ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3667/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 3080/121/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei Nicorești și Consiliul Local al Comunei Nicorești: (i) anularea răspunsului primarului comunei Nicorești nr. 811 din 03 martie 2015 și al răspunsului Consiliului local al comunei Nicorești; (ii) obligarea pârâților la redarea drumului de exploatare nr. 3296 de pe raza comunei Nicorești, județul Galați, la intersecția cu drumul județean 252, pe o distanță de aproximativ 200 m, circulației rutiere normale, astfel încât să îi fie permis accesul neîngrădit și necondiționat la proprietatea sa; (iii) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La primul termen de judecată, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea răspunsului nr. 811 din 03 martie 2015 al Primarului comunei Nicorești, raportat la trăsăturile actului administrativ, pronunțându-se prin sentința nr. 176 din 29 februarie 2016. Totodată a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la redarea drumului de exploatare nr. 3296 de pe raza comunei Nicorești, județul Galați, la intersecția cu drumul județean 252, pe o distanță de aproximativ 200 m, circulației rutiere normale, astfel încât să îi fie permis accesul neîngrădit și necondiționat la proprietatea sa și formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/121/2016.

2. Hotărârile care au declanșat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 276 din 7 aprilie 2016, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, reținând, în esență, că obiectul acțiunii nu se referă nici la contestarea unui act administrativ tipic, nici la refuzul nejustificat al autorității administrative de a soluționa o cerere, ci îl reprezintă "obligația de a face". 2.2. La rândul său, prin sentința civilă nr. 6451 din 3 octombrie 2016, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, reținând că reclamanta are domiciliul în București.

2.3. Prin sentința civilă nr. 16434 din 13 decembrie 2016, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că reclamanta se consideră vătămată într-un interes legitim al său, de către autoritățile publice pârâte, prin nesoluționarea în termen legal a unor cereri și se adresează instanței, pentru recuperarea pagubei ce i-a fost cauzata, prin redarea drumului de exploatare, astfel cum s-a solicitat în cererea disjunsă, acțiunea încadrându-se în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că Tribunalul București este instanța competentă material și teritorial să judece cererea de chemare în judecată. 2.4. Prin sentința civilă nr. 2630 din 26 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, mai întâi, că, așa cum reiese și din susținerile reclamantei, temeiul de drept al acțiunii deduse judecății îl constituie Legea nr. 554/2004, astfel că prezenta acțiune intra în sfera de competență a instanței de contencios administrativ, fiind vorba de nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresată unei autorități locale, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

În continuare, tribunalul s-a raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. În speță, reclamanta a învestit inițial cu soluționarea acestei cauze, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ, optând așadar pentru instanța de contencios administrativ de la sediul pârâților. 2.5. Prin încheierea din data de 19 septembrie 2017, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat ivit conflictul de competență și, în temeiul dispozițiilor art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Așa cum în mod corect a reținut Judecătoria Sector 3 București, în prezenta cauză reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a Tribunalului Galați cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 privind, în esență, refuzul pârâților, autorități publice locale, de soluționare a cererii sale.

Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, incident în speță, instituie pentru acțiunea în contencios administrativ, o competență teritorială alternativă, în sensul că reclamantul are un drept de opțiune între instanța de la domiciliul său și instanța de la sediul pârâtului. Opțiunea reclamantului se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată și, odată exercitat, acest drept de opțiune produce efectul învestirii instanței, reclamantul neavând posibilitatea de a reveni asupra opțiunii făcute, nici pârâții și nici instanța, din oficiu, nemaiputând invoca necompetența teritorială. În cauza dedusă judecății, reclamanta a optat pentru Tribunalul Galați, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâților, iar prin alegerea instanței, competența teritorială a dobândit caracter exclusiv.

Prin urmare, prima instanță învestită cu soluționarea pricinii este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea reclamantei. Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei Nicorești și Consiliul Local al Comunei Nicorești, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2017.