ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2426/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC L. SRL a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.692.431,23 RON (inclusiv TVA), reprezentând debit neachitat, respectiv contravaloarea serviciilor de dezinfecție contra gripei aviare, servicii prestate de reclamantă în perioada 25 mai 2006-03 iulie 2006, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 459 din 21 ianuarie 2010 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

În fața Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 octombrie 2010, pârâta a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., arătând că este începută urmărirea penală „față de mai multe persoane, inclusiv față de învinuitul U.T., administrator al SC L. SRL, pentru săvârșirea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzut de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen., precum și faptul că în sarcina învinuitului s-a reținut solicitarea și încasarea unor sume de bani, în mod nejustificat, de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, sub pretextul efectuării de activități în vederea combaterii gripei aviare." Față de cele menționate, pârâta a apreciat ca fiind dovedită existența pe rol a Dosarului penal nr. 153/P/2006, motiv pentru care a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal mai sus menționat.

Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suspendarea judecării cauzei, privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC L. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și intervenienta în interes propriu SC P. SRL, până la soluționarea Dosarului nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că infracțiunile sub aspectul cărora se efectuează cercetări de către organele penale în Dosarul nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenienta SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 244 1 C. proc. civ., se arată că încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2010 nu conține motivele pe care se sprijină, instanța neindicând nici măcar un considerent pentru care a dispus o astfel de măsură. Se arată de către recurenta-intervenientă că instanța de fond a dispus suspendarea cauzei fără a prezenta niciun fel de justificare legală, fără să argumenteze în vreun fel care au fost elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept pentru care s-a apreciat că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. și argumentațiile pentru care apărările recurentei-interveniente nu au putut fi primite. Se mai arată că simpla afirmație a instanței de judecată, în sensul că infracțiunile în legătură cu care se desfășoară cercetările penale au legătură cu cauza, nu este suficientă pentru ca hotărârea pronunțată să fie una temeinică și legală, subliniindu-se astfel faptul că hotărârea instanței de fond este nemotivată. Pe de altă parte, recurenta-intervenientă arată că soluția pronunțată de judecătorul fondului este în mod vădit lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii la situația de fapt dedusă judecății, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Astfel, se subliniază faptul că, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., instanța de judecată poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, deci are numai posibilitatea legală, iar nu obligația, de a suspenda judecata cauzei, atunci când sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de textul legal menționat. Apreciază recurenta-intervenientă că, în speță, în mod greșit instanța de fond a apreciat că cercetările care se efectuează în Dosarul nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție asupra infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu au legătură cu judecata cauzei înregistrată ca Dosar nr. 20690/3/2009, sau că aceste cercetări ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra pricinii.

Se arată că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că obiectul cercetării din Dosarul penal nr. 153/P/2006 îl vizează pe administratorul SC L. SRL cu privire la încasarea unor sume de bani în vederea combaterii gripei aviare în perioada octombrie 2005 - martie 2006, perioadă ce a fost cunoscută sub denumirea de prima campanie a gripei aviare. Or, atât acțiunea introductivă de instanță formulată de SC L. SRL, cât și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de SC P. SRL, vizează obligarea intimatei-pârâte la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinfecție aferente perioadei 25 mai 2006 - 03 iulie 2006, respectiv aferente celei de-a doua campanii de combatere a gripei aviare.

Rezultă astfel că între infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală în cadrul Dosarului penal nr. 153/P/2006 și care vizează strict perioada octombrie 2005 - martie 2006 și pretențiile din prezentul dosar, care se referă exclusiv la perioada mai 2006 - iulie 2006, nu există niciun fel de legătură și cu atât mai puțin una "hotărâtoare", de natură să influențeze soluția ce s-ar fi putut pronunța în acest dosar.

Recurenta-intervenientă apreciază, totodată, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății și atunci când a dispus suspendarea prezentei cauze, în condițiile în care Dosarul nr. 20690/3/2009, pe lângă acțiunea introductivă de instanță, formulată de SC L. SRL, mai conținea și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de SC P. SRL, cerere ce a fost admisă în principiu la un termen de judecată anterior și care avea o existență de sine stătătoare, vizând pretenții proprii, aferente unei alte perioade decât cea vizată de dosarul penal.

