un discount de 422.274 RON, care,

așa cum arată petenta, s-a convenit prin minuta din 31 octombrie 2007.

S-a observat data emiterii

facturii, respectiv 26 aprilie 2007 și data introducerii cererii la instanță (secția

comercială), respectiv 20 aprilie 2010, deci în cadrul termenului de prescripție.

Curtea a apreciat ca intimata

are calitate procesuală pasivă, întrucât, cel puțin din punct de vedere formal,

este debitor cedat prin cesiunea de creanță.

Autoritatea de lucru judecat

nu există, deoarece procedura realizată în baza O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile

pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte

între profesioniști este o procedură sumară, urgentă, care nu implică o analiză

definitivă a raporturilor juridice de fond dintre părți, condiție sine qua non pentru

a examina această exceptie.

Cu privire la creanța-sursă

menționată în factura fiscala din 26 aprilie 2007, Curtea a apreciat că aceasta

factura emisă între doi comercianți (la data respectiva intimata C.N.A.D.N.R.

SA devenise societate pe acțiuni, conform O.U.G. nr. 84/2003) nu îndeplinea condițiile

prevăzute de art. 46 C. com. în vigoare la data emiterii facturii: „obligațiile

se probează cu facturi acceptate”.

Chiar și o răspundere

contractuală administrativă (răspundere extraordinară) a autorității C.N.A.D.N.R.

SA trebuie raportată la condițiile dreptului comun impuse de C. civ., C. com., dacă

nu există dispoziții speciale în privința sa, a considerat prima instanță, iar această

factură nu a fost acceptată de persoane cu drept de reprezentare în acest sens din

cadrul C.N.A.D.N.R. SA, nu este ștampilată de C.N.A.D.N.R. SA și nu este înregistrată

ca acceptată în contabilitatea C.N.A.D.N.R. SA pentru a discuta eventual o acceptare

implicită.

Deși în speță procesele-verbale

și adresele atestă realizarea unor operațiuni de dezinsecție prin filtrare (autovehiculele

treceau printr-o zonă udată cu lichide ce dezinfectau pneurile), Curtea a apreciat

că nu i s-au oferit elemente factuale cu privire la acceptarea facturii emise, integral

sau parțial, direct ori implicit.

Prin urmare, pe baza probelor

administrate, raportat la motivele invocate în prealabil, Curtea a constatat că

nu se poate stabili o răspundere contractuală administrativă în sarcina intimatei.

Împotriva sentinței

civile nr. 5906 din data de 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

a declarat recurs în termen legal reclamanta SC L.G. SRL, prin care s-a solicitat

admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor

de judecată.

S-a învederat, prin cererea

de recurs, că sentința recurată este netemeinică și nelegală, instanța

de fond interpretând și aplicând greșit legea.

Acțiunea reclamantei,

s-a relevat, nu s-a întemeiat pe minuta din data de 31 octombrie 2007, ci pretențiile

s-au fundamentat pe faptul comercial direct al prestării activităților de dezinfecție

la cererea expresă a C.N.A.D.N.R. SA adresată direct societății reclamante,

pentru deschiderea punctelor de dezinfecție, și pe actul de cesiune de

creanță încheiat între creditoarea SC N.R. SRL și SC L.G. SRL, notificat

debitoarei cedate C.N.A.D.N.R. SA la data de 6 noiembrie 2007.

Referirea instanței

de fond la minuta din 31 octombrie 2007 a fost considerată străină de natura cauzei

în condițiile în care această minută nu are decât valoarea unei promisiuni

unilaterale de plată către cesionari a sumelor ce se vor dovedi a fi datorate, astfel

cum rezultă expres din conținutul textului acestei minute.

Statuarea instanței

de fond în sensul că cesiunea de creanță este lovită de nulitate, pentru lipsa

prețului (deși nicio parte nu a invocat această nulitate și ea nu

a fost pusă în discuția părților), a fost apreciată ca neîntemeiată, în

condițiile în care cesiunea de creanță intervenită între SC N.R. SRL și

SC L.G. SRL a avut la bază contractul de asociere în participațiune, respectiv

drepturile și obligațiile asumate de părțile contractante în asociere.

Or, potrivit contractului

de asociere în participațiune SC N.R. SRL s-a obligat la plata în favoarea

SC L.G. SRL a cotei de 50% din suma încasată (astfel că această cesiune nu este

o vânzare de creanță ci reprezintă ea însăși o plată datorată de cedent),

atât contractul de asociere în participațiune cât și contractul de cesiune

de creanță au fost cunoscute de către debitoarea cedată C.N.A.D.N.R. SA (astfel

că nu se poate susține punctul de vedere al inopozabilității creanței

sau al incertitudinii acesteia), iar creanța cedată (a cărei întindere este

menționată în factura din 26 aprilie 2007 înregistrată la C.N.A.D.N.R. SA din

8 mai 2007) rezultă din faptul prestării activității de dezinfecție (astfel

că nu se poate primi susținerea instanței de fond potrivit căreia cesiunea

ar fi nulă pentru lipsa prețului).

Excepția neplății

prețului, s-a arătat, nici măcar nu a fost pusă în discuția părților

și oricum este neîntemeiată, în condițiile în care contractul de cesiune

de creanță nu poate fi contestat de către debitorul cedat care poate opune

noului creditor numai excepția lipsei notificării sau plata anterioară notificării.

