ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 357/RC/2016

Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 82/P din 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr. x/103/2015 s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedepsele de câte 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 1 an, pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs, s-a dispus contopirea celor două pedepse principale în pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetarea de drept a măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpat prin ordonanța procurorului din data de 30 martie 2015.

În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 900 euro și 430 lei, precum și o sacoșă de cadouri în interiorul căreia se află o sticlă de vinars și un pachet cu două pungi de cafea, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 2.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere că sub nr. x/103 din 9 iunie 2015, a fost înregistrat la instanță rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în cursul lunii noiembrie 2014 și în datele de 06.03.2015, 18.03.2015 și 24.03.2015, în calitate de șef al Centrului de reținere și arest preventiv din cadrul I.P.J. Neamț, inculpatul A. a primit în total de la B. suma de 900 euro și produse alimentare în valoare de 600 lei, pentru ca, în temeiul atribuțiilor sale de serviciu cât și prin încălcarea acestora, să îi asigure condiții de deținere mai favorabile lui C., arestat preventiv în cadrul Centrului și să-i permită acestuia comunicarea de mesaje către alte persoane.

Situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței a rezultat din: sesizarea numitei B., denunțul lui C., declarațiile martorilor B., D., E., C., dialogurile ambientale și convorbiri telefonice înregistrate, procesele-verbale privind predarea denunțătoarei B. a sumei de 500 euro din fondul special D.G.A., facturi privind achiziționarea de produse alimentare, corespondență între B. și C., proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, fișa postului inculpatului, declarațiile inculpatului.

În cursul judecății a fost audiat inculpatul, care s-a prevalat de dispozițiile art. 83 lit. a) C. proc. pen., au fost audiați martorii B., D., E., C., F., G. și H.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul a fost șeful Centrului de reținere și arest preventiv din cadrul I.P.J. Neamț și, în această calitate, așa cum rezultă din Regulamentul de ordine interioară a instituției și din fișa postului, avea printre alte obligații și pe acelea de a repartiza pe camere persoanele private de libertate - art. 35 din R.O.I., de a urmări durata și periodicitatea vizitelor și greutatea și numărul pachetelor primite de persoanele private de libertate - fișa postului, de a face propuneri pentru persoanele supuse măsurilor privative de libertate care pot fi folosite la activități cu caracter gospodăresc în incinta arestului - fișa postului.

În data de 19 noiembrie 2014, martorul denunțător C. a fost reținut, iar ulterior arestat preventiv în dosarul penal nr. x/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, măsura urmând a fi executată în cadrul Centrului de reținere și arest preventiv din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Neamț.

Potrivit declarației martorului, cu ocazia primei vizite pe care fosta sa soție, martora B., i-a făcut-o la locul de deținere, i-a indicat acesteia să treacă pe la domiciliul inculpatului A., șeful Centrului de reținere și arest preventiv din cadrul I.P.J. Neamț, pentru a-l ruga să îi asigure condiții mai bune, respectiv să-l plaseze într-o cameră curată, cu nefumători. De asemenea, martorul considera că prin executarea măsurii în Centru, va beneficia de reducerea termenului pedepsei ce urmează a fi executată efectiv, în situația în care, ulterior condamnării va formula o cerere de liberare condiționată. Martorul i-a indicat fostei sale soții ca, în schimbul acestor favoruri, să-i dea inculpatului și o sumă de bani, întrucât știa de la alte persoane încarcerate că se practică acest lucru.

Așa cum a rezultat din declarația martorei B., C. îl cunoștea de mai mult timp pe inculpat, fapt confirmat și de înregistrările efectuate în cauză. Astfel, din discuția din data de 06.03.2015 dintre martoră și inculpat, a rezultat că martorul C. a efectuat unele lucrări de construcție la domiciliul inculpatului.

După câteva zile, martora B. s-a deplasat la domiciliul inculpatului și i-a transmis acestuia solicitările martorului C. Cu această ocazie, martora i-a dus inculpatului o carcasă de oaie provenită din gospodăria proprie, în greutate de circa 20 kg, valorând aproximativ 300 lei. Acest aspect a rezultat din declarația martorei, coroborat cu înregistrările efectuate în cauză. Astfel, în aceeași discuție din data de 06.03.2015, martora B. i-a spus inculpatului că îi va aduce o oaie, întrebându-l cum a pregătit-o pe cealaltă, acesta, prin răspunsul dat, confirmând primirea bunului.

