ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 832/2016

Decizia nr. 832/2016 Asupra cauzei civile de față, se constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial sub fir. x/113/2011, din data de 8 decembrie 2011, pe ralul Tribunalului Brăila, reclamanta A. județul Brăila a formulat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL Galați, acțiune în revendicare imobiliară, solicitând să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 186,6 ha teren situată pe raza com. Vădeni, județul Brăila, aflată în domeniul public al Județului Brăila și în administrarea Consiliului județean Brăila, pe care sunt amplasate construcții aparținând pârâtei.

A solicitat de asemenea, obligarea pârâtei la plata sumei de 31.416 lei, reprezentând lipsa de folosință, pentru perioada 2009 - 2011, a terenului, ocupat abuziv de pârâtă și plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța în cauză, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile ari. 274 C. proc. civ. în drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 82, art. 112 și art. 274 Cod de procedură civilă, art. 480 și art. 483 și următoarele C. civ. Pârâta SC B. SRL Galați a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare a invocat excepția de netimbrare a acțiunii, excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Brăila și a secției I civile și excepția de conexitate.

Prin sentința civilă nr. 263 din 01 martie 2012 a Tribunalului Brăila au fost respinse excepțiile invocate de pârâta SC B. SRL, Galați privind nctimbrarea acțiunii, necompetența materială și teritorială a Tribunalului Brăila și excepția de conexitate. A fost admisă în parte acțiunea și, în consecință, a fost obligată pârâta SC B. SRL Galați să lase în deplină posesie și proprietate reclamantei suprafața de 186,6 ha teren situat pe raza com. Vădeni, județul Brăila. Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 31.416 lei, reprezentând echivalentul lipsei de folosință pe perioada 2009 - 2011, obligarea la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere și obligarea la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta SC B. SRL Galați în contradictoriu cu reclamanta. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâta, iar prin decizia civilă nr. 23 din 15 mai 2013, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis cele două apeluri, a desființat sentința civilă nr. 263 din 01 martie 2012 a Tribunalului Brăila și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe roiul Tribunalului Brăila sub nr. x/113/2011*, iar, prin sentința civilă nr. 232 din 30 martie 2015, a fost admisă în parte acțiunea, fiind obligată pârâta SC B. SRL Galați să lase în deplină posesie și proprietate reclamantei suprafața de 165,52 ha teren situat pe raza com.

Vădeni, județul Brăila, astfel cum este determinat și identificat în pct. II. 1.6 din cuprinsul Raportului de expertiza întocmit în cauză de expert C.. Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 31.416 lei, reprezentând echivalentul lipsei de folosință pe perioada 2009 - 2011. A fost admisă, în parte, și cererea reconvențională formulată de pârâta SC B. SRL Galați, reclamanta fiind obligată să-i plătească acesteia suma de 3.613.426 lei, cu titlu de despăgubiri pentru lăsarea în deplină posesie și proprietate a suprafeței de 165,52 ha teren din litigiu. Au fost compensate cheltuielile de judecată reprezentând onorariile celor două expertize efectuate în cauză și a fost obligată reclamanta A. Județul Brăila să plătească pârâtei SC B. SRL Galați suma de 20.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - taxă de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 232 din 30 martie 2015 a Tribunalului Brăila au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeimeie, iar prin Decizia nr. 223/A. din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: 1. Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat, în cadrul celui de-al doilea capăt de cerere, obligarea pârâtei ia plata sumei de 31.416 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosință a terenului ocupat abuziv de aceasta din urmă, în perioada 2009 - 2011. Acestea pretenții nu au putut fi primite în condițiile în care s-a considerat, pe de o parte, că reclamanta nu a făcut dovada acestora, iar pe de altă parte, în cauză nu se poate reține caracterul abuziv al ocupării terenului de către pârâtă, pentru a justifica obligarea acesteia la plata de despăgubiri către reclamantă pentru prejudiciul cauzat prin imposibilitatea acesteia de a se folosi de teren.

Astfel, din probele administrate în fața instanței de fond, în cele două cicluri procesuale pe care le-a parcurs cauza, a rezultat că, în. anul 2003, prin contractul de vânzare - cumpărare din 2003, pârâta-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra amenajărilor orezicole situate pe terenul în litigiu, drept ce a fost intabulat în anul 2005, Reclamanta este proprietara terenului pe care sunt amplasate amenajările orezicole, drept dobândit de aceasta în anul 2004, prin H.G. României nr. 287/2004, hotărâre prin care s-a transmis din domeniul public al statului și din administrarea Agenției Domeniilor Statului, în domeniul public al județului Brăila și în administrarea Consiliului Județean Brăila, suprafața de 1.634,74 ha și suprafața de 1.467,25 ha, aflate pe raza com.

Vădeni, județul Brăila, iar reclamanta și-a Intabulat dreptul de proprietate în anul 2010. Prin urmare, ia data la care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, pârâta era deja proprietară pe amenajările orezicole situate pe acesta, astfel că nu se poate reține caracterul abuziv al ocupării terenului de către pârâul și, pe cale de consecință, solicitarea reclamantei de a fi despăgubită pentru prejudiciul rezultat din „ocuparea abuzivă" a terenului este nejustificată, în mod corect reținându-se că pârâta beneficiază de un drept de superficie asupra terenului în litigiu, în conformitate eu dispozițiile art 492 C. civ.

2. În ceea ce privește critica potrivit căreia, apelanta reclamantă susține că deși pârâta a fost obligată să îi lase în deplină proprietate suprafața de 165,52 ha teren, totuși, despăgubirile sunt calculate pentru o suprafață mult mai mare, respectiv de 931,48 ha, aceasta s-a considerat ca fiind nefondată, întrucât se bazează pe o interpretare eronată a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, care a stabilit că suprafața amenajărilor orezicole înscrisă în cartea funciară este de 196,2023 ha, iar în urma verificărilor și măsurătorilor expeditive efectuate de expert, a rezultat că din aceasta mai există amenajări în suprafață de 165,5190 ha, restul de 30,6833 ha fiind desființate, însă în realitate, amenajările orezicole ocupă o suprafață de teren muit mai mare, construcțiile ce alcătuiesc amenajările respective întinzându-se pe o suprafață de 931,48 ha.

S-a reținut, că, deși s-a soluționat primul capăt de cerere al acțiunii principale formulate de reclamantă, având ca obiect revendicarea, în sensul ca a fost obligată pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 165,52 ha teren, ceea ce reprezintă, practic, suprafața amenajărilor orezicole, amprenta la sol a acestora, așa cum a fost stabilită prin expertiza C., în realitate, însă, amenajările orezicole în suprafață de 165,52 ha se întind pe o suprafață de 931,48 ha, iar soluția dată acestui capăt de cerere nu a fost, însă, contestată de niciuna din părți, astfel că, legalitatea și temeinicia ei nu a mai putut fi analizate și hotărârea atacată nu mai poate fi schimbată sub acest aspect.

În ceea ce privește susținerea apelantei reclamante în sensul că pârâta nu ar fi avut deloc dreptul la despăgubiri pentru amenajările orezicole, întrucât le-a construit fără a avea vreun drept asupra terenului care este proprietatea sa, s-a constatat că aceasta este vădit nefondată în condițiile în care, așa cum s-a arătat în cadrul analizei făcute cu privire la primul motiv de apel, amenajările orezicole au fost construite anterior anului 2004, în care reclamanta a devenit proprietara terenului, iar dreptui de proprietate al pârâtei asupra amenajărilor a fost intabulat In cartea funciară în anul 2005, fiind perfect valabil.

În condițiile în care pârâta este nevoită să elibereze terenul și să ridice acele amenajări, în mod evident că suportă o pagubă pentru care trebuie despăgubită, pârâta având calea unei acțiuni în despăgubiri ce este fondată, în condițiile în care a făcut pe deplin dovada faptului că amenajările existente pe terenul revendicat de reclamantă au fost dobândite în temeiul unui act juridic, contractul de vânzare-cumpărare din 2003, anterior momentului în care terenul a intrat în proprietatea reclamantului prin H.G. României nr. 287/2004.

3. În ceea ce privește critica pârâtei sub aspectul cuantumului despăgubirilor ce i-au fost acordate, susținând, în esență, că instanța trebuia să aibă în vedere evaluarea făcută de expert în cadrul variantei nr. 1 a raportului de expertiza, respectiv suma de 9.840.886 lei, la stabilirea căreia a fost exclusă uzura fizică a amenajărilor orezicole, s-a considerat nefondată, apreciindu-se că m mod corect instanța de fond nu a acordat pârâtei reclamante despăgubirile în cuantumul solicitat de aceasta, respectiv, prin reținerea variantei ce exclude uzura fizică a amenajării orezicole, precizările și explicațiile expertului fiind făcute în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, care sunt extrem de lămuritoare și de natură a elucida modalitatea în care s-a făcut evaluarea.