Soluția instanței de fond pare a fi cu atât mai nelegală în raport de suspendarea cererii de intervenție în interes propriu, cu cât aceasta vizează pretenții proprii ale SC P. SRL în raport cu intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și fără niciun fel de legătură cu administratorul SC L. SRL, dl. U.T., respectiv persoana învinuită în cadrul Dosarului penal nr. 153/P/2006 și în legătură cu care s-a început urmărirea penală. Arată astfel recurenta-intervenientă că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. la situația de fapt dedusă judecății. Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii”. Textul legal suscitat instituie o excepție de la regula consacrată de art. 244 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că, în situația în care reclamantul, în calitate de persoană vătămată, stăruie în continuarea judecării pricinii, instanța de contencios administrativ nu poate da curs cererii de suspendare a judecății în ipoteza în care s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat.

Cu alte cuvinte, în materia contenciosului administrativ, devine aplicabilă o excepție de la regula „penalul ține în loc civilul”, cu precizarea că litigiile din această materie pot fi incluse în sfera largă a noțiunii de „proces civil”. Prin urmare, s-a dat prioritate principiului disponibilității părții, dar și principiului celerității jurisdicționale. În condițiile în care reclamantul insistă în soluționarea cauzei, deși exista posibilitatea suspendării judecății la cererea părții adverse și erau întrunite toate cerințele art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., legiuitorul a acordat preferință acestor principii.

Pe acest aspect, s-au avut în vedere următoarele argumente: caracterul executoriu al actului administrativ supus controlului de legalitate al instanței și, în consecință, posibilitatea producerii efectelor în diferite ramuri de drept; faptul că vătămarea drepturilor ocrotite de lege sau a intereselor legitime ale reclamantului determină necesitatea judecării cu celeritate a cauzei; în acest context, cel care promovează acțiunea la instanța de contencios administrativ are interes în soluționarea urgentă a litigiului, pentru a se determina existența sau nu a nelegalității actului contestat.

Înalta Curte are în vedere și faptul că, în speță, intimata-reclamantă SC L. SRL Iași a chemat în judecată pe intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând debit neachitat, respectiv contravaloarea serviciilor de dezinfecție contra gripei aviare, servicii prestate de reclamantă în perioada 25 mai 2006 - 03 iulie 2006 (Campania a II-a). În cauză s-a formulat cererea de intervenție în interes propriu de către SC P. SRL, prin care a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România la plata către aceasta a cotei din debitul neachitat grupului de firme a căror ofertă a fost acceptată de pârâtă, respectiv contravaloarea serviciilor de dezinfecție efectiv prestate de societate contra gripei aviare în perioada menționată anterior.

Prin încheierea de la termenul din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC P. SRL, aceasta dobândind calitatea de intervenientă în interes propriu, parte în dosar ce reclamă propriile pretenții. Ulterior, la data de 26 octombrie 2010 pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., arătând că din adresa Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, înregistrată din 15 septembrie 2010, rezultă faptul că este începută urmărirea penală „față de mai multe persoane, inclusiv față de învinuitul U.T., administrator al SC L. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzut de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia solicitarea și încasarea unor sume de bani, în mod nejustificat, de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România sub pretextul efectuării de activități în vederea combaterii gripei aviare, în perioada octombrie 2005 - martie 2006 (Campania I). Se mai arată în adresa menționată că s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile, imobile și lichidități ale SC L. SRL Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2010, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., până la soluționarea Dosarului nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv că infracțiunile sub aspectul cărora se efectuează cercetări de către organele penale au legătură cu obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului Înalta Curte constată, pe de o parte, că între infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală în cadrul Dosarului penal nr. 153/P/2006 și care vizează strict Campania I de combatere a gripei aviare (perioada octombrie 2005 - martie 2006) și pretențiile din prezentul dosar, care se referă exclusiv la Campania a II-a (perioada mai 2006 - iulie 2006), nu există niciun fel de legătură și cu atât mai puțin una "hotărâtoare", de natură să influențeze soluția ce s-ar fi putut pronunța în acest dosar, astfel încât să justifice măsura suspendării judecății.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că intervenientul în interes propriu, în calitate de persoană vătămată, a stăruit în continuarea judecării pricinii, prin formularea cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare, devenind astfel incidente dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii într-o astfel de situație. În concluzie, pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC P. SRL București împotriva încheierii din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza spre continuarea judecății la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2011.