Primind asigurări că cererile vor fi rezolvate, după câteva zile, martora B. i-a remis inculpatului suma de 500 euro. Aceste aspect a rezultat din declarația martorei, coroborată cu declarația martorului C. și cu înregistrările convorbirilor efectuate în data de 09 martie 2015, în care martora i-a spus inculpatului că va achita toate datoriile, așa cum a făcut și atunci când fostul soț se afla în arest, aspect pe care inculpatul nu l-a contestat.

După emiterea rechizitoriului nr. x/P/2014 prin care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, C. a fost transferat la Penitenciarul Bacău, însă, întrucât mai era cercetat și într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, a devenit previzibilă posibilitatea de a fi mutat din nou în Centrul de reținere și arest preventiv din cadrul I.P.J. Neamț, pentru a se afla la dispoziția organelor judiciare.

În aceste condiții, în luna februarie 2015, martora B. s-a deplasat la domiciliul inculpatului pentru a obține din nou de la acesta condiții mai favorabile de arest pentru martorul C. Potrivit declarației sale, martora B. a intenționat să înregistreze discuția cu telefonul mobil, însă inculpatul i-a solicitat în mod expres să lase aparatul în autoturism. Această prudență manifestată de inculpat era una uzuală, așa cum reiese din ansamblul convorbirilor interceptate și redate în cauză, acesta fiind permanent îngrijorat că ar putea fi înregistrat.

Urmare a atitudinii favorabile a inculpatului cu privire la cererile martorei B., cei doi s-au întâlnit din nou în data de 06 martie 2015, tot la domiciliul inculpatului, ocazie cu care martora i-a remis inculpatului o pungă de cadouri, în care se afla o sticlă de vinars și un pachet compus din două pungi de cafea, bunuri care au fost găsite la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției efectuate la data de 30 martie 2015. Potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, bunurile au fost cumpărate de organele de urmărire penală și predate martorei.

În cadrul discuției purtate la acea dată, inculpatul s-a angajat să discute cu superiorii săi din conducerea I.P.J. Neamț, respectiv inspectorul șef J. și inspectorul șef adjunct I., despre posibilitatea de a-l ține pe C. cât mai mult în arestul instituției. Din conținutul convorbirii înregistrate a rezultat că inculpatul i-a spus martorei că va vorbi cu martorul J. - când îl va prinde în „toane bune” - despre posibilitatea de a-l ține un timp pe C. în arestul I.P.J., motivat de faptul că are copii.

La data de 09 martie 2015, martora B. s-a deplasat din nou la domiciliul inculpatului și, în cadrul discuției purtate, acesta i-a promis că în momentul în care martorul C. va fi transferat, va începe demersurile pe lângă șeful I.P.J., în sensul celor discutate anterior.

La data de 12 martie 2015, martorul C. a fost transferat în Centrul de reținere și arest preventiv din cadrul I.P.J. Neamț.

În ziua de 18 martie 2015, cu ocazia unei alte întâlniri ce a avut loc la domiciliul inculpatului, acesta i-a spus martorei că în mod cert o poate ajuta ca C. să aibă regimul blând pe care i l-a solicitat și, de asemenea, că poate să îl țină mai mult în arest. Pentru ca afirmațiile sale să fie credibile, inculpatul i-a spus că a discutat cu procurorul de caz, cu inspectorul șef și cu inspectorul șef adjunct. În timpul discuției, martora i-a dat inculpatului suma de 300 euro și cantitate de 9 kg pește în valoare de 130 lei. Datorită unei defecțiuni tehnice, dialogul purtat între inculpat și martoră nu a putut fi înregistrat, aspectele reținute rezultând din declarația martorei, coroborată cu procesul verbal de înseriere și de predare a bancnotelor remise și factura de achiziție a cantității de pește, precum și din conținutul convorbirii avute de cei doi în data de 20 martie 2015, convorbire în cadrul căreia inculpatul a confirmat primirea peștelui.

