ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2528 din 11

iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată și precizată de reclamanta SC C.I. SRL, în

contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R., prin care solicita obligarea pârâtei la

plata suinei de 7.189.482,65 lei cu titlu de preț al lucrărilor de

dezinfecție efectuate în perioada 24 mai 2006 - 22 iunie 2006 și a

sumei de 1.131.421,86 lei, reprezentând actualizarea suinei datorate conform

dobânzii de referință comunicate de BNR pentru perioada 01 iunie 2006-30

mai 2008.

De asemenea, prin încheierea din

data de 07 mai 2009, instanța de fond a respins probele cu expertiză

tehnică auto și expertiză sanitar-veterinară, solicitate de

pârâtă, apreciind că nu sunt concludente și utile

soluționării cauzei, în condițiile în care sarcina probei revine

reclamantei, potrivit art. 1169 C. civ., iar aceasta s-a opus

administrării probei cu expertiză tehnică, susținând

că atât existența, cât și cuantumul creanței rezultă

din Minuta încheiată la data de 31 octombrie 2007, semnată de ambele

părți.

Cu privire la soluția

pronunțată, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta SC C.I. SRL a fost selectată, potrivit O.U.G. nr. 60/2001,

pentru a efectua servicii de dezinfecție a mijloacelor de transport rutier

pentru combaterea gripei aviare în perioada 24 mai 2006 - 22 iunie 2006.

Prin Adresa nr. Dl/325 din 18 mai 2006,

emisă de C.N.A.D.N.R. SA, reclamantei i s-a transmis „caietul de

sarcini" și s-a solicitat prezentarea, în regim de urgență,

a ofertei tehnice și financiare.

Reclamanta a transmis oferta de

preț nr. 1375 din 20 mai 2006, înregistrată la C.N.A.D.N.R. sub nr.

93/1568 din 22 mai 2006.

La dosarul cauzei, reclamanta nu a

depus oferta de preț invocată, însă existența acesteia

rezultă din Adresa nr. 101 A din 23 mai 2006 emisă de C.N.A.D.N.R. SA

(f. 25 - dosar T.B.). Prin această adresă, C.N.A.D.N.R. SA i-a

solicitat reclamantei că în termen de 4 ore să instituie punte de

dezinfecție totală a mijloacelor de transport rutier și să

efectueze operațiunile de dezinfecție în localitate și la

pozițiile kilometrice de pe drumurile naționale expres

menționate.

Referitor la prestarea serviciului

de dezinfecție, reclamantei i s-a solicitat respectarea caietului de

sarcini și folosirea substanțelor de dezinfecție autorizate

pentru combaterea virusului gripei aviare.

Conform dispozițiilor înscrise

la

lit.

I) din caietul de sarcini -

verificări privind contabilizarea numărului de mijloace de transport

rutier din evidențele prestatorul, care figurează a fi dezinfectate,

atât prestatorul, cât și achizitorul trebuie să țină o

evidență proprie a numărului mijloacelor de transport, pe

categorii, dezinfectate într-o lună, într-un anumit punct de

dezinfecție, iar în urma confruntării evidențelor se

întocmește proces-verbal recepție a lucrărilor care va fi semnat

de ambele părți.

La dosarul cauzei (f. 42 - 57 dosar

Tribunalul București) s-au depus procesele-verbale încheiate și

semnate de ambele părți, în care s-a menționat numărul

mijloacelor de transport dezinfectate, pe categorii, pe fiecare punct de

dezinfecție, în urma confruntării formularelor de înregistrare.

Reține instanța de fond

că aceste procese-verbale, precum și corespondența dintre

părți privitoare la adoptarea măsurilor necesare pentru

eficiența activității de dezinfecție fac dovada

prestării serviciilor de dezinfecție de către reclamantă

începând cu data de 24 mai 2006 și până la data de 22 iunie 2006,

când prin Adresa nr. 1718 din 21 iunie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. SA i s-a

solicitat, în baza Actului nr. 2431/ASP din 21 iunie 2006 emis de Agenția

de Sănătate Publică a M.T.C.T., încetarea activității

de dezinfecție.

