ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 832/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 832/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 832/2016

Asupra cauzei civile de

față, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial sub fir.

x/113/2011, din data de 8 decembrie 2011, pe ralul Tribunalului Brăila,

reclamanta A. județul Brăila a formulat, în contradictoriu cu pârâta SC

B. SRL Galați, acțiune în revendicare imobiliară, solicitând

să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate

și posesie suprafața de 186,6 ha teren situată pe raza com.

Vădeni, județul Brăila, aflată în domeniul public al

Județului Brăila și în administrarea Consiliului județean

Brăila, pe care sunt amplasate construcții aparținând pârâtei.

A solicitat de asemenea,

obligarea pârâtei la plata sumei de 31.416 lei, reprezentând lipsa de

folosință, pentru perioada 2009 - 2011, a terenului, ocupat abuziv de

pârâtă și plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere

în executarea hotărârii judecătorești ce urmează a se

pronunța în cauză, precum și obligarea la plata cheltuielilor de

judecată, în conformitate cu dispozițiile ari. 274 C. proc. civ.

în drept, și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile art. 82, art. 112 și art. 274 Cod de

procedură civilă, art. 480 și art. 483 și următoarele

C. civ.

Pârâta SC B. SRL Galați a

formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare a invocat

excepția de netimbrare a acțiunii, excepția necompetenței

materiale și teritoriale a Tribunalului Brăila și a secției

I civile și excepția de conexitate.

Prin sentința civilă

nr. 263 din 01 martie 2012 a Tribunalului Brăila au fost respinse

excepțiile invocate de pârâta SC B. SRL, Galați privind nctimbrarea

acțiunii, necompetența materială și teritorială a

Tribunalului Brăila și excepția de conexitate.

A fost admisă în parte

acțiunea și, în consecință, a fost obligată pârâta SC

B. SRL Galați să lase în deplină posesie și proprietate

reclamantei suprafața de 186,6 ha teren situat pe raza com. Vădeni,

județul Brăila.

Au fost respinse capetele de

cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 31.416 lei, reprezentând

echivalentul lipsei de folosință pe perioada 2009 - 2011, obligarea

la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere și obligarea

la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

A fost respinsă, ca

nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta SC

B. SRL Galați în contradictoriu cu reclamanta.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâta, iar prin decizia

civilă nr. 23 din 15 mai 2013, Curtea de Apel Galați, secția I

civilă, a admis cele două apeluri, a desființat sentința

civilă nr. 263 din 01 martie 2012 a Tribunalului Brăila și a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

In rejudecare, cauza a fost

înregistrată pe roiul Tribunalului Brăila sub nr. x/113/2011*, iar,

prin sentința civilă nr. 232 din 30 martie 2015, a fost admisă

în parte acțiunea, fiind obligată pârâta SC B. SRL Galați

să lase în deplină posesie și proprietate reclamantei

suprafața de 165,52 ha teren situat pe raza com. Vădeni, județul

Brăila, astfel cum este determinat și identificat în pct. II. 1.6 din

cuprinsul Raportului de expertiza întocmit în cauză de expert C.. Au fost

respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 31.416

lei, reprezentând echivalentul lipsei de folosință pe perioada 2009 -

formulată de pârâta SC B. SRL Galați, reclamanta fiind obligată

să-i plătească acesteia suma de 3.613.426 lei, cu titlu de

despăgubiri pentru lăsarea în deplină posesie și

proprietate a suprafeței de 165,52 ha teren din litigiu. Au fost

compensate cheltuielile de judecată reprezentând onorariile celor

două expertize efectuate în cauză și a fost obligată

reclamanta A. Județul Brăila să plătească pârâtei SC

B. SRL Galați suma de 20.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

- taxă de timbru.