În data de 20 martie 2015, cu ocazia vizitei făcute la arest de martora B., inculpatul i-a spus acesteia și martorului C. că îl va muta de acesta în altă cameră, unde condițiile de deținere sunt mai bune, respectiv într-o cameră zugrăvită, în care vor fi trei persoane, toate nefumătoare, aspect cea rezultat din convorbirea purtată cu acea ocazie, coroborată cu declarațiile martorilor. În aceeași împrejurare, inculpatul a dispus ca martorul D., agent de poliție și subordonatul său în cadrul Centrului, să primească toate alimentele pe care B. i le adusese lui C., deși acestea depășeau cantitatea legală permisă de Ordinului ministrului justiției nr. 2714/2008 privitoare la condițiile în care persoanele arestate pot primi alimente, respectiv nu mai mult de 10 kg.

În data de 24 martie 2015, martora B. s-a deplasat din nou la domiciliul inculpatului, însoțită de fiica sa minoră. După ce i-a dat inculpatului un pachet conținând 9 kg pește, cei doi s-au deplasat într-o dependință a imobilului, unde au purtat o discuție legată de posibilitatea transmiterii unor mesaje către un arestat ce urma să fie transferat în arestul I.P.J. Neamț, respectiv K., care era cercetat în același dosar cu C. de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț. Martora l-a rugat pe inculpat să-i spună să declare că nu îl cunoaște pe fostul ei soț și că permisul de conducere ucrainean pe care arestatul îl deține, a fost obținut pe căi legale.

Din înregistrarea ambientală efectuată, a rezultat că inculpatul cunoștea numele acestui arestat, precizându-i martorei că este cercetat pentru infracțiuni de fals și i-a promis acesteia că îi va transmite acestuia mesajul, deși știa că această activitate încalcă dispozițiile art. 110 alin. (1) cu referire la art. 82 pct. o) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor. În cadrul acestei întâlniri, martora i-a oferit inculpatului suma de 200 euro, din care acesta a luat doar o bancnotă, în cupiură de 100 euro, pe care a introdus-o în buzunar, aspect ce a rezultat de asemenea din conținutul înregistrării ambientale, coroborat cu declarația martorei. Este de menționat că, de fiecare dată, inculpatul, în mod formal îi spunea martorei că nu trebuie să-i dea nimic, să nu umble cu bani, fără însă a refuza primirea lor, în momentul în care aceasta îi oferea banii sau bunurile.

Inculpatul, așa cum a rezultat din convorbirea purtată în data de 24 martie 2015, era preocupat de păstrarea unei discreții absolute doar cu privire la discuțiile purtate cu martora și cu privire la banii și bunurile primite, nefiind îngrijorat de posibilitatea ca martorul C. să afle de avansurile sexuale pe care i le-a făcut martorei și care rezultă din convorbirile interceptate în cauză.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că nu a discutat nimic cu martora în legătură cu situația lui C., că se cunoștea cu aceasta doar din vedere și că aceasta a venit la domiciliul său doar o singură dată, când a discutat cu soția sa, de profesie avocat. În ceea ce privește tratamentul de care s-a bucurat C., a declarat că a fost unul normal, fără ca acesta să beneficieze de un regim preferențial, nepromițându-i acestuia că îl va muta într-o altă cameră.

Susținerile inculpatului au fost în totalitate contrazise de probatoriul administrat în cauză și analizat anterior.

Inculpatul, prin avocatul său, a solicitat îndepărtarea probelor rezultate din înregistrările făcute de martora B., anterior obținerii autorizației instanței, întrucât au fost făcute nelegal, neexistând mandat legal de interceptare.

Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (3) C. proc. pen., înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Raportat la textul de lege menționat, s-a constatat că martora, care a avut calitatea de denunțător în cauză, nu avea nevoie de mandat din partea instanței, pentru a înregistra convorbirile purtate cu inculpatul, astfel că probele obținute nu sunt lovite de nulitate. Mai mult decât atât, aceste aspecte puteau fi invocate de inculpat doar în cadrul procedurii de cameră preliminară și nu în cursul judecării pe fond a cauzei. Dar, așa cum s-a menționat anterior, chiar dacă ar fi fost invocate în cursul procedurii de cameră preliminară, acestea ar fi fost respinse, ca nefondate.

