ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 973/2012

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 18 mai 2006 pârâta i-a solicitat în regim de urgență o ofertă de preț și a comunicat caietul de sarcini pentru prestarea serviciilor de dezinfecție a mijloacelor de transport rutier, în vederea combaterii virusului gripei aviare.

După finalizarea lucrărilor reclamanta a emis facturi pentru suma totală de 9.208.828,26 lei, facturi ce au fost însoțite de procese verbale și borderouri însușite de către pârâtă. Deși nu a contestat niciodată existența datoriei sau cuantumul sumei, pârâta a refuzat să plătească sumele datorate.

Parata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a tribunalului, având in vedere ca relațiile dintre ea si societatea reclamanta s-au stabilit conform dispozițiilor O.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, in raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 140/2005, O.U.G. nr. 84/2003 și art. 1 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1732 din 15 octombrie 2005.

Prin sentința comercială nr. 12465 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC N.W. ROMÂNIA SRL.

Prin decizia comercială nr. 581 din 13 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea cauzei.

Prin sentința comercială nr. 9916 din 20 octombrie 2010, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr. 25080/3/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.D.N.R. S.A., iar acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că în cauză nu există posibilitatea de evaluare a prejudiciului, întrucât reclamanta nu a depus oferta de preț nr. 1375 din 20 mai 2006, a cărei existență a fost confirmată de C.N.A.D.N.R., pentru a se stabili care au fost tarifele propuse de aceasta și a se proceda la o comparație cu cele prezentate în situațiile de plată întocmite, iar susținerile pârâtei au fost în sensul inexistenței unor tarife negociate și acceptate de părți.

În dovedirea susținerilor privitoare la faptul că suma de plată a fost calculată și recunoscută de pârâtă, reclamanta a invocat Minuta nr. 1 din 31 octombrie 2007, însă din cuprinsul acestui înscris și din corespondența ulterioară dintre părți nu rezultă nicidecum acceptarea la plată a sumei ce formează obiectul prezentului dosar, de către reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta SC N.W. ROMÂNIA SRL, prin care a solicitat în principal anularea sentinței atacate cu consecința trimiterii dosarului la aceeași instanță pentru rejudecare; în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata: sumei de 2.346.211,81 de lei cu titlu de preț al lucrărilor de dezinfecție efectuate de apelantă în perioada 20 mai 2006 - 06 iulie 2006; sumei de 849.071,56 de lei, cu titlu de despăgubire, reprezentând dobânda legală pentru suma datorată; sumei de 808.973,83 de lei reprezentând rata inflației pentru perioada trecută de la emiterea facturilor până la introducerea acțiunii; sumei de 46.832,99 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru.

Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat Curtea a apreciat că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Cu toate că a încercat să rețină o situație de fapt corectă, hotărârea atacată cuprinde o serie de erori cu privire a denumirea pârâtei și înscrisurile la care face referire (preluate după cum reține apelanta, din considerentele sentinței civile nr. 2528 din 11 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București).

În mod neîntemeiat prima instanță a susținut că nu există la dosar o ofertă de preț depusă de reclamantă, care să cuprindă tarifele negociate între părți, iar în lipsa acesteia nu poate fi stabilit cu certitudine cuantumul prejudiciului .

Oferta de prețuri a fost transmisă pârâtei prin fax (ea se află depusă la dosar la fila 21 – vol. I), iar răspunsul pârâtei se află la fila 24 și el face referire la prețul cel mai scăzut al ofertei (tehnice și financiare) și i se solicită reclamantei să respecte angajamentul privind instituirea dezinfecției, pentru 12 puncte stabilite de Comandamentul Antiepizootic Central .

Așadar a existat acordul ambelor părți privind colaborarea, iar oferta transmisă a fost acceptată de către pârâtă.

La dosar au fost depuse, de asemenea, centralizatoarele și borderourile de calcul care au stat la baza emiterii facturilor precum și procesele-verbale semnate de ambele părți, în care se menționează numărul mijloacelor de transport dezinfectate, pe categorii pe fiecare punct de dezinfecție, în urma confruntării formularelor de înregistrare (aspect pe care îl reține și prima instanță indicând și filele dosarului care cuprind aceste înscrisuri). Totodată, pârâta recunoaște debitul datorat reclamantei, printr-o adresă oficială transmisă ministerului de resort (depusă și aceasta la dosar). Este evident că lucrările au fost efectuate și că pârâta trebuie să achite contravaloarea lor. Dacă sunt nelămuriri cu privire la cuantumul prejudiciului (rezultat în urma cesionărilor și răscumpărărilor efectuate) ele pot fi elucidate prin administrarea unei expertize tehnice de specialitate, care să aibă acest obiectiv.

Prin decizia comercială nr. 298 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul formulat de apelanta reclamantă SC N.W. ROMÂNIA SRL ; a anulat în parte sentința atacată și a trimis cauza primei instanțe pentru soluționarea fondului ; a menținut dispozițiile instanței cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

În raport de acest motiv de nelegalitate, recurenta a susținut că reținerea instanței de apel cu privire la menționarea altei persoane, este total eronată în condițiile în care instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt existentă în cauză.

De asemenea, recurenta a mai arătat că instanța de apel nu a arătat considerentele pentru care a dispus anularea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, aplicând greșit dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Recursul este cale de atac extraordinară, fără caracter devolutiv astfel că instanța de recurs nu-și poate propune o analiză a argumentelor aduse în sprijinul criticilor evocate pentru a imagina eventuale aspecte care ar viza nelegalitatea, privită prin prisma celor două motive indicate. În strânsă legătură cu această caracteristică a recursului extraordinar sunt obligațiile impuse de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora nu este suficient să se indice motivul de nelegalitate, ci acesta trebuie argumentat în fapt și în drept întrucât prin această cale de atac se realizează numai un examen de legalitate și nu de netemeinicie a hotărârii împotriva căreia s-a îndreptat această cale de atac.

Revenind la critica din recurs, prin care recurenta a apreciat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care a indicat art. 304 alin. (9) C. proc. civ., Înalta Curte va reține că acest motiv de nelegalitate, prin raportare la dispozițiile art. 297 C. proc. civ. este nefondat.

Astfel, norma cuprinsă în art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instituie posibilitatea desființării hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere corecta stabilire a raportului juridic dedus judecății și evitarea lipsirii părților de căile de atac prevăzute de lege.

În raport de aceste considerente, instanța de apel, constatând că în raport de situațiile relevate (care se circumscriu interpretării unor situații de fapt și a unor probe) instanța de fond nu a cercetat fondul pricinii, în mod corect a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 298 din 29 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2012.