ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2528 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC C.I.

SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R., prin care solicita obligarea pârâtei la plata suinei de 7.189.482,65 lei cu titlu de preț al lucrărilor de dezinfecție efectuate în perioada 24 mai 2006 - 22 iunie 2006 și a sumei de 1.131.421,86 lei, reprezentând actualizarea suinei datorate conform dobânzii de referință comunicate de BNR pentru perioada 01 iunie 2006-30 mai 2008. De asemenea, prin încheierea din data de 07 mai 2009, instanța de fond a respins probele cu expertiză tehnică auto și expertiză sanitar-veterinară, solicitate de pârâtă, apreciind că nu sunt concludente și utile soluționării cauzei, în condițiile în care sarcina probei revine reclamantei, potrivit art. 1169 C. civ., iar aceasta s-a opus administrării probei cu expertiză tehnică, susținând că atât existența, cât și cuantumul creanței rezultă din Minuta încheiată la data de 31 octombrie 2007, semnată de ambele părți.

Cu privire la soluția pronunțată, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta SC C.I. SRL a fost selectată, potrivit O.U.G. nr. 60/2001, pentru a efectua servicii de dezinfecție a mijloacelor de transport rutier pentru combaterea gripei aviare în perioada 24 mai 2006 - 22 iunie 2006. Prin Adresa nr. Dl/325 din 18 mai 2006, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, reclamantei i s-a transmis „caietul de sarcini" și s-a solicitat prezentarea, în regim de urgență, a ofertei tehnice și financiare. Reclamanta a transmis oferta de preț nr. 1375 din 20 mai 2006, înregistrată la C.N.A.D.N.R. sub nr. 93/1568 din 22 mai 2006. La dosarul cauzei, reclamanta nu a depus oferta de preț invocată, însă existența acesteia rezultă din Adresa nr. 101 A din 23 mai 2006 emisă de C.N.A.D.N.R.

SA (f. 25 - dosar T.B.). Prin această adresă, C.N.A.D.N.R. SA i-a solicitat reclamantei că în termen de 4 ore să instituie punte de dezinfecție totală a mijloacelor de transport rutier și să efectueze operațiunile de dezinfecție în localitate și la pozițiile kilometrice de pe drumurile naționale expres menționate. Referitor la prestarea serviciului de dezinfecție, reclamantei i s-a solicitat respectarea caietului de sarcini și folosirea substanțelor de dezinfecție autorizate pentru combaterea virusului gripei aviare.

Conform dispozițiilor înscrise la lit. I) din caietul de sarcini - verificări privind contabilizarea numărului de mijloace de transport rutier din evidențele prestatorul, care figurează a fi dezinfectate, atât prestatorul, cât și achizitorul trebuie să țină o evidență proprie a numărului mijloacelor de transport, pe categorii, dezinfectate într-o lună, într-un anumit punct de dezinfecție, iar în urma confruntării evidențelor se întocmește proces-verbal recepție a lucrărilor care va fi semnat de ambele părți. La dosarul cauzei (f. 42 - 57 dosar Tribunalul București) s-au depus procesele-verbale încheiate și semnate de ambele părți, în care s-a menționat numărul mijloacelor de transport dezinfectate, pe categorii, pe fiecare punct de dezinfecție, în urma confruntării formularelor de înregistrare.

Reține instanța de fond că aceste procese-verbale, precum și corespondența dintre părți privitoare la adoptarea măsurilor necesare pentru eficiența activității de dezinfecție fac dovada prestării serviciilor de dezinfecție de către reclamantă începând cu data de 24 mai 2006 și până la data de 22 iunie 2006, când prin Adresa nr. 1718 din 21 iunie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. SA i s-a solicitat, în baza Actului nr. 2431/ASP din 21 iunie 2006 emis de Agenția de Sănătate Publică a M.T.C.T., încetarea activității de dezinfecție. Referitor la decontarea prestațiilor, în Caietul de sarcini - lit. J) s-a prevăzut că se efectuează pe baza următoarelor documente: procesul-verbal de recepție, însușit de reprezentanții ambelor părți, borderoul de calcul întocmit pe baza datelor din procesul-verbal de recepție și factura lunară, care va fi însoțită de procesul-verbal de recepție și borderoul de calcul.

Pentru plata contravalorii serviciilor prestate, reclamanta a întocmit situațiile de plată nr. 1469 din 31 mai 2006 și nr. 1785 din 27 iunie 2006 (f. 40 și 41) din care rezultă o valoare totală de 7.189.482,65 lei (fără TVA). Aceste situații de plată nu au fost însușite de reprezentanții pârâtei, iar facturile nr. 00186151 din 31 mai 2006 și nr. 05036863 din 27 iunie 2006 emise de reclamantă și înregistrate la C.N.A.D.N.R. SA, sub nr. 92/20.316 din 28 iunie 2006 și nr. 92/20.317 din 28 iunie 2006, i-au fost returnate, în vederea anulării, pe motiv că sumele înscrise în acestea ca reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinfecție efectuate în perioada 24.05-22 iunie 2006 nu au la bază tarife negociate între SC C.I.