De asemenea, inculpatul a mai invocat faptul că în cauză este vorba de o infracțiune provocată, în condițiile în care organele de urmărire penală sunt cele care au trimis-o pe denunțătoare la inculpat cu bunurile și banii dați de D.G.A.

Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. pen., organelor judiciare le este interzis să provoace o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe. Legislația română nu prevede o definiție a provocării dar, pe baza articolului menționat și a jurisprudenței C.E.D.O. - cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei, cauza Eurofinacom contra Franței, cauza Bulfinsky contra României - s-a stabilit că pentru existența provocării, trebuie îndeplinite anumite condiții, respectiv: să lipsească orice indiciu că fapta ar fi fost săvârșită fără intervenția organelor de urmărire penală și să existe o invitație directă din partea unui denunțător sau organ de urmărire penală, la comiterea unei infracțiuni.

În cauză, s-a constatat că denunțul martorei B. a fost făcut la data de 03 martie 2015, iar la data de 04 martie 2015 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000. Or, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul a comis prima faptă în cursul lunii noiembrie 2014, anterior sesizării organelor judiciare, astfel că nu se poate reține că fapta nu ar fi fost săvârșită fără intervenția organelor de urmărire penală. De asemenea, nici a doua condiție necesară pentru reținerea existenței infracțiunii provocate nu a fost îndeplinită, în condițiile în care comiterea infracțiunii nu a fost determinată de activitatea organelor de urmărire penală sau a denunțătoarei, atâta timp cât inculpatul a acceptat de fiecare dată să o primească pe martora B. la domiciliul său, să discute cu ea despre situația lui C. și să accepte primirea bunurilor pe care aceasta i le oferea, refuzul său fiind pur formal.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de trafic de influență, motivat de faptul că nu intra în atribuțiile sale de serviciu luarea unei decizii privind menținerea unui anumit arestat în Centrul de reținere și arest preventiv pentru a ocupa postul destinat deservirii arestaților, astfel că promisiunea de a interveni la șefii ierarhici superiori pentru a-i determina să-l accepte pe C. să ocupe acest post se încadrează în dispozițiile art. 291 alin. (1) C. pen.

Instanța a constatat că, așa cum rezultă din fișa postului inculpatului, coroborat cu declarații martorului E., inspector șef al I.P.J. Neamț, inculpatul era cel care avea atribuția de a face propuneri conducerii I.P.J. pentru desemnarea persoanelor supuse măsurilor privative de libertate care pot fi folosite la activități cu caracter gospodăresc în incinta arestului, urmând ca decizia să o ia conducerea I.P.J., cu acordul procurorului de caz - art. 112 din Legea nr. 254/2013. Or, în condițiile în care inculpatul a primit bunurile și banii pentru a îndeplini acte ce intră în îndatoririle sale de serviciu, activitatea sa se încadrează în conținutul infracțiunii de luare de mită și nu de trafic de influență. Mai mult decât atât, faptele reținute în sarcina inculpatului vizează și alte atribuții de serviciu ale acestuia, pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea cărora acesta a primit bani și bunuri de la denunțătoarea B.

Raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că fapta inculpatului, care în calitate de șef al Centrului de reținere și arest preventiv Neamț a primit în cursul lunii noiembrie 2014 de la B. suma totală de 500 euro și produse alimentare în valoare de 300 lei pentru ca, în temeiul atribuțiilor sale de serviciu, să îi asigure condiții de deținere mai favorabile lui C., arestat preventiv în cadrul Centrului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat, de a primi în datele de 06 martie 2015, 18 martie 2015 și 24 martie 2015 de la B., suma totală de 400 euro, produse alimentare în valoare de 130 lei precum și o sticlă de vinars și două pachete de cafea pentru ca, atât în temeiul atribuțiilor sale de serviciu, cât și prin încălcarea acestora, să îi asigure condiții de deținere mai favorabile lui C. și să permită comunicarea de mesaje către alte persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza textelor de lege menționate și a dispozițiilor art. 396 C. proc. pen., instanța i-a aplicat inculpatului câte o pedeapsă, la individualizarea cărora au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., respectiv modul de comitere a infracțiunilor, vârsta inculpatului, conduita avută la locul de muncă anterior comiterii faptelor, lipsa antecedentelor penale ale acestuia.