Or, starea de fapt și actele dosarului dovedesc notificarea creanței și

existența anterioară a obligației de plată a SC N.R. SRL către SC

L.G. SRL

A mai precizat recurenta

că sunt eronate și contrare legii, respectiv art. 46 și art. 50 C. com.,

și susținerile judecătorului fondului în sensul că în drept creanța

sursă a SC N.R. SRL împotriva C.N.A.D.N.R. SA nu există întrucât factura din 26

aprilie 2007 nu îndeplinește condițiile art. 46 C. com. pentru că nu a

fost acceptată de persoane cu drept de reprezentare din cadrul C.N.A.D.N.R. SA,

nu a fost ștampilată de C.N.A.D.N.R. SA și nu este înregistrată ca acceptată

în contabilitate, în condițiile în care: - este indiscutabil dovedit faptul

că factura din 26 aprilie 2007 a fost înregistrată la C.N.A.D.N.R. SA sub nr. 92/15256,

a fost semnată de primire și aceasta a făcut obiectul discuțiilor consemnate

în minuta din 31 octombrie 2007; - pe factura din 26 aprilie 2007, respectiv exemplarul

aflat în posesia pârâtei C.N.A.D.N.R. SA se poate ușor constata că la data

de 22 mai 2007 numitul B.E. a certificat realitatea, regularitatea și legalitatea

acesteia prin mențiunea „Bun de plată suma de 6.710.432,56 RON”; - indiferent

ce funcție avea la acel moment B.E. potrivit art. 50 C. com. „Înscrierea în

registre, făcută de prepusul care ține scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea,

are același efect ca și cum ar fi făcută de însuși stăpânul”; - lipsa

ștampilei C.N.A.D.N.R. SA de pe factură nu reprezintă o condiție de valabilitate

a acceptării și nici înscrierea acestei facturi în propria contabilitate la

capitolul debite.

Cu privire la recunoașterea

debitului corespunzător facturii din 26 aprilie 2007 a arătat recurenta reclamantă

că există la dosarul cauzei o serie de înscrisuri (nota de fundamentare, raportul

supus aprobării Consiliului de Administrație, proiectul de hotărâre de Guvern

care face referire expresă și punctuală la datoria C.N.A.D.N.R. SA către SC

N.R. SRL și alte societăți care au prestat servicii în cadrul acțiunii

de combatere a gripei aviare) pe care instanța de fond nu le-a analizat și

care probează faptul că pârâta a recunoscut debitul din factură și a făcut

demersuri repetate la Guvern pentru alocarea sumelor necesare acestor plăți.

S-a susținut că faptul

că hotărârea de guvern nu s-a mai adoptat întrucât s-au schimbat miniștrii

și prim ministrul nu înseamnă că pârâta nu a recunoscut datoria și nici

faptul că nu este certă creanța și că este contrar practicilor comerciale

și în totală contradicție cu normele unui stat de drept ca o entitate

cu capital integral de stat să tergiverseze plata unor servicii prestate și

în final să conteste însăși realitatea debitului deși nu contestă realitatea

prestării serviciului.

În consecință, s-a

solicitat a se constata că soluția instanței de fond este nelegală și

contrară probelor dosarului, și a se dispune admiterea recursului și modificarea

hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum

a fost formulată și dovedită atât în ceea ce privește cererea principală

cât și capetele accesorii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză intimata C.N.A.D.N.R. SA a solicitat respingerea recursului declarat de

reclamanta SC L.G. SRL și menținerea ca fiind legală și temeinică

a sentinței civile nr. 5906 din data de 19 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Cu titlu prealabil, intimata

C.N.A.D.N.R. SA a invocat excepția tardivității depunerii recursului,

apreciind că această cale de atac a fost formulată după expirarea termenului de

recurs de 5 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, termen

care are un caracter special și derogă astfel de la prevederile C. proc. civ.

În ceea ce privește

motivele de recurs invocate de către reclamantă, s-a relevat că acțiunea reclamantei

este inadmisibilă, obligația de a asigura fondurile necesare derulării activităților

de prevenire și combatere a gripei aviare revenind, potrivit dispozițiilor

O.U.G. nr. 140/2005 și O.U.G. nr. 11/2006, ministerelor implicate, anume Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, și nu C.N.A.D.N.R.

SA, astfel că nu i se poate cere ultimei entități să suporte din fonduri proprii

efectele unei acțiuni guvernamentale.

A solicitat intimata a

se observa că Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările

și completările ulterioare, act normativ calificat de Constituție ca și

lege organică, prevede clar că pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau

neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar se asigură doar din Fondul

de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, or gripa aviară a fost tocmai

o stare de necesitate, fapt de notorietate, care necesită finanțarea unor cheltuieli

urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar atât al anului

2005 cât și 2006.

Pe de altă parte, intimata

a susținut că între C.N.A.D.N.R. SA și SC N.R. SRL, și nici între

C.N.A.D.N.R. SA și SC L.G. SRL, nu s-a încheiat nici un fel de contract sau

convenție, motiv pentru care nu se poate vorbi de o răspundere civilă contractuală

din partea intimatei, mai ales în condițiile în care minuta la care se face

referire în acțiune nu este decât un act administrativ al companiei, act emis

potrivit recomandărilor Autorității de Control a Guvernului din 13 iulie 2007.

De asemenea, s-a apreciat

că instanța de fond a statuat corect în sensul că caracterul cert al prejudiciului

presupune ca acesta să fie sigur nu numai în privința existenței ci și

a posibilității de evaluare, ori care este posibilitatea de evaluare a sumei

pretinse de recurentă în condițiile în care compania nu a acceptat tarifele

de preț ale acesteia prin minuta din 30 iulie 2007, aspect de fapt necontestat

de către SC N.R. SRL.

