ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5301/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 16583/3/2008, reclamanta SC C.I. SRL Ploiești a chemat în judecată C.N.A.D.N.R. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata serviciilor de dezinfecție a mijloacelor de transport rutier, în combaterea virusului gripei aviare, efectuate în perioada 24 mai 2006- 22 iunie 2006, în valoare de 7.189.482,65 lei, minus T.V.A., sumă actualizată. Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 2528 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,-secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, după ce, prin încheierea din 7 mai 2009 a respins efectuarea expertizei tehnice auto și a expertizei sanitar-veterinare, probe solicitate de reclamantă.

Prin Decizia nr. 1926 din 16 aprilie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că reclamanta a făcut dovada prestării serviciilor de dezinsecție, care nu au fost decontate de pârâtă,impunându-se efectuarea unei expertize care, în raport de înscrisurile prezentate de părți privind tarifele negociate, situațiile de plată, oferta de preț, facturile de plată, procesele-verbale de recepție, ș.a., să stabilească valoarea prestațiilor.

În fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 4545 din 14 iunie 2011, prin care a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor de 7.189.482,65 lei +T.V.A., reprezentând contravaloarea lucrărilor de dezinfecție și respectiv, de 1.045.206,96 lei dobândă legală, precum și la cheltuieli de judecată în cuantum de 148.373,12 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în baza contractului de achiziții publice în formă simplificată încheiat între părți, reclamanta a instituit puncte de dezinfecție totală a mijloacelor de transport rutier în localitatea și la pozițiile kilometrice de pe drumurile naționale expres menționate, prestațiile efectuate nefiind decontate de către pârâtă, deși procesele-verbale de recepție a lucrărilor au fost semnate de reprezentanții din teritoriu ai instituției.

S-a mai constatat că, pentru plata contravalorii prestațiilor, reclamanta a întocmit 2 situații de plată la 31 mai 2006 și respectiv 27 iunie 2007, din care rezultă o valoare totală de 7.189.482,65 lei, fără T.V.A. Acest cuantum a fost confirmat și de calculele efectuate de expertiza contabilă în fond după casare, care a stabilit și valoarea dobânzii aferente debitului principal, de 1.103.275,26 lei calculată de la data exigibilității sumei de plată și până la data de 30 mai 2008. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că din cuprinsul minutei din 31 octombrie 2007, invocat ca temei în susținerea acțiunii, nu rezultă că s-ar fi acceptat întinderea pretențiilor reclamantei, ci doar că s-a luat act de deconturile oferite de reclamantă, nereieșind nici din acel înscris și nici din corespondența ulterioară existența unor tarife negociate și nici acceptarea la plată a sumei de 7.189.482,65 lei fără T.V.A. În acest împrejurări și în lipsa unui contract, a arătat pârâta, nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru sumele solicitate, care nu au fost însușite de companie, procesele-verbale în care este menționat numărul de vehicule dezinfectate nefiind semnate de directorul instituției, ci de inspectorii de drum care nu erau însă mandatați în acest sens, pentru a angaja în mod valabil compania.

Referitor la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, reclamanta a precizat că a solicitat refacerea lucrării și prezentarea corectă a documentației, argumentelor și a rezultatelor finale. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum a reținut Decizia de casare nr. 1926/2010, obligatorie pentru instanța de trimitere, prestarea de către reclamantă a serviciilor de dezinfecție în perioada 24 mai 2006-22 iunie 2006 a fost dovedită, ca și existența contractului administrativ de achiziții publice, sub forma comenzii urmate de executare.

În raport de prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului asupra problemelor de drept dezlegate, Curtea nu poate primi susținerea pârâtei privind lipsa temeiului juridic al pretențiilor formulate. În fond după casare, în discuție s-a aflat doar valoarea acestor pretenții, în care sens s-au depus la dosar acte și s-a efectuat o expertiză contabilă cu obiectivul de a determina numărul mașinilor dezinfectate pe cele 3 categorii precizate în oferta reclamantei din 20 mai 2006, precum și valoarea prestațiilor efectuate la societate.

Lucrarea efectuată a avut în vedere atât procesele-verbale de recepție-dezinfecție semnate și confirmate de reprezentanții în teritoriu ai companiei, borderourile de calcul-situații centralizatoare, procesele-verbale de control și notele de control, întocmite conform caietului de sarcini, precum și oferta de preț acceptată de companie prin adresele nr. 101Adin 23 mai 2006 și 1375 din 20 mai 2006. Potrivit expertizei contabile, în perioada în discuție, prin filtrele instituite au tranzitat 1.061.725 autovehicule, număr confirmat de procesele-verbale semnate de conducătorii unităților teritoriale Brașov și Ploiești ale companiei, valoarea prestației efectuate de reclamantă fiind de 7.189.482,65 lei, fără T.V.A., raportat la numărul de mașini și oferta de preț.

Referitor la raportul de expertiză, criticile aduse de pârâtă nu sunt întemeiate, lucrarea răspunzând punctual obiectivelor stabilite și luând în considerare înscrisurile aflate la dosar. Cât privește refacerea expertizei, care nu ar fi susținută de documente, o astfel de cerere a fost făcută și la instanța de fond și respinsă în mod justificat, în raport de obligativitatea îndrumărilor date prin decizia de casare și de problemele dezlegate, obligatorii pentru judecătorul fondului. În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței civile nr. 4545 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 5000 lei către intimata-reclamantă SC C.I. SRL reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.