SRL și C.N.A.D.N.R. SA. Această împrejurare, reține instanța de fond, rezultă din Adresa nr. 93/10293 din 03 iulie 2006 emisă de C.N.A.D.N.R. SA (f. 30 dosar C.A.B.). î n vederea soluționării litigiului, părțile au fost convocate la data de 31 octombrie 2007, iar în cadrul acestei ședințe de conciliere, reprezentantul reclamantei SC C.I. SRL a precizat că valoarea totală de facturat este de 7.189.482,65 lei fără TVA, că acordă un discount de 458.257,2 lei, rezultând astfel de achitat suma de 6.731.225,45 lei și că tarifele pe baza cărora au fost calculate obligațiile de plată menționate reprezintă tarife minime acceptabile. Poziția exprimată de reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA a fost în sensul că „Comisia numită prin Decizia Directorului General nr. 732 din 31 octombrie 2007 ia act de oferte și va întocmi un raport care va fi înaintat spre aprobare Directorului general și Consiliului de Administrare al C.N.A.D.N.R.

SA". Punctele de vedere ale părților au fost consemnate în Minuta nr. 1 din 31 octombrie 2007, semnată de ambele părți (f.10-11 dosar T.B.). Se arată în considerentele sentinței atacate că, din cuprinsul acestui înscris nu rezultă acceptarea la plată de către reprezentanții C.N.A.D.N.R. a sumei de 7.189.482,65 lei fără TVA, calculată de reclamantă în vederea încasării contravalorii serviciilor de dezinfecție, prin situațiile de plată nr. 1785 din 27 iunie 2006 și nr. 1469 din 31 mai 2006 și nici existența unui acord al părților cu privire la tarifele pe baza cărora se stabilește contravaloarea serviciilor prestate. De asemenea, reține instanța de fond, nici din corespondența purtată între părți, ulterior încheierii minutei nr. 1 din 31 octombrie 2007, nu rezultă existența unor tarife negociate și acceptate de părți și nici acceptarea la plată a sumei solicitate de reclamantă.

Potrivit caietului de sarcini, decontarea prestațiilor se face pe baza facturii lunare însoțită de procesul-verbal de recepție și borderoul de calcul întocmit în baza datelor din procesul-verbal de recepție. Ulterior returnării facturilor nr. 00186151 din 31 mai 2006 și nr. 05036863 din 27 iunie 2006, urmare a refuzului de plată exprimat de pârâtă, pe motivul inexistenței unor tarife negociate de părți, reclamanta nu a mai emis alte facturi pentru încasarea contravalorii serviciilor prestate. Apreciază prima instanță că, în condițiile inexistenței unor tarife negociate de părți și a unor facturi acceptate la plată de către beneficiar, nu poate fi stabilită întinderea prejudiciului suferit de reclamantă și verificarea evaluării făcută de aceasta la suma de 7.189.482,65 lei fără TVA, caracterul cert al prejudiciului presupunând ca acesta să fie sigur, nu numai în privința existenței, ci și a posibilității de evaluare.

De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, posibilitatea de evaluare a prejudiciului nu există în cauză, întrucât reclamanta nu a depus oferta de preț nr. 1375 din 20 mai 2006, a cărei existență a fost confirmată de C.N.A.D.N.R., pentru a se stabili care au fost tarifele propuse de aceasta și a se proceda la o comparație cu cele prezentate în situațiile de plată întocmite, iar susținerile pârâtei au fost în sensul inexistenței unor tarife negociate și acceptate de părți. Cu privire la invocarea de către reclamantă a Minutei nr. 1 din 31 octombrie 2007, în dovedirea susținerilor privitoare la faptul că suma de plată a fost calculată și recunoscută de pârâtă, instanța de fond reține că din cuprinsul acestui înscris și din corespondența ulterioară dintre părți nu rezultă nicidecum acceptarea la plată a sumei de 7.189.482,65 lei fără TVA de către reprezentanții C.N.A.D.N.R.

SA. Sub acest aspect, se arată în considerentele sentinței recurate, se impune a fi subliniat faptul că reclamantei îi revine sarcina probei, potrivit art. 1169 C. civ., iar la solicitarea instanței aceasta a precizat că nu solicită administrarea altor probatorii în afară de proba cu înscrisuri și că toate înscrisurile au fost depuse la dosarul cauzei. î mpotriva sentinței nr. 2528 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, care a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, spre a se pronunța pe fondul pricinii.

A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a reținut că hotărârea recurată „s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii”, respectiv încălcarea principiului continuității, care impune ca hotărârea să fie pronunțată de judecătorul înaintea căruia au avut loc dezbaterile în fond. Prin motivele de recurs, recurenta critică hotărârea pentru încălcarea prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., când instanța, interpretând actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.