Împotriva sentinței

civile nr. 232 din 30 martie 2015 a Tribunalului Brăila au declarat apel

atât reclamanta, cât și pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate

și netemeimeie, iar prin Decizia nr. 223/A. din 21 decembrie 2015 a

Curții de Apel Galați, secția I civilă, apelurile au fost

respinse, ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

dedusă judecății, reclamanta a solicitat, în cadrul celui de-al

doilea capăt de cerere, obligarea pârâtei ia plata sumei de 31.416 lei

reprezentând echivalentul lipsei de folosință a terenului ocupat

abuziv de aceasta din urmă, în perioada 2009 - 2011. Acestea

pretenții nu au putut fi primite în condițiile în care s-a

considerat, pe de o parte, că reclamanta nu a făcut dovada acestora,

iar pe de altă parte, în cauză nu se poate reține caracterul

abuziv al ocupării terenului de către pârâtă, pentru a justifica

obligarea acesteia la plata de despăgubiri către reclamantă

pentru prejudiciul cauzat prin imposibilitatea acesteia de a se folosi de

teren. Astfel, din probele administrate în fața instanței de fond, în

cele două cicluri procesuale pe care le-a parcurs cauza, a rezultat

că, în. anul 2003, prin contractul de vânzare - cumpărare din 2003,

pârâta-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra

amenajărilor orezicole situate pe terenul în litigiu, drept ce a fost

intabulat în anul 2005, Reclamanta este proprietara terenului pe care sunt

amplasate amenajările orezicole, drept dobândit de aceasta în anul 2004,

prin H.G. României nr. 287/2004, hotărâre prin care s-a transmis din

domeniul public al statului și din administrarea Agenției Domeniilor

Statului, în domeniul public al județului Brăila și în

administrarea Consiliului Județean Brăila, suprafața de 1.634,74

ha și suprafața de 1.467,25 ha, aflate pe raza com. Vădeni,

județul Brăila, iar reclamanta și-a Intabulat dreptul de

proprietate în anul 2010. Prin urmare, ia data la care reclamanta a dobândit

dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, pârâta era deja

proprietară pe amenajările orezicole situate pe acesta, astfel

că nu se poate reține caracterul abuziv al ocupării terenului de

către pârâul și, pe cale de consecință, solicitarea

reclamantei de a fi despăgubită pentru prejudiciul rezultat din

„ocuparea abuzivă" a terenului este nejustificată, în mod corect

reținându-se că pârâta beneficiază de un drept de superficie

asupra terenului în litigiu, în conformitate eu dispozițiile art 492 C.

civ.

critica potrivit căreia, apelanta reclamantă susține că

deși pârâta a fost obligată să îi lase în deplină

proprietate suprafața de 165,52 ha teren, totuși, despăgubirile

sunt calculate pentru o suprafață mult mai mare, respectiv de 931,48

ha, aceasta s-a considerat ca fiind nefondată, întrucât se bazează pe

o interpretare eronată a concluziilor raportului de expertiză

efectuat în cauză, care a stabilit că suprafața

amenajărilor orezicole înscrisă în cartea funciară este de

196,2023 ha, iar în urma verificărilor și măsurătorilor

expeditive efectuate de expert, a rezultat că din aceasta mai există

amenajări în suprafață de 165,5190 ha, restul de 30,6833 ha

fiind desființate, însă în realitate, amenajările orezicole

ocupă o suprafață de teren muit mai mare, construcțiile ce

alcătuiesc amenajările respective întinzându-se pe o

suprafață de 931,48 ha.

S-a reținut, că,

deși s-a soluționat primul capăt de cerere al acțiunii

principale formulate de reclamantă, având ca obiect revendicarea, în

sensul ca a fost obligată pârâtă să lase reclamantei în

deplină proprietate și pașnică folosință

suprafața de 165,52 ha teren, ceea ce reprezintă, practic,

suprafața amenajărilor orezicole, amprenta la sol a acestora,

așa cum a fost stabilită prin expertiza C., în realitate, însă,

amenajările orezicole în suprafață de 165,52 ha se întind pe o

suprafață de 931,48 ha, iar soluția dată acestui capăt

de cerere nu a fost, însă, contestată de niciuna din părți,

astfel că, legalitatea și temeinicia ei nu a mai putut fi analizate

și hotărârea atacată nu mai poate fi schimbată sub acest

aspect.

