ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 595/2015

Decizia nr. 595/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată sub nr. x/233/2012 pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta CN A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.027,07 euro, reprezentând contravaloare tranșe restante la tariful de utilizare a unei zone de drum, rezilierea contractului din 29 iulie 2008 și obligarea pârâtei la desființarea accesului în drumul național.

În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 29 iulie 2008 între cele două părți a fost încheiat un contract de utilizare a drumului, convenție ce a avut ca obiect acordarea dreptului de a ocupa suprafața de 748,75 mp din zona DN 1 km 99 + 300 dreapta pentru realizare acces la lucrările de reabilitare a liniei de cale ferată București - Brașov, iar suprafața de teren arătată anterior face parte din domeniul public al statului și este în administrarea reclamantei. Contractul de a folosi suprafața de teren în discuție a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, până la data de 28 iulie 2013.

Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare însă la termenul de judecată din data de 13 mai 2013 a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați, arătând că, așa cum dispune art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în cauză este supus analizei un act administrativ, iar competența în astfel de situații aparține instanței de contencios administrativ, solicitând în final admiterea excepției și declinarea cauzei Tribunalului Galați în vederea soluționării legale și temeinice a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 5223 din 20 mai 2013 a Judecătoriei Galați s-a admis excepția de necompetentă materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 25 iulie 2013, sub nr. x/233/2012.

Tribunalul Galați, din oficiu, a invocat excepția necompetentei materiale, reținând că obiectul dedus judecății îl reprezintă obligarea pârâtei SC B. SA Galați la plata sumei de 5.027,07 euro, reprezentând contravaloare tranșe restante la tariful de utilizare a zonei drumului și penalități aferente, sumă de bani solicitată în baza contractului din 29 iulie 2008 încheiat cu reclamanta CN A. SA.

Instanța a reținut că, contractul încheiat între părți este supus legii civile, neavând calitatea unui act administrativ în sine conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv nu este „act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice”.

În baza art. 20 pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Galați.

Față de conflictul negativ de competentă, Curtea a constatat următoarele:

Între reclamanta CN A. SA, în calitate de administrator și pârâta SC B. SA, în calitate de utilizator s-a încheiat contract de utilizare a zonei drumului din 29 iulie 2008, convenție ce a avut ca obiect acordarea dreptului de a utiliza/ ocupa suprafața de 748,75 mp ampriza din zona DN 1 km 99 + 300 dreapta pentru realizare acces la lucrările de reabilitare a liniei de cale ferată București - Brașov.

Conform art. 7 lit. b) din contract, utilizatorul este obligat să respecte destinația terenului așa cum este determinată potrivit O.G. nr. 43/1997.

Conform art. 14 din O.G. nr. 43/1997, „zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecție”, iar potrivit art. 15 „ampriza drumului este suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă”.

Conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ”.

Conform art. 6 lit. f) din O.U.G. nr. 84/2003, CN A. SA desfășoară activități de interes public național și are, ca obiect de activitate încasarea și controlul tarifelor de utilizare a autostrăzilor și drumurilor naționale.

În speță, contractul din 29 iulie 2008, este un contract administrativ, având în vedere obiectul contractului, închirierea unei suprafețe din ampriză care face parte din domeniul public și care atrage competența tribunalului, secția de contencios administrativ, conform art. 2 C. proc. civ. și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta consideră că instanța care a pronunțat regulatorul de competență a apreciat în mod greșit în sensul că în speță se analizează un contract administrativ.

Contractul din 29 iulie 2008 este supus legii civile și nu are calitatea unui act administrativ conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 84/2003 pentru înființarea CN A. SA prevede că această entitate are ca obiect principal de activitate, activități comerciale, industriale, precum și alte activități necesare îndeplinirii obiectivului său de activitate.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, recurenta este societate comercială pe acțiuni, prin art. 5 din Anexa 1, prevăzându-se că scopul acesteia îl constituie gestionarea, dezvoltarea, administrarea și exploatarea pe principii comerciale a elementelor infrastructurii rutiere de autostrăzi și drumuri naționale.

Tariful de utilizare a zonei drumului perceput prin încheierea contractelor ce au ca obiect dreptul de a utiliza/ocupa suprafața de teren reprezentând zona drumului, constituie venituri proprii, conform art. 3 alin. (7) din Legea nr. 47/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată;

Contractul administrativ este definit ca acel act juridic încheiat între o autoritate a administrației publice/entitate asimilată și un particular, în baza acordului de voință între părțile contractante, clauzele cele mai importante ale acestor contracte fiind stabilite în mod unilateral de către administrație/entitatea asimilată.

Potrivit art. 6 lit. f) din O.U.G. nr. 84/2003 aprobată prin Legea nr. 47/2004, recurenta desfășoară activități de interes public și, prin urmare, în obiectul de activitate intră încasarea și controlul tarifelor de utilizare a autostrăzilor și drumurilor naționale.

Chiar dacă activitatea principală a recurentei este cea comercială/ industrială, aceasta desfășoară și alte activități subsumate activităților de interes public, în calitate de entitate asimilată autorităților publice, autorizată să presteze un serviciu public, în speță, să încaseze tariful de utilizare a zonei drumului.

Împrejurarea conform căreia tariful de utilizare a zonei drumului constituie venituri proprii ale recurentei este irelevantă și nu conduce la concluzia că actul juridic încheiat nu aparține dreptului public, deoarece elementele caracteristice ale unui contract administrativ sunt cele descrise la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și anume obiectul acestuia, reprezentat de punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, condiții ce sunt îndeplinite în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de CN A. SA din România împotriva sentinței nr. 240/41/F-CC din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.