Referitor la decontarea

prestațiilor, în Caietul de sarcini - lit. J) s-a prevăzut că se

efectuează pe baza următoarelor documente: procesul-verbal de

recepție, însușit de reprezentanții ambelor părți,

borderoul de calcul întocmit pe baza datelor din procesul-verbal de

recepție și factura lunară, care va fi însoțită de

procesul-verbal de recepție și borderoul de calcul.

Pentru plata contravalorii

serviciilor prestate, reclamanta a întocmit situațiile de plată nr.

1469 din 31 mai 2006 și nr. 1785 din 27 iunie 2006 (f. 40 și 41) din

care rezultă o valoare totală de 7.189.482,65 lei (fără

TVA).

Aceste situații de plată

nu au fost însușite de reprezentanții pârâtei, iar facturile nr. 00186151

din 31 mai 2006 și nr. 05036863 din 27 iunie 2006 emise de reclamantă

și înregistrate la C.N.A.D.N.R. SA, sub nr. 92/20.316 din 28 iunie 2006

și nr. 92/20.317 din 28 iunie 2006, i-au fost returnate, în vederea

anulării, pe motiv că sumele înscrise în acestea ca reprezentând

contravaloarea serviciilor de dezinfecție efectuate în perioada 24.05-22

iunie 2006 nu au la bază tarife negociate între SC C.I. SRL și C.N.A.D.N.R.

SA.

Această împrejurare,

reține instanța de fond, rezultă din Adresa nr. 93/10293 din 03

iulie 2006 emisă de C.N.A.D.N.R. SA (f. 30 dosar C.A.B.).

î

n vederea

soluționării litigiului, părțile au fost convocate la data

de 31 octombrie 2007, iar în cadrul acestei ședințe de conciliere,

reprezentantul reclamantei SC C.I. SRL a precizat că valoarea totală

de facturat este de 7.189.482,65 lei fără TVA, că acordă un

discount de 458.257,2 lei, rezultând astfel de achitat suma de 6.731.225,45 lei

și că tarifele pe baza cărora au fost calculate obligațiile

de plată menționate reprezintă tarife minime acceptabile.

Poziția exprimată de

reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA a fost în sensul că „Comisia

numită prin Decizia Directorului General nr. 732 din 31 octombrie 2007 ia

act de oferte și va întocmi un raport care va fi înaintat spre aprobare

Directorului general și Consiliului de Administrare al C.N.A.D.N.R. SA".

Punctele de vedere ale

părților au fost consemnate în Minuta nr. 1 din 31 octombrie 2007,

semnată de ambele părți (f.10-11 dosar T.B.).

Se arată în considerentele

sentinței atacate că, din cuprinsul acestui înscris nu rezultă

acceptarea la plată de către reprezentanții C.N.A.D.N.R. a sumei

de 7.189.482,65 lei fără TVA, calculată de reclamantă în

vederea încasării contravalorii serviciilor de dezinfecție, prin

situațiile de plată nr. 1785 din 27 iunie 2006 și nr. 1469 din 31

mai 2006 și nici existența unui acord al părților cu

privire la tarifele pe baza cărora se stabilește contravaloarea

serviciilor prestate.

De asemenea, reține

instanța de fond, nici din corespondența purtată între

părți, ulterior încheierii minutei nr. 1 din 31 octombrie 2007, nu

rezultă existența unor tarife negociate și acceptate de

părți și nici acceptarea la plată a sumei solicitate de

reclamantă.

Potrivit caietului de sarcini,

decontarea prestațiilor se face pe baza facturii lunare însoțită

de procesul-verbal de recepție și borderoul de calcul întocmit în

baza datelor din procesul-verbal de recepție.

Ulterior returnării facturilor

nr. 00186151 din 31 mai 2006 și nr. 05036863 din 27 iunie 2006, urmare a

refuzului de plată exprimat de pârâtă, pe motivul inexistenței

unor tarife negociate de părți, reclamanta nu a mai emis alte facturi

pentru încasarea contravalorii serviciilor prestate.