Ca atare, suma de 3.631.426 lei, stabilita de expert prin metoda evaluării după costurile de înființare a amenajărilor orezicole, reprezintă o despăgubire justă pentru pârâtă, raportat la situația concretă a construcțiilor în litigiu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta reclamanta, prin care, după ce a făcut istoricul cauzei și a arătă că apelul formulat de pârâtă este tară temei, a concluzionat că este îndreptățită să fie despăgubită pentru lipsa de folosință a suprafeței de 165,52 ha teren cu suma de 31.416 lei.

Cu privire la decizia ce face obiectul prezentului recurs, recurenta reclamantă s-a limitat la a expune soluția pronunțată de instanța de apei și la a concluziona în sensul solicitării admiterii recursului, casării Deciziei civile nr. 223/A/2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, rejudecării pe fond a cauzei și în consecință, admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, obligării pârâtei SC B. SRL Galați să-i lase în deplină proprietate și folosință suprafața de 165,52 ha teren, situat în localitatea Vădeni, județul Brăila și obligarea pârâtei la plata sumei de 31.416 lei, reprezentând echivalentul, lipsei de folosință pentru perioada 2009-2011 aferent terenului în suprafața de 165, 52 ha teren.

Prin întâmpinarea formulată Ia 16 martie 201.6, intimata pârâtă a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea în fapt și în drept, în sensul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. La termenul din 7 aprilie 2016, reprezentantul recurentei a depus precizare cu privire la recursul formulat de reclamantă, considerând că este în termenul procedural, în raport de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. să formuleze aceste precizări. Prin precizarea formulată, s-a procedat la prezentarea istoricului cauzei, și, în ceea ce privește decizia ce face obiectul acestui recurs, s-a arătat, în esență, că a fost dată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului reținut prin Decizia nr. 23/A din 15 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și că s-a neglijat solicitarea expresă a reclamantei de administrare a probei cu expertiza, reținându-se ulterior, în mod incorect, că nu s-a fost făcută dovada acesteia de către reclamantă.

După ce a arătat că terenul în litigiu a făcut parte dintotdeauna din domeniul public, fiind schimbat doar titularul acestuia, în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare din 9 iulie 2003 de la Orizicola Baldovinești, recurenta reclamantă a invocat excepția nulității acestuia pentru lipsa unui preț serios și a susținut că aceasta este o „ excepție absolută" ce poate fi invocată în orice stare a pricinii, iar în final a arătat că cererea reconvențională este neîntemeiată, față de cele reținute de instanța de apel. Instanța va analiza, cu prioritate, excepția nulității recursului, potrivii art. 306 alin. (1) C. proc. civ., invocată de intimata pârâtă, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., și constată următoarele: Cu privire la precizarea la recursul declarat în termen de recurenta reclamantă, depusă la dosar la termenul de astăzi, se constată că prin aceasta sunt formulate critici noi față de cele cuprinse în cererea de recurs formulată în termen și care nu constituie motive de ordine publică, care să poată fi primite și analizate de către instanță peste termenul de motivare a recursului, prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., termen ce s-a împlinit la data de 1 februarie 2016, în ceea ce privește susținerea recurentei reclamante potrivit căreia excepția nulității contractului de vânzare cumpărare din 9 iulie 2003, invocată pe cale de excepție prin precizarea depusă la termenul din 7 aprilie 2016, este o excepție de ordine publică ce poate fi ridicată în orice stare a pricinii, se constată că este nefondată, deoarece excepția nulității unui act juridic nu constituie motiv de ordine publică care să poată fi invocat în recurs peste termenul legal de motivare a acestuia. Prin urmare, această precizare reprezintă o nouă cerere de recurs formulată peste termenul legal de motivare a recursului, care cuprinde motive noi de recurs față de cele formulate în termenul legal, și cum nu cuprinde motive de ordine publică sancțiunea este aceea a neanalizării sale.

În ceea ce privește cererea de recurs formulată în termenul legal de motivare a recursului, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., se constată următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contraria, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea ior într-unui din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau Înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) dîn același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legai, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de art. 304 pct 1-9 C. proc.

civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor prin identificarea unora dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată, raportat la motivele de recurs invocate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac va fi sancționată cu nulitatea. În speță, prezentarea istoricului cauzei și simpla solicitare a reclamantei de a fi obligată pârâta să-i plătească suma de 31.416 lei pentru lipsa de folosință a suprafeței de 165,52 ha teren, situat pe raza com.

Vădeni, județul Brăila, nu se constituie în critică de nelegalitate împotriva deciziei recurate, care să poată fi încadrată în art. 304 pct, 1-9 C. proc. civ., de către instanță, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., astfel că, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., instanța va constata nul recursul declarat de reclamanta A. Județul Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta A. Județul Brăila, împotriva Deciziei nr. 223/A din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 apriiie 2016.