De asemenea, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a adăugat un spor de 1/3 din cea de a doua pedeapsă principală aplicată.

Raportat la cuantumul pedepsei rezultat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 39 C. pen., s-a constatat că executarea acesteia nu poate fi realizată decât în regim de detenție.

Ca urmare a aplicării pedepsei complementare, în baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

Întrucât față de inculpat a fost luată de procuror măsura preventivă a controlului judiciar, măsură care a fost menținută de instanța de judecată, în baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar.

În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de bani și a contravalorii produselor alimentare primite, precum și a bunurilor primite și care au fost găsite cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul său.

Ca o consecință a condamnării, în baza art. 274 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 82/P din 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr. x/103/2015 a declarat apel inculpatul A., motivele de apel invocate oral de către apărătorii apelantului inculpat făcând referire la individualizarea pedepselor aplicate, solicitându-se în consecință reducerea acestora, precum și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere. În acest sens au fost invocate și aspecte privitoare la situația de fapt care, în opinia apărătorilor, atenuează vinovăția apelantului.

În apel s-a procedat la audierea inculpatului. Totodată, la dosarul cauzei au fost depuse de către inculpat înscrisuri în fotocopie privind situația familială și materială a acestuia.

Luând în considerare motivele de apel invocate, pe baza ansamblului probatoriu administrat în cauză, instanța de control judiciar a apreciat apelul ca fiind fondat.

Referitor la situația de fapt, s-a constatat că prima instanță a reținut în mod justificat vinovăția inculpatului, pe baza unor probe certe, neechivoce, care nu au putut fi contestate de către inculpat.

S-a observat, în schimb, că în cauză există împrejurări de natură să atenueze vinovăția inculpatului și să diminueze gravitatea faptelor comise, existând posibilitatea reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Astfel, faptele au fost săvârșite pe fondul unor relații preexistente, de amiciție, între inculpat și denunțătoarea B., aceasta vizitându-l pe inculpat de mai multe ori anterior comiterii faptelor, iar inculpatul a primit bunurile alimentare de la denunțătoare în contextul în care și el i-a dat acesteia alte produse, respectiv miere din producția proprie.

Totodată, atât în ceea ce privește bunurile alimentare, cât și sumele de bani menționate în denunțul martorei denunțătoare, modalitatea de comitere a faptelor de luare de mită a fost aceea a primirii, foloasele necuvenite nefiind pretinse de către inculpat, însăși denunțătoarea relatând că a avut inițiativa remiterii foloaselor.

Așadar, fără a fi pusă în discuție certitudinea primirii de către inculpat a unor foloase constând în sume de bani și produse alimentare, pentru ca acesta să îndeplinească acte din sfera atribuțiilor sale de serviciu, respectiv să asigure un regim favorabil de detenție denunțătorului C., nu pot fi negate împrejurările factuale pe fondul cărora au fost săvârșite faptele, mai sus descrise, de natură să conducă la diminuarea gravității faptelor și a periculozității inculpatului.

Aspectele arătate se impun a fi valorificate în planul individualizări sancțiunii penale, prin reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor aplicate inculpatului.

Totodată, sub aspectul modalității de executare, ținând seama de vârsta inculpatului, comportamentul anterior al acestuia, circumstanțele familiale și materiale ale acestuia, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, motiv pentru care va fi dispusă suspendarea sub supraveghere, având în vedere și consimțământul inculpatului pentru efectuarea de muncă în folosul comunității.

În consecință, prin decizia penală nr. 142 din 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/103/2015, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 82/P din data de 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2015, s-a desființat în parte sentința apelată, sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale rezultante față de inculpatul A., s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.