În aceste condiții,

s-a opinat că nu se poate reține angajarea răspunderii C.N.A.D.N.R. SA pe temei

contractual, neputând lua naștere nici dreptul subiectiv al reclamantei de

a pretinde sumele solicitate.

A mai precizat intimata

C.N.A.D.N.R. SA că creanței pe care reclamanta o solicită îi lipsește

caracterul cert, lichid și exigibil, deoarece existența, sub aspect juridic,

a sumelor solicitate, este discutabilă, ținând cont de modalitatea de plată

a sumelor menționate în facturile din 25 aprilie 2007 și din 26

aprilie 2007 emise de SC N.R. SRL și înregistrate la C.N.A.D.N.R. SA, astfel

că au fost considerate nefondate și neîntemeiate pretențiile formulate

de reclamantă.

Potrivit principiului

autonomiei de voință, s-a mai arătat, părțile semnatare ale facturilor

mai sus menționate au condiționat obligația C.N.A.D.N.R. SA de a

plăti către reclamantă suma înscrisă în facturi, de îndeplinirea condiției

privind alocarea de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului a sumelor din Fondul de Intervenție aflat la dispoziția Guvernului,

pentru achitarea serviciilor de dezinfecție a mijloacelor de transport rutier

pentru combaterea virusului gripei aviare.

Prin urmare, stipularea

celor menționate în facturi potrivit căreia C.N.A.D.N.R. SA se obligă să achite

sumele din prezenta cauză în momentul în care va fi asigurată alocația financiară

pentru acest obiectiv are valoarea unei condiții suspensive de care depinde

existența dreptului reclamantei de a cere plata sumei de 2.809.827 RON plus

dobânzile aferente, reclamanta nefiind îndreptățită să solicite plata acestei

sume decât dacă se face dovada îndeplinirii condiției suspensive.

Cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta SC L.G. SRL a fost catalogată ca fiind neîntemeiată,

având în vedere și dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele

publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care cheltuielile

bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de

autorizările continute de legi speciale și în legi bugetare anuale.

Prin adresa din 28

mai 2007 a Direcției Economice, Serviciul Control Preventiv din cadrul C.N.A.D.N.R.

SA, s-a mai precizat, s-a refuzat acordarea vizei de control financiar preventiv

pentru facturile din 25 aprilie 2007 și din 26 aprilie 2007, întrucât nu s-au

primit fondurile necesare pentru gripa aviară de la Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului nici până în prezent.

Intimata C.N.A.D.N.R.

SA a mai relevat că, deoarece suma pretinsă de reclamantă este cerută cu titlu de

debit principal, și luând în considerare faptul că se contestă dreptul reclamantei

asupra acestei sume și că aceasta nu a făcut dovada faptului că este titularul

vreunui drept de creanță împotriva companiei, nici sumele pretinse cu titlu

de dobânzi și penalități, astfel cum au fost calculate și pretinse

de către reclamantă, nu sunt datorate de către pârâtă.

Motivele invocate de către

recurentă, a susținut intimata, nu vizează faptul că instanța de fond

ar fi interpretat greșit legea, ci că instanța a interpretat greșit

probele de la dosar. Ori, acest aspect este o chestiune ce ține de aprecierea

probelor cu înscrisuri, ce nu cade sub incidența prevederilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta, s-a concluzionat,

nu a arătat în ce constă nelegalitatea sentinței civile atacate, drept pentru

care s-a considerat că instanța de recurs trebuie să respinsă recursul, neputând

fi posibilă încadrarea acestei căi de atac în motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinarea

depusă de intimata C.N.A.D.N.R. SA recurenta a solicitat respingerea excepției

tardivității recursului, având în vedere faptul că în litigiu nu sunt aplicabile

dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001, iar acțiunea în contencios administrativ

este întemeiată pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 și pe actul

juridic al cesiunii de creanță notificat pârâtei.

Între intimata pârâtă

C.N.A.D.N.R. SA și recurenta reclamantă SC L.G. SRL, s-a precizat, nu există

niciun contract de achiziție publică, iar reclamanta nu a participat la nicio

procedură de achiziție, astfel că referirea la dispozițiile O.U.G.

nr. 60/2001 nu poate fi acceptată de către instanța de judecată.

Cât privește chestiunile

de fond ale cauzei, recurenta a solicitat respingerea argumentelor invocate de către

intimată care pretinde că nu trebuie să fie obligată la plata sumei de 2.809.827

RON reprezentând cesiunea de creanță întrucât aceasta ar echivala cu o deturnare

a sumelor provenite de la bugetul de stat.

Or, s-a învederat, este

cert că reclamanta, în calitatea de asociat cu prestatorul SC N.R. SRL a prestat

activitate de dezinfecție sanitară în perioada 20 mai 2006-6 iulie 2006 în

punctele de lucru indicate și predate de către C.N.A.D.N.R. SA după cum rezultă

din copiile proceselor-verbale de deschidere și de închidere a acestor puncte

de lucru.

Aceste operațiuni

s-au făcut sub controlul expres al intimatei care răspunde și de plata sumelor

datorate cu titlu de preț al prestațiilor, această plată nefiind una sub

condiție ci o plată datorată la termen.

Intimata a mai relevat

că creanța sa este certă, lichidă și exigibilă, provenind din actul de

cesiune de creanță notificat pârâtei și nu din minuta încheiată la data

de 31 octombrie 2007, minută care a avut ca principal scop uniformizarea tarifelor

practicate de către prestatori, prin coborârea acestora la același nivel (după

ce s-a ajuns la un consens prestatorii au emis noi facturi cu sumele rezultate din

această uniformizare).

