ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1223/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.03.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L a formulat, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița - Serviciul de Inspecție Fiscală Contribuabili Mijlocii, contestație împotriva Deciziei nr. 595 din 01 octombrie 2015 privind soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/17.02.2015, comunicată societății în data de 07.10.2015, Deciziei de impunere nr. x/17.02.2015 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.02.2015 în temeiul căruia a fost emisă decizia de impunere arătată la pct. 2, solicitând anularea în întregime a actelor administrative atacate și suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/17.02.2015 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sumă de 2.189.321 RON până la soluționarea definitivă a contestației introdusă pentru anularea actelor administrativ fiscale unilaterale de către instanța de fond în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin încheierea din 12 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/17.02.2015 formulată de reclamantă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L, fiind criticată hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond i-a pus în vedere achitarea cauțiunii în cuantum de 15.689,31 RON, iar recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 718 alin. (7) teza a II-a din C. proc. civ., arătând că în Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel București a achitat cauțiune în valoare de 31.308,62 RON, iar instanța în acest dosar a respins cererea de suspendare și a dispus restituirea cauțiunii.

De asemenea, a arătat recurenta că instanța de judecată a acceptat dovada consemnării cauțiunii în cauză, fiind depusă la dosar copia recipisei de consemnare a cauțiunii și, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de suspendare pentru neîndeplinirea condiției plății cauțiunii stabilite de instanță.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă, având în vedere argumentele ce urmează.

Astfel, instanța de recurs constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., întrucât a soluționat cauza în sensul respingerii cererii de suspendare formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru neîndeplinirea condiției plății cauțiunii, după administrarea probei cu înscrisuri, respectiv a copiei recipisei de consemnare a cauțiunii depuse de recurenta-reclamantă și fără a pune în discuție admisibilitatea cererii de suspendare în raport cu neîndeplinirea acestei cerințe.

În măsura în care considera neîndeplinită cerința plății cauțiunii, instanța de primă jurisdicție trebuia să acorde un nou termen de judecată pentru a pune în vedere reclamantei să depună la dosar originalul recipisei de consemnare ori să pună în vedere reclamantei să consemneze suma cauțiunii pe care instanța a stabilit-o în dosarul de față.

Având în vedere încălcarea principiului contradictorialității și împrejurarea nesoluționării fondului cererii, precum și necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 12 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN