ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2426/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2426/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC L. SRL

a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța

să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.692.431,23 RON (inclusiv

TVA), reprezentând debit neachitat, respectiv contravaloarea serviciilor de

dezinfecție contra gripei aviare, servicii prestate de reclamantă în perioada

25 mai 2006-03 iulie 2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială

nr. 459 din 21 ianuarie 2010 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

În fața Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 octombrie

2010, pârâta a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor

art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., arătând că este începută urmărirea penală

„față de mai multe persoane, inclusiv față de învinuitul U.T., administrator al

SC L. SRL, pentru săvârșirea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzut de

art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 C. pen., precum și faptul că în sarcina învinuitului s-a reținut solicitarea

și încasarea unor sume de bani, în mod nejustificat, de la Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, sub pretextul efectuării de activități

în vederea combaterii gripei aviare."

Față de cele menționate,

pârâta a apreciat ca fiind dovedită existența pe rol a Dosarului penal nr. 153/P/2006,

motiv pentru care a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului

penal mai sus menționat.

Prin încheierea din data

de 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suspendarea

judecării cauzei, privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta

SC L. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România și intervenienta în interes propriu SC P. SRL, până la soluționarea

Dosarului nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că infracțiunile sub aspectul cărora se efectuează cercetări

de către organele penale în Dosarul nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, au legătură cu obiectul

cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs intervenienta SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 244

1

C. proc. civ., se

arată că încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2010 nu conține motivele

pe care se sprijină, instanța neindicând nici măcar un considerent pentru care a

dispus o astfel de măsură.

Se arată de către recurenta-intervenientă

că instanța de fond a dispus suspendarea cauzei fără a prezenta niciun fel de justificare

legală, fără să argumenteze în vreun fel care au fost elementele silogismului judiciar,

premisele de fapt și de drept pentru care s-a apreciat că în cauză ar fi incidente

dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și argumentațiile pentru care

apărările recurentei-interveniente nu au putut fi primite.

Se mai arată că simpla

afirmație a instanței de judecată, în sensul că infracțiunile în legătură cu care

se desfășoară cercetările penale au legătură cu cauza, nu este suficientă pentru

ca hotărârea pronunțată să fie una temeinică și legală, subliniindu-se astfel faptul

că hotărârea instanței de fond este nemotivată.

Pe de altă parte, recurenta-intervenientă

arată că soluția pronunțată de judecătorul fondului este în mod vădit lipsită de

temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii la situația de fapt dedusă

judecății, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Astfel, se subliniază

faptul că, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța de judecată

poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care

ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, deci are numai

posibilitatea legală, iar nu obligația, de a suspenda judecata cauzei, atunci când

sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de textul legal menționat.

Apreciază recurenta-intervenientă

că, în speță, în mod greșit instanța de fond a apreciat că cercetările care se efectuează

în Dosarul nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție asupra infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu au legătură cu

judecata cauzei înregistrată ca Dosar nr. 20690/3/2009, sau că aceste cercetări

ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra pricinii.

Se arată că din probatoriul

administrat în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că obiectul cercetării din

Dosarul penal nr. 153/P/2006 îl vizează pe administratorul SC L. SRL cu privire

la încasarea unor sume de bani în vederea combaterii gripei aviare în perioada octombrie

2005 - martie 2006, perioadă ce a fost cunoscută sub denumirea de prima campanie

a gripei aviare.

Or, atât acțiunea introductivă

de instanță formulată de SC L. SRL, cât și cererea de intervenție în interes propriu,

formulată de SC P. SRL, vizează obligarea intimatei-pârâte la plata unor sume de

bani reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinfecție aferente perioadei 25

mai 2006 - 03 iulie 2006, respectiv aferente celei de-a doua campanii de combatere

a gripei aviare.

Rezultă astfel că între

infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală în cadrul Dosarului penal

nr. 153/P/2006 și care vizează strict perioada octombrie 2005 - martie 2006 și pretențiile

din prezentul dosar, care se referă exclusiv la perioada mai 2006 - iulie 2006,

nu există niciun fel de legătură și cu atât mai puțin una "hotărâtoare",

de natură să influențeze soluția ce s-ar fi putut pronunța în acest dosar.

Recurenta-intervenientă

apreciază, totodată, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii la situația

de fapt dedusă judecății și atunci când a dispus suspendarea prezentei cauze, în

condițiile în care Dosarul nr. 20690/3/2009, pe lângă acțiunea introductivă de instanță,

formulată de SC L. SRL, mai conținea și cererea de intervenție în interes propriu,

formulată de SC P. SRL, cerere ce a fost admisă în principiu la un termen de judecată

anterior și care avea o existență de sine stătătoare, vizând pretenții proprii,

aferente unei alte perioade decât cea vizată de dosarul penal.

Soluția instanței de fond

pare a fi cu atât mai nelegală în raport de suspendarea cererii de intervenție în

interes propriu, cu cât aceasta vizează pretenții proprii ale SC P. SRL în raport

cu intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

și fără niciun fel de legătură cu administratorul SC L. SRL, dl. U.T., respectiv

persoana învinuită în cadrul Dosarului penal nr. 153/P/2006 și în legătură cu care

s-a început urmărirea penală.