Așa a explicat recurenta

stornarea facturilor emise inițial, realizată de către SC N.R. SRL, și

emiterea unei noi facturi cu sumele acceptate ulterior la plată, sumele facturate

stând apoi la baza notei de fundamentare și la întocmirea proiectului de hotărâre

de guvern în care sunt consemnate distinct numele prestatorilor și sumele datorate.

Prin urmare, nu se mai poate susține că pârâta intimată nu datorează plata

prestațiilor și că este nelegală obligarea acesteia la plata acestor sume.

A arătat recurenta că

prin sentința civilă nr. 1321 din data de 15 aprilie 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

devenită irevocabilă prin respingerea recursului, a fost obligată C.N.A.D.N.R. SA

la plata către SC N.R. SRL a sumei de 4.052.789 RON reprezentând contravaloarea

lucrărilor de dezinfecție eferentă perioadei 20 mai 2006-6 iulie 2006, după

ce s-a scăzut din suma totală datorată valoarea cesiunii făcută către SC L.G.

SRL, fiind astfel evident că soluția irevocabilă pronunțată dovedește

că intimata trebuie să fie obligată la plata sumei datorate cu titlu de prestație

lucrări de dezinfecție.

Examinând cu prioritate

excepția tardivității recursului declarat de reclamanta SC L.G. SRL, invocată

de intimata C.N.A.D.N.R. SA se reține că acesta este neîntemeiată, urmând a

fi în consecință respinsă.

Astfel, se constată că

acțiunea reclamantei a fost înregistrată inițial în data de 19 aprilie

2010 la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, iar pretențiile

solicitate prin cererea de chemare în judecată sunt reprezentate, în principal,

de sumele cesionate de cedenta SC N.R. SRL, prin contractul de cesiune de creanță

din data de 5 noiembrie 2007, în favoarea cesionarei SC L.G. SRL, calitatea de debitor

cedat având-o pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

Obiectul contractului

de cesiune de creanță, mai sus menționat, l-a constituit suma de 2.809.827

RON plus dobânda legală, sumă reprezentând toate drepturile asociatului cesionar

izvorâte din contractul de asociere în participațiune din data de 19 mai 2006

încheiat între SC N.R. SRL și SC L.G. SRL în vederea desfășurării activității

de dezinfecție privind combaterea gripei aviare, această activitate fiind contractată

de SC N.R. SRL cu S.C. C.N.A.D.N.R. SA.

Nu sunt aplicabile, în

litigiu, prevederile art. 287

16

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind

atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune

de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, introduse prin

O.U.G. nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislației referitoare

la achizițiile publice și care prevăd că „Hotărârea pronunțată în

primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.(...)”,

dispozițiile legale citate reglementând, cu caracter special, calea de atac

și termenul de exercitare al acesteia în situația hotărârilor pronunțate

în legătură cu procesele și cererile introduse potrivit art. 286 din O.U.G.

nr. 34/2006 (procesele și cererile privind actele autorităților contractante,

acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii

de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea,

rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică).

Dispozițiile art.

287

16

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, invocate de intimată, sunt așadar

incidente numai în cazul proceselor și cererilor care sunt în legătură directă

cu procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, a contractului

de concesiune de lucrări publice și a contractului de concesiune de servicii,

astfel că în situația dată, în care reclamanta SC L.G. SRL nu a participat,

în niciun fel, la procedura de achiziție publică derulată de autoritatea contractantă

C.N.A.D.N.R. SA, în condițiile O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile

publice, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea pronunțată

de instanța de fond este supusă termenului de recurs de drept comun, de 15

zile de la comunicare, prevăzut atât de art. 301 C. proc. civ. din 1865, cu modificările

și completările ulterioare, cât și de art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, se constată

că recursul reclamantei SC L.G. SRL este declarat și motivat în termenul legal,

de 15 zile de la comunicarea sentinței civile nr. 5906 din data de 19 octombrie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, și că este neîntemeiată excepția tardivității căii

de atac, invocată de intimata C.N.A.D.N.R. SA.

Cât privește fondul

căii de atac a recursului, Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma

motivelor de recurs invocate, constată că calea extraordinară de atac formulată

de reclamanta SC L.G. SRL este fondată și că se impune admiterea acesteia,

cu consecința casării sentinței civile nr. 5906 din data de 19 octombrie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod neîntemeiat, prin

hotărârea atacată, s-a reținut că nu a fost dovedit cuantumul sumelor menționate

în minuta din data de 31 octombrie 2007 încheiată între reprezentanții C.N.A.D.N.R.

SA, pe de o parte, și SC N.R. SRL și SC C.I. SRL, pe de altă parte, că

cesiunea de creanță din data de 5 noiembrie 2007 încheiată între cedenta SC

N.R. SRL și cesionara SC L.G. SRL este nulă pentru lipsa prețului, că

factura fiscală din 26 aprilie 2007 emisă de SC N.R. SRL nu îndeplinea condițiile

prevăzute de art. 46 C. com. în vigoare la data emiterii acesteia în sensul că nu

a fost acceptată la plată de persoane cu drept de reprezentare din cadrul C.N.A.D.N.R.

SA, nu cuprinde ștampila C.N.A.D.N.R. SA și nu a fost înregistrată ca

acceptată în contabilitatea C.N.A.D.N.R. SA, și, în fine, că nu se poate stabili,

în cauză, atâta vreme cât instanței nu i s-au oferit elemente factuale cu privire

la acceptarea facturii emise, integral sau parțial, direct ori implicit, o

răspundere contractuală administrativă în sarcina pârâtei.

