ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 216/2016

Decizia nr. 216/2016 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Brăila - Dosar nr. xxx/113/2009, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții com. Jirlău, prin primar, com. Vișani, prin primar și Statul Român prin C.F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea, în solidar, a pârâților la restituirea fructelor aferente suprafeței de teren de 40 ha, din care 28,16 ha teren arabil și 1,4 ha teren intravilan - suprafață de teren situată pe raza com. Jirlău, județul Brăila și, respectiv, 2 ha teren arabil extravilan, situat pe raza com. Vișani, județul Brăila sau a contravalorii acestor terenuri, în cuantum de 3.080.000 lei.

În susținerea cererii, reclamanții au arătat că prin Decizia civilă nr. 239 din data de 30 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. xxx/2002, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1213/R din 01 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora pentru suprafața de 28,16 ha arabil și 1,4 ha teren intravilan, pe raza comunei Jirlău, județul Brăila și, respectiv, suprafața de 2 ha teren arabil extravilan, pe raza com. Vișani, județul Brăila. Prin Hotărârea nr. 386 din 12 noiembrie 2003, emisă de C.S.D.P.T., s-a dispus atribuirea în proprietatea reclamanților a suprafeței de 1,40 ha teren intravilan în echivalent.

Reclamanții precizează că suprafața de 40 ha teren a fost trecută în proprietatea statului în mod abuziv, statul nedeținând acest teren cu titlu valabil, astfel cum este definit prin Legea nr. 213/1998. În drept, au invocat dispozițiile art. 485-487 C. civ. și ale art. 6 din Legea nr. 213/1998. Pârâtul Statul Român prin M.F.P. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece despăgubirile pentru imobilele preluate abuziv sunt reglementate prin lege specială, respectiv Legea nr. 10/2001. Pârâta com. Vișani, prin primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de restituire a fructelor de pe suprafața de 2 ha de pe raza com.

Vișani. Pârâta com. Jirlău, prin primar, a formulat, de asemenea, întâmpinare arătând că cererea formulată de reclamanți este nefondată întrucât fructele solicitate sunt de pe terenurile retrocedate reclamanților în baza legilor speciale care nu prevăd dreptul de a pretinde și primi despăgubiri reprezentând fructele și nici nu sunt aplicabile dispozițiile C. civ. Prin sentința civilă nr. 754 din 15 octombrie 2009 Tribunalul Brăila a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P., a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâții Statului Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Brăila și U.A.T. com.

Vișani, prin primar și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. Curtea de Apel Galați prin Decizia civilă nr. 41/A din 4 februarie 2010 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 754 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila. Prin Decizia civilă nr. 6052 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamanți, s-a modificat, în tot, decizia recurată, s-a admis apelul, s-a desființat, în parte, sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare de către prima instanță, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele relevante. În rejudecare, după casare, pârâta U.A.T.

com. Vișani, prin primar a formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune. Pârâta a motivat că pentru suprafețele de 28,16 ha și 2 ha teren arabil și 1,4 ha teren intravilan ce au fost restituite reclamanților prin Decizia civilă nr. 239/2002, dreptul la acțiune este prescris deoarece, în conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul este de 3 ani pentru introducerea acțiunii. Cu privire la suprafața de 40 ha pentru care s-a solicitat contravaloarea fructelor, pârâta a motivat că prin Decizia civilă nr. 239/2009 li s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 31,56 ha pe raza comunei Vișani, iar diferența de 10 ha a fost reconstituită pe raza com.

Galbenu, județul Brăila, conform titlului de proprietate din 15 noiembrie 1999, fiind prescris dreptul la acțiune și pentru această suprafață, în raport de data reconstituirii dreptului de proprietate și a emiterii titlului de proprietate.

În al doilea ciclu procesual, după rejudecare, Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 1159 din 29 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. xxx/113/2009*, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada de până la 15 iunie 2006 și a respins acțiunea, ca nefondată, pentru perioada 15 iunie 2006 - 15 iunie 2009. Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele: 1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P., Tribunalul Brăila a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță, titularul acestui drept va sta în nume propriu.

În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor C. proc. civ. Titularul dreptului de administrare răspunde în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligații poate atrage revocarea dreptului de administrare. În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, statul este reprezentat de M.F.P., iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene sau de consiliile locale. În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea, în solidar, la restituirea fructelor sau a contravalorii acestora, iar acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 485, art. 486, art. 487 C. civ.

de la 1865, texte de lege care reglementează dreptul proprietarului la fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor. Posesorul nu câștigă proprietatea fructelor decât dacă posedă cu bună credință, în caz contrar, el este dator de a înapoia productele, împreună cu lucrul, proprietarului care îl revendică. Fructele revendicate de reclamanți se referă la suprafețele de teren pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare.