Apreciază prima

instanță că, în condițiile inexistenței unor tarife

negociate de părți și a unor facturi acceptate la plată de

către beneficiar, nu poate fi stabilită întinderea prejudiciului suferit

de reclamantă și verificarea evaluării făcută de

aceasta la suma de 7.189.482,65 lei fără TVA, caracterul cert al

prejudiciului presupunând ca acesta să fie sigur, nu numai în

privința existenței, ci și a posibilității de

evaluare.

De asemenea, se arată în

considerentele sentinței atacate, posibilitatea de evaluare a

prejudiciului nu există în cauză, întrucât reclamanta nu a depus

oferta de preț nr. 1375 din 20 mai 2006, a cărei existență

a fost confirmată de C.N.A.D.N.R., pentru a se stabili care au fost

tarifele propuse de aceasta și a se proceda la o comparație cu cele

prezentate în situațiile de plată întocmite, iar susținerile

pârâtei au fost în sensul inexistenței unor tarife negociate și

acceptate de părți.

Cu privire la invocarea de

către reclamantă a Minutei nr. 1 din 31 octombrie 2007, în dovedirea

susținerilor privitoare la faptul că suma de plată a fost

calculată și recunoscută de pârâtă, instanța de fond

reține că din cuprinsul acestui înscris și din

corespondența ulterioară dintre părți nu rezultă

nicidecum acceptarea la plată a sumei de 7.189.482,65 lei fără

TVA de către reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA.

Sub acest aspect, se arată în

considerentele sentinței recurate, se impune a fi subliniat faptul că

reclamantei îi revine sarcina probei, potrivit art. 1169 C. civ., iar la

solicitarea instanței aceasta a precizat că nu solicită

administrarea altor probatorii în afară de proba cu înscrisuri și

că toate înscrisurile au fost depuse la dosarul cauzei.

î

mpotriva sentinței nr. 2528

din 11 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, considerând-o netemeinică și

nelegală, a declarat recurs reclamanta, care a solicitat în principal

admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe, spre a se pronunța pe fondul pricinii.

A fost invocat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a

reținut că hotărârea recurată „s-a dat de alți

judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii”,

respectiv încălcarea principiului continuității, care impune ca

hotărârea să fie pronunțată de judecătorul înaintea

căruia au avut loc dezbaterile în fond.

Prin motivele de recurs, recurenta

critică hotărârea pentru încălcarea prevederilor art. 304 pct. 8

C. proc. civ., când instanța, interpretând actul juridic dedus

judecății a schimbat natura și înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv pentru interpretarea

greșită a actului juridic dedus judecății.

Arată astfel, că

instanța de fond a apreciat în mod greșit că pârâta ar fi depus

înscrisuri în apărare și că SC C.I. SRL nu a depus oferta de

preț, deși la dosar exista, oferta de preț nr. 1375 din 20 mai

2006 înregistrată la C.N.A.D.N.R. cu nr. 22/15687 și oferta de

preț nr. 101 A din 23 mai 2006 emisă de C.N.A.D.N.R. SA.

Apreciază recurenta că

lucrările de dezinfecție au fost efectuate de SC C.I. SRL la cererea

expresă a C.N.A.D.N.R. SA în baza cererii de ofertă, caietul de

sarcini și a acceptării ofertei.

A mai susținut că

instanța de fond a respins acțiunea reținând faptul că nu

au existat tarife negociate deși s-a făcut această dovadă

prin procesele verbale de recepție semnate de reprezentanții ambelor

părți; borderoul de calcul întocmit pe baza acestor date din

procesele verbale de recepție; factura cu evaluarea totală a

prestațiilor.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar recurenta lasă la aprecierea instanței verificările

privind primul motiv de recurs. Aceste critici sunt și nefondate în

condițiile în care indicarea numelui altui judecător decât cel care a

luat parte la dezbaterea în fond a pricinii constituie numai o eroare de

tehnoredactare, iar recurenta-reclamantă, în temeiul art. 281 alin. (1) C.

proc. civ., avea posibilitatea formulării unei cereri de îndreptare de

eroare materială.

Intimata-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA

a formulat întâmpinare prin care răspunzând la cele două motive de

recurs a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca

temeinică și legală a sentinței civile nr. 2528 din 11 iunie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 49/2/2009.