Indiscutabil, obiectul

acțiunii formulate de reclamanta SC L.G. SRL Iași l-a constituit obligarea

pârâtei C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 2.809.827 RON reprezentând contravaloarea

serviciilor de dezinfecție, combatere a gripei aviare în perioada mai-iunie

2006 în județul Vrancea (creanță cesionată), la plata sumei de 578.543,37

RON reprezentând reactualizarea sumei datorate în raport cu indicele prețurilor

de consum calculat pe intervalul noiembrie 2007-martie 2010, la plata dobânzii legale

calculată asupra sumei de 2.809.827 RON pe intervalul noiembrie 2007 și până

la plata efectivă a sumei datorate și la plata cheltuielilor de judecată.

S-a probat, în litigiu,

că în primăvara anului 2006, ca urmare a pericolului de răspândire a gripei aviare

pe teritoriul României, au fost luate măsuri de combatere a acestui virus și

în consecință pârâta C.N.A.D.N.R. SA București a contractat cu prestatorii

de servicii, specializați în domeniu, servicii de dezinfecție ce urmau

a fi executate pe anumite drumuri naționale din țară.

Întrucât urgența

acestor intervenții sanitar-veterinare nu a permis achiziționarea serviciilor

de dezinfecție prin procedurile instituite de O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile

publice, deoarece procedurile erau de durată, iar sursele de finanțare nu au

fost prevăzute anterior în buget, s-a recurs la contractarea directă prin selecție

de oferte, urmând ca plata acestora să se facă ulterior, după aprobarea sumelor

de către Guvern.

În acest scop C.N.A.D.N.R.

SA a contractat prestarea serviciilor de dezinfecție pe drumurile naționale

din județul Vrancea cu SC N.R. SRL care la rândul său a încheiat o asociere

în participațiune cu SC L.G. SRL având ca scop prestarea efectivă a acestor

servicii de dezinfecție în punctele stabilite de către pârâta C.N.A.D.N.R.

SA și cu substanțele dezinfectante stabilite de către autoritățile

sanitare competente, după cum rezultă din copia contractului de asociere, stabilindu-se

prin acest contract de asociere (Capitolul V art. 3) ca în raport cu terții

numai SC N.R. SRL reprezintă asocierea și numai această societate este împuternicită

să contracteze cu beneficiarul serviciilor de dezinfecție, respectiv cu C.N.A.D.N.R.

SA.

Contractul de asociere

în participațiune din 19 mai 2006 a fost adus la cunoștința pârâtei

C.N.A.D.N.R. SA și ca urmare a declanșării operațiunilor de dezinfecție,

prin adresa din 9 iunie 2006 emisă de către pârâtă către SC N.R. SRL și către

SC L.G. SRL, s-a procedat la instalarea punctelor de dezinfecție stabilite

după cum rezultă din procesul-verbal înregistrat în data de 13 iunie 2006 la C.N.A.D.N.R.

SA, Secția Drumuri Naționale F., precum și din procesele-verbale

de deschidere a fiecărui punct de lucru în parte, semnate de către reprezentantul

desemnat de către pârâtă.

Pe durata desfășurării

activității de dezinfecție au fost inventariate și centralizate toate

operațiunile de dezinfecție efectuate asupra autoturismelor, microbuzelor,

mijloacelor de transport rutier, autobuze, autocare și alte mijloace de transport

cu masa mai mare de 12 tone, numărul de operațiuni de dezinfecție fiind

confirmate de către prestator și beneficiar prin documente semnate de ambele

părți. Pe baza acestor evidențe și potrivit tarifelor convenite pentru

fiecare tip de vehicul sau autovehicul dezinfectat s-a stabilit ca suma totală de

plată să fie de 6.710.433 RON inclusiv T.V.A. și s-a emis de către SC N.R.

SRL factura din 26 aprilie 2007 înregistrată la pârâta C.N.A.D.N.R. SA în data

de 8 mai 2007.

Activitatea de dezinfecție,

prestată de reclamanta SC L.G. SRL în temeiul contractului de asociere în participațiune

din 19 mai 2006 încheiat cu SC N.R. SRL, s-a desfășurat începând cu data de

12 iunie 2006 și până la data de 22 iunie 2006, când a fost declarată stingerea

focarelor de infecție de către Autoritatea Sanitar Veterinară și punctele

de lucru au fost închise prin procese-verbale semnate de către prestator și

beneficiar. În baza contractului de asociere în participațiune SC L.G. SRL

a emis pe numele SC N.R. SRL două facturi, anume factura pentru suma de 2.297.306,02

RON și factura pentru suma de 512.521 RON, reprezentând contravaloare lucrări

dezinfecție.

Întrucât au apărut divergențe

între C.N.A.D.N.R. SA și prestatorii de servicii, ca urmare a practicării unor

tarife diferențiate pentru aceeași categorie de autovehicule s-a stabilit

prin minuta încheiată la data de 31 octombrie 2007 ca toți prestatorii de servicii

să aplice același tarif, respectiv cel mai mic oferit și în acest sens

suma de 7.710.433 RON facturată de către SC N.R. SRL a fost diminuată prin aplicarea

unui discount de 422.274 RON, pentru care s-a emis factura storno din 31

octombrie 2007, astfel că suma datorată a fost stabilită în cuantumul de 6.288.158

RON. Prin aceeași minută din 31 octombrie 2007 s-a convenit, față de contractele

de cesiune încheiate de către SC N.R. SRL cu terțe persoane, ca plata sumelor

ce se vor dovedi a fi datorate să se facă în conturile cesionarilor, și s-a

prevăzut anularea discountului acordat în condițiile în care în termen de 120

de zile de la data încheierii actului nu se vor stinge obligațiile dintre părți.