În ceea ce privește

susținerea apelantei reclamante în sensul că pârâta nu ar fi avut

deloc dreptul la despăgubiri pentru amenajările orezicole, întrucât

le-a construit fără a avea vreun drept asupra terenului care este

proprietatea sa, s-a constatat că aceasta este vădit nefondată

în condițiile în care, așa cum s-a arătat în cadrul analizei

făcute cu privire la primul motiv de apel, amenajările orezicole au

fost construite anterior anului 2004, în care reclamanta a devenit proprietara

terenului, iar dreptui de proprietate al pârâtei asupra amenajărilor a

fost intabulat In cartea funciară în anul 2005, fiind perfect valabil. În condițiile

în care pârâta este nevoită să elibereze terenul și să

ridice acele amenajări, în mod evident că suportă o pagubă

pentru care trebuie despăgubită, pârâta având calea unei acțiuni

în despăgubiri ce este fondată, în condițiile în care a

făcut pe deplin dovada faptului că amenajările existente pe

terenul revendicat de reclamantă au fost dobândite în temeiul unui act

juridic, contractul de vânzare-cumpărare din 2003, anterior momentului în

care terenul a intrat în proprietatea reclamantului prin H.G. României nr. 287/2004.

critica pârâtei sub aspectul cuantumului despăgubirilor ce i-au fost

acordate, susținând, în esență, că instanța trebuia

să aibă în vedere evaluarea făcută de expert în cadrul

variantei nr. 1 a raportului de expertiza, respectiv suma de 9.840.886 lei, la

stabilirea căreia a fost exclusă uzura fizică a

amenajărilor orezicole, s-a considerat nefondată, apreciindu-se

că m mod corect instanța de fond nu a acordat pârâtei reclamante

despăgubirile în cuantumul solicitat de aceasta, respectiv, prin

reținerea variantei ce exclude uzura fizică a amenajării

orezicole, precizările și explicațiile expertului fiind

făcute în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, care sunt extrem

de lămuritoare și de natură a elucida modalitatea în care s-a

făcut evaluarea. Ca atare, suma de 3.631.426 lei, stabilita de expert prin

metoda evaluării după costurile de înființare a

amenajărilor orezicole, reprezintă o despăgubire justă

pentru pârâtă, raportat la situația concretă a

construcțiilor în litigiu.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs recurenta reclamanta, prin care, după ce a făcut

istoricul cauzei și a arătă că apelul formulat de

pârâtă este tară temei, a concluzionat că este

îndreptățită să fie despăgubită pentru lipsa de

folosință a suprafeței de 165,52 ha teren cu suma de 31.416 lei.

Cu privire la decizia ce face obiectul prezentului recurs, recurenta

reclamantă s-a limitat la a expune soluția pronunțată de

instanța de apei și la a concluziona în sensul solicitării

admiterii recursului, casării Deciziei civile nr. 223/A/2015,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă,

rejudecării pe fond a cauzei și în consecință, admiterii

acțiunii așa cum a fost formulată, obligării pârâtei SC B.

SRL Galați să-i lase în deplină proprietate și

folosință suprafața de 165,52 ha teren, situat în localitatea

Vădeni, județul Brăila și obligarea pârâtei la plata sumei

de 31.416 lei, reprezentând echivalentul, lipsei de folosință pentru

perioada 2009-2011 aferent terenului în suprafața de 165, 52 ha teren.

Prin întâmpinarea

formulată Ia 16 martie 201.6, intimata pârâtă a invocat excepția

nulității recursului pentru nemotivarea în fapt și în drept, în

sensul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

La termenul din 7 aprilie

2016, reprezentantul recurentei a depus precizare cu privire la recursul

formulat de reclamantă, considerând că este în termenul procedural,

în raport de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. să formuleze

aceste precizări.