Cu privire la primul motiv de recurs

se arată că indicarea numelui judecătorului în partea

introductivă a sentinței recurate, constituie o eroare de

tehnoredactare, iar în privința actului juridic dedus judecății

reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale.

Referitor la procesele verbale de

recepție a lucrărilor de dezinfecție, invocate de

recurentă, arată intimata că aceste procese verbale nu au fost

semnate de către reprezentantul legal al C.N.A.D.N.R. SA, ci de către

prepușii acesteia care nu aveau mandate în acest sens, semnăturile

lor neputând angaja în mod valabil compania.

Examinând sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurentă precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va

arăta în continuare.

Instanța de fond a reținut

în mod corect pe baza probelor administrate faptul că între

părți s-a încheiat un contract administrativ de achiziții

publice în formă simplificată, comandă urmată de executare,

pentru prestarea serviciilor publice în recursul art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Reclamanta a fost selectată

potrivit O.U.G. nr. 60/2001, pentru a efectua servicii de dezinfecție a

mijloacelor de transport rutier pentru combaterea gripei aviare în perioada 24

mai 2006 – 22 iunie 2006.

Începerea activității a

fost precedată de cererea de ofertă de preț, caietul de sarcini,

oferta de preț a reclamantei, comanda C.N.A.D.N.R. SA de începere a

activității, procesele verbale de amplasare a punctelor de

dezinfecție.

Într-adevăr, prima instanță

a reținut că reclamanta nu a depus oferta de preț, însă

acest aspect nu a fost de natură să o vatăme în condițiile în

care s-a constatat că existența acesteia rezultă și din

alte acte depuse la dosar.

Reclamanta-recurentă a

făcut dovada că a depus oferta de preț nr. 1375 din 20 mai 2006

și respectiv nr.101 A din 23 mai 2006.

Continuându-și

raționamentul prima instanță reține că reclamanta a

făcut dovada prestării serviciilor de dezinfecții cu procesele-verbale

încheiate și semnate de ambele părți, începând cu data de 24 mai

2006 și până la data de 22 iunie 2006 când intimata C.N.A.D.N.R. SA a

solicitat încetarea activității de dezinfecție.

Înalta Curte constată că

intimata-pârâtă contestă întinderea pretențiilor reclamantei

sens în care la prima instanță a și solicitat probele cu

expertiză tehnică auto și expertiză

sanitar-veterinară.

Astfel deși recurenta-reclamantă

a făcut dovada prestării serviciilor de dezinsecție, în

cauză nu a avut loc decontarea prestațiilor iar acțiunea a fost

respinsă cu motivarea că nu există posibilitatea de evaluare a

prejudiciului, aceasta în condițiile în care sarcina probei i-ar fi

revenit conform art. 1169 C. civ.

Or, potrivit art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori

a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest

sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de

a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesar, chiar

dacă părțile s-ar împotrivi.

Față de dispozițiile

legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu incomplet,

fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate

criticile formulate de reclamantă în ceea ce privește fondul

litigiului și se impune casarea hotărârii, întrucât în cauză s-a

făcut dovada prestării serviciilor la solicitarea intimatei, în

litigiu fiind de fapt valoarea acestor prestații care trebuie dovedite printr-o

expertiză tehnică care să aibă în vedere înscrisurile

provenind de la părți privind existența tarifelor negociate de

părți, situațiile de plată, oferta de preț, situațiile

de plată, procesele verbal de recepție, facturile de plată

ș.a.

Pentru aceste considerente, văzând

că sunt motive de casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., pentru completarea probatoriului administrat și pentru respectarea

dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va admite recursul, va casa

hotărârea atacată și va trimite cauza aceleiași

instanțe spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de fond va proceda la administrarea probei cu expertiza

tehnică conform art. 129, art. 169 și art. 201 C. proc. civ., pentru

stabilirea valorii prestațiilor efectuate de către reclamantă

prin solicitarea părerii unor specialiști în domeniu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC

C.I. SRL împotriva sentinței nr. 2528 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.