La data de 5 noiembrie

2007 a fost încheiat contractul de cesiune de creanță între contractantul creditor

cedent SC N.R. SRL și prestatorul efectiv SC L.G. SRL în calitate de cesionar

prin care s-a cesionat creanța în sumă de 2.809.827 RON plus dobânda legală,

reprezentând toate drepturile asociatului cesionar izvorâte din contractul de asociere

în participațiune din data de 19 mai 2006, creanță pe care C.N.A.D.N.R.

SA o datorează SC N.R. SRL potrivit facturii fiscale din 26 aprilie 2007 în valoare

de 6.710.433 RON înregistrată la C.N.A.D.N.R. SA din 8 mai 2007 și facturii

de discount din 31 octombrie 2007.

Contractul de asociere

în participațiune din data de 19 mai 2006 încheiat între SC L.G. SRL și

SC N.R. SRL, contractul de cesiune de creanță din data de 5 noiembrie 2007

încheiat între SC L.G. SRL în calitate de cesionar și SC N.R. SRL în calitate

de cedent, factura fiscală din 26 aprilie 2007 emisă de SC N.R. SRL către C.N.A.D.N.R.

SA și factura fiscală de discount din 31 octombrie 2007 emisă de SC N.R.

SRL către C.N.A.D.N.R. SA au fost notificate C.N.A.D.N.R. SA în cursul lunii februarie

2008 prin intermediul executorului judecătoresc B.G. din Iași.

Se reține, în cauză,

cât privește calitatea cedentei SC N.R. SRL de titulară al unei creanțe

(incluzând și creanța cesionată în favoarea SC L.G. SRL) certe, lichide

și exigibile împotriva debitorului cedat C.N.A.D.N.R. SA, că aceasta este de

necontestat, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 1321 din data

de 15 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul

nr. 3313/2/2011, rămasă irevocabilă urmare respingerii ca nefondat a recursului

declarat de C.N.A.D.N.R. SA (prin decizia nr. 2723 din 10 iunie 2014 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal), au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile

inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active și a lipsei

calității procesuale pasive invocate de pârâta C.N.A.D.N.R. SA și a fost

admisă în parte acțiunea SC N.R. SRL, cu consecința obligării C.N.A.D.N.R.

SA la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.052.789,27 RON cu titlu de contravaloare

lucrări de dezinfecție aferente perioadei 20 mai 2006-6 iulie 2006, a sumei

de 1.192.546,93 RON cu titlu de dobândă legală aferentă sumei principale, și

a sumei de 1.215.229,82 RON reprezentând rata inflației aferentă aceleeași

sume.

S-a statuat, prin sentința

mai sus menționată, ce a intrat în puterea lucrului judecat, că toate lucrările

de dezinfecție (inclusiv cele menționate în factura fiscală din data de

26 aprilie 2007 emisă de SC N.R. SRL pentru suma de 6.710.433 RON) au fost efectuate

de către reclamantă pe bază de cerere de ofertă plus caiet de sarcini și acceptarea

ofertei, urmată de comenzi ferme din partea C.N.A.D.N.R. SA, și că că nu pot

fi apreciate ca întemeiate susținerile pârâtei privind lipsa caracterului cert și

lichid al creanței solicitată de către reclamanta-pârâtă având în vedere conținutul

proceselor-verbale încheiate între reprezentanții celor două părți, semnate de către

reprezentanții pârâtei la nivelul punctelor de lucru instalate de către reclamantă,

precum și al centralizatoarelor atașate acestor procese-verbale care descriu în

detaliu la nivel cantitativ și calitativ lucrările prestate de către reclamantă.

S-a relevat că pentru

toate serviciile prestate, în conformitate cu prevederile punctului „Decontarea

prestațiilor” din caietul de sarcini, obligatorii pentru ambele părți, reclamanta

a comunicat pârâtei toate facturile însoțite de documentele justificative în funcție

de numărul de autovehicule dezinfectate, dar aceasta nu a efectuat plata de bunăvoie,

deși nu a contestat în concret modul în care și-a îndeplinit obligațiile asumate

sau suma facturată.

Din această perspectivă

curtea de apel a constatat că pârâta C.N.A.D.N.R. SA nu a făcut dovada existenței

unui alt număr de autovehicule care au făcut obiectul serviciilor prestate de către

reclamantă, respectiv a unei alte cantități de substanțe utilizate în acest scop,

respectiv a unor alte valori ale serviciilor prestate de către reclamantă, astfel

încât simpla invocare a lipsei caracterului cert și lichid al creanței nu este suficientă.

În plus, instanța

a reținut că pârâta a recunoscut în repetate rânduri existența datoriei față de

societatea reclamantă (adresa din 10 august 2006, adresa din 25 ianuarie 2007),

în corespondența cu aceasta (adresa din 4 octombrie 2007) menționându-se „vom demara

în cel mai scurt timp negocierile pentru plata serviciilor de dezinfecție prestate

cu toate firmele implicate, urmând să se achite toate sumele datorate de către C.N.A.D.N.R.

SA către compania dumneavoastră”.

Din aceeași perspectivă

curtea de apel a constatat, de asemenea, că negocierile ulterioare dintre părți

au fost finalizate prin minuta din 31 octombrie 2007, prin care reclamanta a oferit

C.N.A.D.N.R. SA o reducere a prețurilor inițiale cu condiția ca plata acestora să

se facă în termen de 120 de zile de la data încheierii respectivei minute, poziția

C.N.A.D.N.R. SA fiind „Comisia numită prin decizia directorului general din 31

octombrie 2007 ia act de oferte și va întocmi un raport care va fi înaintat spre

aprobare directorului general și consiliului de administrație al C.N.A.D.N.R.

