ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5301/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 16583/3/2008, reclamanta SC C.I. SRL Ploiești a chemat în judecată

C.N.A.D.N.R. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata serviciilor de

dezinfecție a mijloacelor de transport rutier, în combaterea virusului gripei

aviare, efectuate în perioada 24 mai 2006- 22 iunie 2006, în valoare de 7.189.482,65

lei, minus T.V.A., sumă actualizată.

Într-un

prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 2528 din 11 iunie 2009, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,-secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, după ce, prin încheierea

din 7 mai 2009 a respins efectuarea expertizei tehnice auto și a expertizei

sanitar-veterinare, probe solicitate de reclamantă.

Prin

Decizia nr. 1926 din 16 aprilie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă și

a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că reclamanta a făcut

dovada prestării serviciilor de dezinsecție, care nu au fost decontate de pârâtă,impunându-se

efectuarea unei expertize care, în raport de înscrisurile prezentate de părți

privind tarifele negociate, situațiile de plată, oferta de preț, facturile de

plată, procesele-verbale de recepție, ș.a., să stabilească valoarea prestațiilor.

În

fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 4545 din 14 iunie

2011, prin care a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor

de 7.189.482,65 lei +T.V.A., reprezentând contravaloarea lucrărilor de

dezinfecție și respectiv, de 1.045.206,96 lei dobândă legală, precum și la

cheltuieli de judecată în cuantum de 148.373,12 lei.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în baza

contractului de achiziții publice în formă simplificată încheiat între părți,

reclamanta a instituit puncte de dezinfecție totală a mijloacelor de transport

rutier în localitatea și la pozițiile kilometrice de pe drumurile naționale

expres menționate, prestațiile efectuate nefiind decontate de către pârâtă,

deși procesele-verbale de recepție a lucrărilor au fost semnate de

reprezentanții din teritoriu ai instituției.

S-a

mai constatat că, pentru plata contravalorii prestațiilor, reclamanta a

întocmit 2 situații de plată la 31 mai 2006 și respectiv 27 iunie 2007, din

care rezultă o valoare totală de 7.189.482,65 lei, fără T.V.A.

Acest

cuantum a fost confirmat și de calculele efectuate de expertiza contabilă în

fond după casare, care a stabilit și valoarea dobânzii aferente debitului

principal, de 1.103.275,26 lei calculată de la data exigibilității sumei de

plată și până la data de 30 mai 2008.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel,

pârâta a învederat că din cuprinsul minutei din 31 octombrie 2007, invocat ca

temei în susținerea acțiunii, nu rezultă că s-ar fi acceptat întinderea pretențiilor

reclamantei, ci doar că s-a luat act de deconturile oferite de reclamantă,

nereieșind nici din acel înscris și nici din corespondența ulterioară existența

unor tarife negociate și nici acceptarea la plată a sumei de 7.189.482,65 lei

fără T.V.A.

În

acest împrejurări și în lipsa unui contract, a arătat pârâta, nu există o

creanță certă, lichidă și exigibilă pentru sumele solicitate, care nu au fost însușite

de companie, procesele-verbale în care este menționat numărul de vehicule

dezinfectate nefiind semnate de directorul instituției, ci de inspectorii de drum

care nu erau însă mandatați în acest sens, pentru a angaja în mod valabil compania.

Referitor

la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, reclamanta a precizat că

a solicitat refacerea lucrării și prezentarea corectă a documentației, argumentelor

și a rezultatelor finale.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel

cum a reținut Decizia de casare nr. 1926/2010, obligatorie pentru instanța de

trimitere, prestarea de către reclamantă a serviciilor de dezinfecție în

perioada 24 mai 2006-22 iunie 2006 a fost dovedită, ca și existența

contractului administrativ de achiziții publice, sub forma comenzii urmate de

executare.

În

raport de prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului

asupra problemelor de drept dezlegate, Curtea nu poate primi susținerea pârâtei

privind lipsa temeiului juridic al pretențiilor formulate.

În

fond după casare, în discuție s-a aflat doar valoarea acestor pretenții, în

care sens s-au depus la dosar acte și s-a efectuat o expertiză contabilă cu

obiectivul de a determina numărul mașinilor dezinfectate pe cele 3 categorii precizate

în oferta reclamantei din 20 mai 2006, precum și valoarea prestațiilor efectuate

la societate.

Lucrarea

efectuată a avut în vedere atât procesele-verbale de recepție-dezinfecție

semnate și confirmate de reprezentanții în teritoriu ai companiei, borderourile

de calcul-situații centralizatoare, procesele-verbale de control și notele de

control, întocmite conform caietului de sarcini, precum și oferta de preț

acceptată de companie prin adresele nr. 101Adin 23 mai 2006 și 1375 din 20 mai 2006.

Potrivit

expertizei contabile, în perioada în discuție, prin filtrele instituite au

tranzitat 1.061.725 autovehicule, număr confirmat de procesele-verbale semnate

de conducătorii unităților teritoriale Brașov și Ploiești ale companiei,

valoarea prestației efectuate de reclamantă fiind de 7.189.482,65 lei, fără T.V.A.,

raportat la numărul de mașini și oferta de preț.

Referitor

la raportul de expertiză, criticile aduse de pârâtă nu sunt întemeiate,

lucrarea răspunzând punctual obiectivelor stabilite și luând în considerare înscrisurile

aflate la dosar.

Cât

privește refacerea expertizei, care nu ar fi susținută de documente, o astfel

de cerere a fost făcută și la instanța de fond și respinsă în mod justificat,

în raport de obligativitatea îndrumărilor date prin decizia de casare și de

problemele dezlegate, obligatorii pentru judecătorul fondului.

În

raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței civile nr. 4545 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 5000 lei către intimata-reclamantă SC C.I. SRL reprezentând

cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.