În cadrul legilor speciale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor este prevăzută și modalitatea reparatorie de acordarea despăgubirilor dacă nu mai este posibilă restituirea în natură, statul fiind subiectul obligației de plată a despăgubirilor solicitate, având calitate procesuală pasivă în litigiile ce au ca obiect acordarea de despăgubiri pentru terenurile și imobilele care intră sub incidența acestor legi. 2. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 invocată de pârâta U.A.T. com. Vișani, județul Brăila, prima instanță a constatat că este întemeiată, în parte, dreptul la acțiune fiind prescris până la data de 15 iunie 2006, mai puțin perioada celor 3 ani anteriori introducerii acțiunii.

Acțiunea, astfel cum a fost formulată de reclamanți, nu a avut ca temei legal legile fondului funciar, ci dispozițiile dreptului comun, respectiv dispozițiile art. 485 C. civ., art. 6 din Legea nr. 213/1998 și, prin urmare, dreptul la acțiune este supus termenului general de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, motiv pentru care, reclamanții pot cere contravaloarea fructelor pentru terenurile atribuite în proprietate numai pe ultimii trei ani înainte de data introducerii acțiunii, dar cu condiția să facă dovada că pârâții au cules fructele de pe suprafața respectivă. Totodată, prin acțiune reclamanții nu au indicat perioada pentru care au solicitat contravaloarea fructelor, dar din motivare se înțelege că au solicitat de la data trecerii în proprietatea statului a terenului și până la data introducerii acțiunii.

Dacă în ce privește acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 1,40 ha teren intravilan, în echivalent despăgubiri, cu care reclamanții au fost înscriși în Anexa 40, dreptul nu este prescris, deoarece plata acestor despăgubiri urmează o procedură specială reglementată prin Legea nr. 247/2005, pentru fructele pe care le pretind în echivalent de pe diferența de teren până la 40 ha, dreptul la acțiune s-a prescris până la data de 15 iunie 2006. Pentru ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii de către reclamanți, pretențiile formulate nu au fost dovedite în cauză. Plata echivalentului fructelor de pe terenurile dobândite în baza legilor speciale de fond funciar urmează regulile dreptului comun, prin formularea unei acțiuni în pretenții împotriva posesorului neproprietar care a cules fructele.

Dreptul de a pretinde fructele nu operează în virtutea legii speciale ca și dreptul la măsuri reparatorii, neavând un caracter reparator. Reclamanții trebuiau să facă dovada faptului că după retrocedarea terenului, pe perioada celor trei ani, au fost lipsiți în mod abuziv de folosința terenului și că terenul a fost cultivat de pârâți, ce culturi au existat, ce producții au obținut de pe acest teren și dacă au cules fructele. Sarcina probei incumbă reclamanților, potrivit principiului înscris în dispozițiile art. 1169 C. civ. de la 1865. Reclamanții au estimat contravaloarea fructelor la suma de 3.080.000 lei, fără să aibă o bază legală de calcul și probe cu privire la realizarea unor producții agricole estimate la această sumă.

În lipsa unor dovezi privind aspectele arătate mai sus, acțiunea reclamanților, pentru perioada ultimilor 3 ani anteriori introducerii acțiunii, respectiv pentru perioada 15 iunie 2006 - 15 iunie 2009, a fost respinsă, ca nefondată. În ce privește mențiunea din decizia de casare, în sensul că instanța nu a făcut referire la hotărârea C.E.D.O. din 17 iunie 2008, în Cauza Matache contra României, pronunțată anterior cererii de chemare în judecată și nu a statuat în ce măsură reparația acordată reclamanților de instanța de contencios european se suprapune pretențiilor din prezenta cauză, instanța de rejudecare a constatat că prin hotărârea C.E.D.O. reclamanții au fost despăgubiți cu suma de 650.000 euro pentru prejudiciile suferite pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești pronunțate în baza Legii nr. 10/2001.

Din considerentele hotărârii C.E.D.O. a reieșit că reclamanții s-au plâns de neexecutarea sentinței din 23 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Brăila prin care s-a constatat că aveau dreptul de a încasa cu titlu de reparație suma de 8.121.355.670 lei pentru o moară în valoare de 4.647.835.922 lei, pentru utilajul său și 464.779.000 lei pentru terenul aferent, imobile ce au aparținut părinților lor și care au fost naționalizate în anul 1949. Au reclamat, de asemenea, faptul că primăria avea obligația de a transmite sentința pentru a se centraliza datele în vederea plății despăgubirilor. Din conținutul hotărârii menționate nu rezultă că reclamanții au formulat acțiune la C.E.D.O. și cu privire la terenurile în litigiu.