SA. După aprobarea acestui raport C.N.A.D.N.R. SA va întreprinde demersurile necesare

promulgării unei hotărâri de Guvern pentru a se putea achita sumele datorate celor

două societăți.”.

S-a precizat că ulterior

încheierii minutei menționate, pârâta C.N.A.D.N.R. SA a înaintat Ministerului

Transporturilor un raport prin care a prezentat rezultatul negocierilor și a solicitat

suplimentarea bugetului, în vederea efectuării plații sumelor datorate societăților

care au prestat serviciile de dezinfecție prestate pe perioada gripei aviare, inclusiv

SC N.R. SRL, și că în urma acestui raport, Ministerul Transporturilor a înaintat

Guvernului o notă prin care a solicitat emiterea unei hotărâri de Guvern prin care

să se pună la dispoziția ministerului fondurile cu care să acopere cheltuielile

efectuate de C.N.A.D.N.R. SA pentru plata serviciilor de dezinfecție, acest lucru

reprezentând o recunoaștere evidentă a datoriei pe care pârâta o are față de societatea

reclamantă.

Mai mult, curtea de apel

a constatat, prin sentința civilă nr. 1321 din 15 aprilie 2013, urmare analizării

raportului de expertiză contabilă și a răspunsurilor date de către expertul contabil

desemnat în cauză, faptul că valoarea creanței în litigiu este certă, lichidă și

exigibilă, dată fiind scadența facturilor fiscale emise anterior de către reclamantă,

neavând relevanță în cauză împrejurarea că aceste facturi nu ar fi fost înregistrate

în contabilitatea proprie a reclamantei, aceasta având exclusiv implicații fiscale

sau de altă natură, iar nu din punctul de vedere al răspunderii contractuale a pârâtei.

Astfel, s-a reținut că

valoarea serviciilor prestate de către reclamantă este la nivelul sumei solicitate

cu titlu de contravaloarea lucrării de dezinfecție aferentă perioadei 20 mai 2006-6

iulie 2006, în raport de mențiunile cuprinse atât în facturile fiscale emise către

pârâtă, coroborat cu procesele-verbale întocmite între părți și centralizatoarele

anexe acestora, cu referire și la valoarea substanțelor dezinfectante utilizate

de către reclamantă conform facturilor fiscale atașate în acest sens, la solicitarea

instanței.

Au fost înlăturate susținerile

pârâtei în sensul că revenea exclusiv ministerului de resort obligația achitării

contravalorii prestării acestor servicii conform dispozițiilor O.U.G. nr. 140/2005

și Legii nr. 500/2002, având în vedere că urmare a comenzilor expediate de către

pârâtă, reclamanta a comunicat acesteia din urmă oferta fermă, acceptată de către

pârâtă cu mențiunea că a oferit cea mai redusă ofertă de preț, acceptare urmată,

în condițiile art. 12 lit. h) din O.U.G. nr. 60/2001, de solicitarea expresă a pârâtei

adresată reclamantei de a declanșa această activitate de prestare a serviciilor

de dezinfecție la numai câteva ore de la data primirii acestor solicitări, iar virarea

fondurilor necesare acoperirii creanței este o problemă vizând executarea, iar nu

nașterea creanței.

De asemenea, curtea de

apel a constatat că nu are relevanță împrejurarea că o parte din întreaga creanță

pretinsă de către reclamantă pârâtei ar fi fost cesionată anterior și ulterior redobândită

de către reclamantă, precum și faptul că o parte a lucrărilor au fost prestate de

către o altă societate, având în vedere că cesiunea creanței a intervenit ulterior

nașterii acesteia (reclamanta din prezenta cauză, SC L.G. SRL), fiind străină obiectului

cauzei, iar pe de altă parte, din analiza proceselor-verbale întocmite de către

reprezentanții ambelor părți cu ocazia dării în funcțiune a punctelor de lucru pentru

o astfel de activitate, precum și a inventarierii activității anterior desfășurate,

pârâta a acceptat prestarea serviciilor de către o altă societate cu care reclamanta

a încheiat în acest scop, anterior începerii lucrărilor, un contract de asociere

în participațiune.

Au fost înlăturate ca

neîntemeiate și susținerile pârâtei în sensul că lipsește caracterul cert, lichid

și exigibil al creanței urmare a faptului că facturile fiscale emise de către reclamantă

i-ar fi fost returnate de către pârâtă, având în vedere chiar motivele returnării:

pe de o parte lipsa alocării unor fonduri pentru acoperirea acestor servicii, motiv

neimputabil reclamantei și fără a avea natura unui caz de forță majoră, iar pe de

altă parte, pretinsa neîndeplinire a unor condiții de legalitate, fără însă a fi

detaliate aceste condiții de legalitate.

De asemenea, s-a apreciat

că nu prezintă relevanță sub aspectul nașterii creanței împrejurarea că între părți

nu a fost încheiat în mod formal un contract de achiziție de servicii, având în

vedere situația de forță majoră invocată chiar de către pârâtă și necesitatea de

a fi derulată o astfel de activitate în temeiul art. 12 lit. h) din O.U.G. nr. 60/2001,

între părți luând naștere raporturi juridice contractuale de drept administrativ

în temeiul acceptării ofertei de către pârâtă urmată de solicitarea începerii prestării

acestor servicii imediat acceptării ofertei reclamantei.