În temeiul art. 92 C. pen., s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1), (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenelor de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune Neamț, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență; să nu părăsească teritoriul României fără încuviințarea instanței.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenelor de supraveghere inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Piatra Neamț, județul Neamț.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 96 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/103/2015, în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul dispozitivului deciziei penale nr. 142 din 04.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/103/2015 în sensul că:

La alin. (2) se va consemna astfel: „Desființează în parte sentința apelată, sub aspectul cuantumului pedepselor principale și pedepsei principale rezultante și a modalității de executare a pedepsei principale rezultante față de inculpatul A., reține cauza spre rejudecare și, în fond”: în loc de „Desființează în parte sentința apelată, sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale rezultante față de inculpatul A., reține cauza spre rejudecare și, în fond” cum din eroare s-a trecut.

După alin. (2) se vor introduce alin. (3), cu următorul conținut: „Reduce pedepsele principale aplicate inculpatului A. la câte 2 ani închisoare, ca efect al reținerii prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. Reduce cuantumul pedepsei principale rezultante la 2 ani și 8 luni închisoare.”

La alin. (5) se va consemna astfel: „În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A.” în loc de „În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.”, cum din eroare s-a trecut.

Împotriva deciziei nr. 142 din 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/103/2015 a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău.

În motivarea recursului în casație s-a arătat că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, deși Tribunalul Neamț îl condamnase pe inculpat la două pedepse de 3 ani închisoare, iar în urma aplicării regulilor prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen. a rezultat pedeapsa de 4 ani închisoare.

De asemenea, s-a menționat că încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 142 din 04.02.2016 reprezintă, în fapt, o rejudecare a apelului și nu se încadrează în dispozițiile art. 278 C. proc. pen., care reglementează doar rectificarea unor greșeli formale de consemnare în hotărâri a unor date care rezultă în mod cert din dosar. Astfel, s-a subliniat că, printr-o încheiere de îndreptare eroare materială nu se pot reține circumstanțe atenuate, nu se poate reduce pedeapsa și nu se poate dispune o nouă soluție.

Totodată, s-a arătat că pedeapsa stabilită de instanța de apel este sub minimul special, deși nu a fost reținută vreo cauză de atenuare, iar potrivit jurisprudenței recente a instanței supreme, această situație se încadrează în cazul de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 246/RC din 13.10.2014).

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 200/RC din data de 31 mai 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 434-437 C. proc. pen.

În acest sens, s-a reținut că Parchetul nu contestă situația de fapt, ci solicită o verificare în drept a deciziei penale nr. 142 din 04 februarie 2016 și a încheierii de îndreptare a erorilor materiale din data de 04.02.2016 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, astfel încât recursul poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cererea de recurs în casație fiind admisibilă în principiu.

În raport de aceste considerente, având în vedere că, formal, este întrunit cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău împotriva deciziei penale nr. 142 din 04 februarie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a încheierii de îndreptare a erorilor materiale din data de 04.02.2016, pronunțate în Dosarul nr. x/103/2015.

Înalta Curte reține că examinarea cauzei în recurs în casație are o dublă limitare: pe de o parte, dispozițiile ce reglementează soluționarea pe fond a acestei căi extraordinare de atac, pe de altă parte, limitele admiterii în principiu.

În speță, așa cum s-a arătat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău a invocat cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., ce a fost avut în vedere și la examinarea admisibilității în principiu, așa încât la soluționarea recursului în casație vor fi avute în vedere criticile ce se încadrează în dispozițiile legale mai sus-menționate.

Din această perspectivă, examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, se impun anumite considerații teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casație:

Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privința stabilirii faptelor, fie în ceea ce privește aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Potrivit noului C. proc. pen., recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de „recurs în casație” - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Spre deosebire de recursul reglementat de C. proc. pen. din 1968, care era o cale ordinară de atac, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este, astfel cum s-a arătat anterior, de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, deși Tribunalul Neamț îl condamnase pe inculpat la două pedepse de 3 ani închisoare, iar în urma aplicării regulilor prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen. a rezultat pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a arătat că pedeapsa stabilită de instanța de apel este sub minimul special, deși nu a fost reținută vreo cauză de atenuare, iar potrivit jurisprudenței recente a instanței supreme, această situație se încadrează în cazul de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Totodată, s-a menționat că încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 142 din 04.02.2016 reprezintă, în fapt, o rejudecare a apelului și nu se încadrează în dispozițiile art. 278 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în speță, prin sentința penală nr. 82/P din 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr. x/103/2015 s-a dispus condamnarea inculpatului A. la două pedepse de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 1 an, pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs, s-a dispus contopirea celor două pedepse principale în pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Prin decizia penală nr. 142 din 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/103/2015, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 82/P din data de 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2015, s-a desființat în parte sentința apelată, sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale rezultante față de inculpatul A., s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.

În temeiul art. 92 C. pen., s-a fixat un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1), (2) C. pen. s-a impus inculpatului ca pe durata termenelor de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune Neamț, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență; să nu părăsească teritoriul României fără încuviințarea instanței.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenelor de supraveghere inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Piatra Neamț, județul Neamț.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 96 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

După cum se poate observa, prin decizia nr. 142 din 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/103/2015, instanța de apel, fără să modifice cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatului A. pentru cele două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare.

Conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Sporul prevăzut de dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. este obligatoriu și trebuia adăugat pedepsei care s-a stabilit că este cea mai grea. Fiind vorba de două pedepse de 3 ani închisoare, una reprezintă pedeapsa cea mai grea, iar sporul de o treime din cealalată este de 1 an, astfel încât pedeapsa rezultantă este de 4 ani închisoare.

Prin urmare, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare, Curtea de Apel Bacău a aplicat o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu încălcarea dispozițiilor care reglementează calculul pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. (în acest sens sunt avute în vedere și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 75/RC din 26 februarie 2015, nr. 184/RC din 27 mai 2015 și nr. 63/RC din 02 martie 2016).

Este adevărat că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 04 februarie 2016 s-a dispus reducerea pedepselor principale aplicate inculpatului A. la câte 2 ani închisoare, ca efect al reținerii prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei principale rezultante la 2 ani și 8 luni închisoare.

Conform dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară ori de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Erorile materiale se referă la erorile în activitatea de consemnare într-un act procedural a constatărilor organului judiciar ce rezultă din actele dosarului. Erorile evidente reprezintă acea diferență de necontestat dintre ceea ce rezultă din conținutul materialului documentar din dosar și ceea ce s-a consemnat în actul ce conține eroarea, ce poate fi stabilită prin simpla comparație între acestea, fără a fi necesară o operațiune de evaluare, interpretare sau judecată. Evidența erorii constă în lipsa oricărui dubiu, neimpunându-se reaprecierea, activitatea de deliberare sau de exprimare a unei convingeri.

Pedeapsa care se aplică inculpatului constituie una din dispozițiile esențiale, în caz de condamnare, a unei hotărâri penale, conform art. 404 C. proc. pen. și aceasta se stabilește în urma procesului de deliberare cu privire la chestiunile de fapt care se referă la temeinicia învinuirii aduse inculpatului, cu privire la existența faptei și a vinovăției inculpatului.

În consecință, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, reducerea cuantumului pedepselor principale și corelativ reducerea cuantumului pedepsei rezultante nu se poate realiza pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale.

Nelegalitatea constată, cu privire la aplicarea pedepsei rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepselor și modul de executare a acestora, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., ci cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

În aceste limite, cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 82/P din data de 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2015, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate și examinate alte chestiuni decât cele referitoare la stabilirea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău împotriva deciziei penale nr. 142 din 04 februarie 2016 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 04 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/103/2015, va casa decizia și încheierea menționate anterior și va trimite cauza Curții de Apel Bacău, spre rejudecarea apelului declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 82/P din data de 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2015 doar în ceea ce privește individualizarea pedepselor și a modalității de executare.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău împotriva deciziei penale nr. 142 din 04 februarie 2016 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 04 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/103/2015.

Casează decizia și încheierea menționate anterior și trimite cauza Curții de Apel Bacău, spre rejudecarea apelului declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 82/P din data de 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2015 doar în ceea ce privește individualizarea pedepselor și a modalității de executare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 27 septembrie 2016.