Prin precizarea

formulată, s-a procedat la prezentarea istoricului cauzei, și, în

ceea ce privește decizia ce face obiectul acestui recurs, s-a arătat,

în esență, că a fost dată cu încălcarea principiului

rolului activ al judecătorului reținut prin Decizia nr. 23/A din 15

mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I

civilă, și că s-a neglijat solicitarea expresă a

reclamantei de administrare a probei cu expertiza, reținându-se ulterior,

în mod incorect, că nu s-a fost făcută dovada acesteia de

către reclamantă. După ce a arătat că terenul în litigiu

a făcut parte dintotdeauna din domeniul public, fiind schimbat doar

titularul acestuia, în ceea ce privește contractul de vânzare

cumpărare din 9 iulie 2003 de la Orizicola Baldovinești, recurenta

reclamantă a invocat excepția nulității acestuia pentru lipsa

unui preț serios și a susținut că aceasta este o „

excepție absolută" ce poate fi invocată în orice stare a

pricinii, iar în final a arătat că cererea reconvențională

este neîntemeiată, față de cele reținute de instanța

de apel.

Instanța va analiza, cu

prioritate, excepția nulității recursului, potrivii art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., invocată de intimata pârâtă, în raport de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., și constată

următoarele:

Cu privire la precizarea la

recursul declarat în termen de recurenta reclamantă, depusă la dosar

la termenul de astăzi, se constată că prin aceasta sunt

formulate critici noi față de cele cuprinse în cererea de recurs

formulată în termen și care nu constituie motive de ordine

publică, care să poată fi primite și analizate de

către instanță peste termenul de motivare a recursului,

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., termen ce s-a împlinit la data de 1

februarie 2016, în ceea ce privește susținerea recurentei reclamante

potrivit căreia excepția nulității contractului de vânzare

cumpărare din 9 iulie 2003, invocată pe cale de excepție prin

precizarea depusă la termenul din 7 aprilie 2016, este o excepție de

ordine publică ce poate fi ridicată în orice stare a pricinii, se

constată că este nefondată, deoarece excepția nulității

unui act juridic nu constituie motiv de ordine publică care să

poată fi invocat în recurs peste termenul legal de motivare a acestuia.

Prin urmare, această

precizare reprezintă o nouă cerere de recurs formulată peste

termenul legal de motivare a recursului, care cuprinde motive noi de recurs

față de cele formulate în termenul legal, și cum nu cuprinde

motive de ordine publică sancțiunea este aceea a neanalizării

sale.

În ceea ce privește

cererea de recurs formulată în termenul legal de motivare a recursului,

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a

contraria, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă

încadrarea ior într-unui din cazurile de nelegalitate prevăzute expres

și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine

este nulitatea recursului.

Recursul se motivează,

conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

Înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate

limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) dîn

același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legai, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care

se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor legale

anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie

depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca

motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres

și limitativ reglementate de art. 304 pct 1-9 C. proc. civ.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor prin identificarea unora

dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea

acestora, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată, raportat la motivele de recurs invocate.

În consecință, în

măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele

învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art.

304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac va fi sancționată cu

nulitatea.

În speță,

prezentarea istoricului cauzei și simpla solicitare a reclamantei de a fi

obligată pârâta să-i plătească suma de 31.416 lei pentru

lipsa de folosință a suprafeței de 165,52 ha teren, situat pe

raza com. Vădeni, județul Brăila, nu se constituie în

critică de nelegalitate împotriva deciziei recurate, care să

poată fi încadrată în art. 304 pct, 1-9 C. proc. civ., de către

instanță, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., astfel că,

în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., instanța va constata nul

recursul declarat de reclamanta A. Județul Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanta A. Județul Brăila, împotriva Deciziei nr.

223/A din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 07 apriiie 2016.