În plus, curtea de apel

a considerat că nu prezintă relevanță sub aspectul caracterului cert și lichid al

creanței faptul că facturile emise de către reclamantă nu ar fi fost acceptate în

mod expres la plată de către pârâtă având în vedere modul în care au luat naștere

și s-au derulat raporturile juridice contractuale dintre părți apreciat din perspectiva

necesității și urgenței prestării acestor servicii, și nici împrejurarea că

pârâta a returnat reclamantei facturile fiscale, iar aceasta din urmă ar fi procedat

la emiterea unor alte facturi însă pentru aceeași sumă, având în vedere că această

returnare nu poate fi calificată decât prin prisma refuzului pârâtei de a accepta

plata acestor facturi, iar nu sub aspectul existenței creanței reclamante, născută

în modalitatea prezentată anterior.

Curtea de apel a mai constatat

că nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei în sensul că urmare a menționării

în cuprinsul facturilor fiscale emise de către reclamantă a faptului că fondurile

necesare acoperirii acestora urmează a fi virate de la fondul de intervenție la

dispoziția Guvernului, creanța nu poate fi considerată certă și lichidă, având în

vedere că o astfel de mențiune nu poate fi apreciată ca având natura unei condiții

suspensive, ci cel mult a unui termen de executare, care însă nu putea fi lăsat

la aprecierea debitorului, nefiind unul determinat, ci nedeterminat.

S-a reținut, în concluzie,

că rezultă din probele administrate în cauză, astfel cum au fost ele expuse anterior,

atât existența creanței, cât și cuantumul acesteia, precum și faptul că revenea

exclusiv pârâtei, în raporturile juridice cu reclamanta, obligația de a plăti contravaloarea

acestor lucrări executate de către aceasta din urmă.

Înalta Curte reține,

în litigiu, pe de altă parte, că în mod greșit judecătorul fondului a apreciat

că contractul de cesiune de creanță din data de 5 noiembrie 2007 încheiat între

SC N.R. SRL, în calitate de cedent, și SC L.G. SRL, în calitate de cesionar,

având ca debitor cedat pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA, este nul pe motiv de lipsă a prețului,

în condițiile în care cesiunea de creanță în discuție a fost încheiată

nu cu titlu oneros, ci cu titlu gratuit, și a fost notificată debitorului cedat,

în condițiile legii.

Într-adevăr, obiectul

contractului de cesiune de creanță din data de 5 noiembrie 2007 l-a constituit

suma de 2.809.827 RON plus dobânda legală, sumă reprezentând toate drepturile asociatului

cesionar izvorâte din contractul de asociere în participațiune din data de

19 mai 2006 încheiat între SC N.R. SRL și SC L.G. SRL, practic contravaloarea

serviciilor de dezinfecție privind combaterea gripei aviare prestate efectiv

de reclamantă în perioada 12 iunie-22 iunie 2006, atestate de procesele verbale

și centralizatoarele acestora semnate de reprezentanții reclamantei și

cei ai Secției de Drumuri Naționale F. din cadrul C.N.A.D.N.R. SA, și

cuprinse în suma totală de 6.710.433 RON inclusiv T.V.A. trecută în factura fiscală

din 26 aprilie 2007 emisă de SC N.R. SRL, ceea ce exclude calificarea de cesiune

de creanță cu titlu oneros.

Prin urmare, se concluzionează,

în cauză, că pârâta C.N.A.D.N.R. SA, care în calitate de debitor cedat are calitate

procesuală pasivă în litigiu, este ținută de obligația de plată a creanței

cedate, întrucât în primul rând s-a făcut dovada de către cedenta SC N.R. SRL că

la momentul cesiunii creanța cedată exista în mod valabil, că titularul acesteia

era cedenta și că nu a intervenit nicio cauză de stingere a acesteia, iar în

al doilea rând creanța cesionată de către reclamanta SC L.G. SRL, prin contractul

de cesiune de creanță din data de 5 noiembrie 2007 încheiat între SC N.R.

SRL și SC L.G. SRL, este certă, lichidă și exigibilă.

Înalta Curte constată,

în fine, prin raportare la capetele de cerere din acțiunea reclamantei prin

care s-a solicitat obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 578.543,37

RON reprezentând reactualizarea creanței cesionate în sumă de 2.809.827 RON

în raport de indicele prețurilor de consum calculat pe intervalul noiembrie

2007-martie 2010, precum și obligarea aceleiași pârâte la plata dobânzii

legale calculată asupra sumei de 2.809.827 RON începând cu data de 6 noiembrie 2007

și până la plata efectivă a sumei datorate, că nu se poate proceda, în recurs,

la modificarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a acțiunii, astfel

cum a fost formulată, fiind necesară administrarea, de către instanța de fond,

a probei cu expertiza contabilă, prin care să se evalueze, în concret, cuantumul

sumelor la care este îndreptățită reclamanta cu titlu de reactualizare creanța

pentru perioada noiembrie 2007-martie 2010, și cu titlu de dobânzi legale pentru

intervalul cuprins între 6 noiembrie 2007 și până la pronunțarea hotărârii.

În raport de cele mai

sus arătate, reținând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză

și că este netemeinică și nelegală sentința atacată, urmează a se

dispune, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1)-alin.

(3) și art. 313 C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și completările

ulterioare, precum și a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

admiterea recursului declarat de SC L.G. SRL împotriva sentinței civile

nr. 5906 din data de 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, casarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată

excepția tardivității recursului declarat de SC L.G. SRL, invocată de intimata C.N.A.D.N.R.

SA.

Admite recursul declarat

de SC L.G. SRL împotriva sentinței civile nr. 5906 din 19 octombrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2014.