Arată astfel recurenta-intervenientă

că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. la situația de fapt dedusă judecății.

Examinând încheierea atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și

sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 28

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „instanța de contencios administrativ nu poate

suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune

săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană

vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii”.

Textul legal suscitat

instituie o excepție de la regula consacrată de art. 244 pct. 2 C. proc. civ., în

sensul că, în situația în care reclamantul, în calitate de persoană vătămată, stăruie

în continuarea judecării pricinii, instanța de contencios administrativ nu poate

da curs cererii de suspendare a judecății în ipoteza în care s-a început urmărirea

penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat.

Cu alte cuvinte, în materia

contenciosului administrativ, devine aplicabilă o excepție de la regula „penalul

ține în loc civilul”, cu precizarea că litigiile din această materie pot fi incluse

în sfera largă a noțiunii de „proces civil”.

Prin urmare, s-a dat prioritate

principiului disponibilității părții, dar și principiului celerității jurisdicționale.

În condițiile în care reclamantul insistă în soluționarea cauzei, deși exista posibilitatea

suspendării judecății la cererea părții adverse și erau întrunite toate cerințele

art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., legiuitorul a acordat preferință acestor

principii. Pe acest aspect, s-au avut în vedere următoarele argumente: caracterul

executoriu al actului administrativ supus controlului de legalitate al instanței

și, în consecință, posibilitatea producerii efectelor în diferite ramuri de drept;

faptul că vătămarea drepturilor ocrotite de lege sau a intereselor legitime ale

reclamantului determină necesitatea judecării cu celeritate a cauzei; în acest context,

cel care promovează acțiunea la instanța de contencios administrativ are interes

în soluționarea urgentă a litigiului, pentru a se determina existența sau nu a nelegalității

actului contestat.

Înalta Curte are în vedere

și faptul că, în speță, intimata-reclamantă SC L. SRL Iași a chemat în judecată

pe intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România,

solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând

debit neachitat, respectiv contravaloarea serviciilor de dezinfecție contra gripei

aviare, servicii prestate de reclamantă în perioada 25 mai 2006 - 03 iulie 2006

(Campania a II-a).

În cauză s-a formulat

cererea de intervenție în interes propriu de către SC P. SRL, prin care a solicitat

obligarea pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

la plata către aceasta a cotei din debitul neachitat grupului de firme a căror ofertă

a fost acceptată de pârâtă, respectiv contravaloarea serviciilor de dezinfecție

efectiv prestate de societate contra gripei aviare în perioada menționată anterior.

Prin încheierea de la

termenul din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în principiu cererea de intervenție în interes

propriu formulată de SC P. SRL, aceasta dobândind calitatea de intervenientă în

interes propriu, parte în dosar ce reclamă propriile pretenții.

Ulterior, la data de 26

octombrie 2010 pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., arătând că din adresa Ministerului Public - Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial București, înregistrată din 15 septembrie 2010, rezultă faptul

că este începută urmărirea penală „față de mai multe persoane, inclusiv față de

învinuitul U.T., administrator al SC L. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la abuz în serviciu, prevăzut de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina

acestuia solicitarea și încasarea unor sume de bani, în mod nejustificat, de la

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România sub pretextul

efectuării de activități în vederea combaterii gripei aviare, în perioada octombrie

2005 - martie 2006 (Campania I). Se mai arată în adresa menționată că s-a dispus

luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile, imobile și lichidități

ale SC L. SRL

Prin încheierea din data

de 23 noiembrie 2010, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei

în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea Dosarului

nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art.

244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv că infracțiunile sub aspectul cărora

se efectuează cercetări de către organele penale au legătură cu obiectul prezentei

cereri de chemare în judecată.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului Înalta Curte constată, pe de o parte, că între infracțiunea

pentru care s-a început urmărirea penală în cadrul Dosarului penal nr. 153/P/2006

și care vizează strict Campania I de combatere a gripei aviare (perioada octombrie

2005 - martie 2006) și pretențiile din prezentul dosar, care se referă exclusiv

la Campania a II-a (perioada mai 2006 - iulie 2006), nu există niciun fel de legătură

și cu atât mai puțin una "hotărâtoare", de natură să influențeze soluția

ce s-ar fi putut pronunța în acest dosar, astfel încât să justifice măsura suspendării

judecății.

Pe de altă parte, Înalta

Curte are în vedere faptul că intervenientul în interes propriu, în calitate de

persoană vătămată, a stăruit în continuarea judecării pricinii, prin formularea

cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare, devenind astfel incidente

dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța

de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii într-o astfel de

situație.

În concluzie, pentru considerentele

expuse anterior, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond a fost dată

cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea

nr. 554/2004, va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza

la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC P. SRL București împotriva încheierii din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre

continuarea judecății la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie

2011.