Arată astfel, că instanța de fond a apreciat în mod greșit că pârâta ar fi depus înscrisuri în apărare și că SC C.I. SRL nu a depus oferta de preț, deși la dosar exista, oferta de preț nr. 1375 din 20 mai 2006 înregistrată la C.N.A.D.N.R. cu nr. 22/15687 și oferta de preț nr. 101 A din 23 mai 2006 emisă de C.N.A.D.N.R. SA. Apreciază recurenta că lucrările de dezinfecție au fost efectuate de SC C.I. SRL la cererea expresă a C.N.A.D.N.R. SA în baza cererii de ofertă, caietul de sarcini și a acceptării ofertei. A mai susținut că instanța de fond a respins acțiunea reținând faptul că nu au existat tarife negociate deși s-a făcut această dovadă prin procesele verbale de recepție semnate de reprezentanții ambelor părți; borderoul de calcul întocmit pe baza acestor date din procesele verbale de recepție; factura cu evaluarea totală a prestațiilor.

Prin concluziile scrise depuse la dosar recurenta lasă la aprecierea instanței verificările privind primul motiv de recurs. Aceste critici sunt și nefondate în condițiile în care indicarea numelui altui judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a pricinii constituie numai o eroare de tehnoredactare, iar recurenta-reclamantă, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., avea posibilitatea formulării unei cereri de îndreptare de eroare materială. Intimata-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare prin care răspunzând la cele două motive de recurs a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2528 din 11 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 49/2/2009.

Cu privire la primul motiv de recurs se arată că indicarea numelui judecătorului în partea introductivă a sentinței recurate, constituie o eroare de tehnoredactare, iar în privința actului juridic dedus judecății reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale. Referitor la procesele verbale de recepție a lucrărilor de dezinfecție, invocate de recurentă, arată intimata că aceste procese verbale nu au fost semnate de către reprezentantul legal al C.N.A.D.N.R. SA, ci de către prepușii acesteia care nu aveau mandate în acest sens, semnăturile lor neputând angaja în mod valabil compania. Examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Instanța de fond a reținut în mod corect pe baza probelor administrate faptul că între părți s-a încheiat un contract administrativ de achiziții publice în formă simplificată, comandă urmată de executare, pentru prestarea serviciilor publice în recursul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Reclamanta a fost selectată potrivit O.U.G. nr. 60/2001, pentru a efectua servicii de dezinfecție a mijloacelor de transport rutier pentru combaterea gripei aviare în perioada 24 mai 2006 – 22 iunie 2006. Începerea activității a fost precedată de cererea de ofertă de preț, caietul de sarcini, oferta de preț a reclamantei, comanda C.N.A.D.N.R.

SA de începere a activității, procesele verbale de amplasare a punctelor de dezinfecție. Într-adevăr, prima instanță a reținut că reclamanta nu a depus oferta de preț, însă acest aspect nu a fost de natură să o vatăme în condițiile în care s-a constatat că existența acesteia rezultă și din alte acte depuse la dosar. Reclamanta-recurentă a făcut dovada că a depus oferta de preț nr. 1375 din 20 mai 2006 și respectiv nr.101 A din 23 mai 2006. Continuându-și raționamentul prima instanță reține că reclamanta a făcut dovada prestării serviciilor de dezinfecții cu procesele-verbale încheiate și semnate de ambele părți, începând cu data de 24 mai 2006 și până la data de 22 iunie 2006 când intimata C.N.A.D.N.R.

SA a solicitat încetarea activității de dezinfecție. Înalta Curte constată că intimata-pârâtă contestă întinderea pretențiilor reclamantei sens în care la prima instanță a și solicitat probele cu expertiză tehnică auto și expertiză sanitar-veterinară. Astfel deși recurenta-reclamantă a făcut dovada prestării serviciilor de dezinsecție, în cauză nu a avut loc decontarea prestațiilor iar acțiunea a fost respinsă cu motivarea că nu există posibilitatea de evaluare a prejudiciului, aceasta în condițiile în care sarcina probei i-ar fi revenit conform art. 1169 C. civ. Or, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În acest sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesar, chiar dacă părțile s-ar împotrivi. Față de dispozițiile legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu incomplet, fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de reclamantă în ceea ce privește fondul litigiului și se impune casarea hotărârii, întrucât în cauză s-a făcut dovada prestării serviciilor la solicitarea intimatei, în litigiu fiind de fapt valoarea acestor prestații care trebuie dovedite printr-o expertiză tehnică care să aibă în vedere înscrisurile provenind de la părți privind existența tarifelor negociate de părți, situațiile de plată, oferta de preț, situațiile de plată, procesele verbal de recepție, facturile de plată ș.a.

Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru completarea probatoriului administrat și pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va proceda la administrarea probei cu expertiza tehnică conform art. 129, art. 169 și art. 201 C. proc. civ., pentru stabilirea valorii prestațiilor efectuate de către reclamantă prin solicitarea părerii unor specialiști în domeniu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.I. SRL împotriva sentinței nr. 2528 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.