Acțiunea ce a format obiectul judecății la C.E.D.O. se referea numai la imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, nu și la suprafața de 40 ha pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar. Ca arare, nu s-a putut reține că reclamanții au primit despăgubiri de la Statul Român pentru lipsa de folosință a terenului în litigiu. Cu privire la mențiunea din decizia de casare în sensul că nu s-a verificat dacă suprafețele înscrise în titlurile de proprietate corespund celor pentru care se solicită contravaloarea fructelor, prima instanță, în rejudecare, a constatat că pretențiile reclamanților se referă la suprafețele pentru care dețin titluri și la o suprafață de 1,40 ha în intravilan, pentru care s-au stabilit despăgubiri prin includerea în Anexa 40, a căror plată nu s-a realizat până la data introducerii acțiunii.

Plata acestor despăgubiri este reglementată de Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 și nu se poate cere contravaloarea fructelor deoarece terenul nu a fost restituit în natură. Reclamanții au pretins contravaloarea fructelor motivând că au fost lipsiți de folosința terenurilor, însă, în lipsa unor probe care să facă dovada atât a faptului că au fost împiedicați să folosească terenul, că pârâții au folosit acest teren, cât și cu privire la valoarea fructelor, acțiunea a fost găsită nefondată. S-a recomandat prin decizia de casare ca în rejudecare, după calificarea cererii de chemare în judecată și stabilirea regulilor de drept material incidente, prima instanță să reaprecieze regimul fiscal al cererii de chemare în judecată, în virtutea dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.

În rejudecare, reclamanții au precizat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâților la restituirea fructelor sau contravaloarea acestora de pe suprafața de 40 ha teren preluat abuziv de către stat și retrocedat în baza legilor fondului funciar. Prima instanță a stabilit în sarcina reclamanților obligația de a timbra acțiunea cu suma de 34.911 lei, conform încheierii din 19 august 2009. Reclamanții au formulat cerere de reexaminare și prin încheierea din 22 septembrie 2009 s-a admis cererea de reexaminare și s-a constatat că acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru. Revizuind obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, prima instanță, în rejudecare, a constatat că nu s-a schimbat temeiul pentru care s-a constatat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 1159 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Brăila au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtul Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila, cale de atac ce a făcut obiectul Dosarului nr. xxx/44/2011 al Curții de Apel Galați, secția I civilă. Prin Decizia civilă nr. 31/A din 6 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila și s-a admis apelul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1159 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila, și în consecință: - a schimbat, în parte, sentința civilă nr. 1159 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila, numai în ceea ce privește soluția pe fond vizând suprafața de 1,40 ha teren intravilan din com.

Jirlău județul Brăila. - a obligat pârâții com. Jirlău și Statul Român, prin M.F.P., prin D.G.F.P. Brăila, la plata sumei de 1.751,65 lei, cu titlu de daune, în solidar, către reclamanți, reprezentând contravaloarea fructelor pentru perioada 20 octombrie 2011 - 18 aprilie 2013 de pe terenul de 1,40 ha. Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs pârâții U.A.T. Jirlău, prin primar și Statul Român prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Brăila, cât și reclamanții A., B. și C. U.A.T. Jirlău a criticat h otărârea instanței de apel, considerând-o ca fiind lipsită de temei legal, deoarece nu se consideră vinovată de producerea vreunei pagube în patrimoniul reclamanților cât timp, prin titlul de proprietate din 16 octombrie 2010, aceștia fuseseră puși în proprietate tot în tarlaua 45, parcela 2051, iar prin titlul de proprietate din 19 iunie 2013, eliberat după pronunțarea hotărârii judecătorești, punerea în posesie s-a făcut pe același amplasament.

Statul Român, prin M.F.P. a adus următoarele critici: 1. Hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal, deoarece Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, atragerea răspunderii acestuia putându-se face numai în condițiile expres stabilite de lege, ceea ce nu este cazul în speță, sarcina aducerii la îndeplinire a măsurilor reparatorii revenind comisiilor speciale instituite la nivelul unităților administrativ - teritoriale. Cum despăgubirile în echivalent, care constituie debitul principal, au fost acordate de comuna Jirlău, rezultă că și daunele în completare trebuie pretinse de la debitorul principal. 2. Cu privire la fondul cauzei, cum reclamanții au beneficiat de despăgubiri în baza legilor speciale, acordarea contravalorii fructelor ar constitui o dublă despăgubire pentru același drept, ceea ce este inadmisibil.

Aceste despăgubiri s-ar fi putut solicita pe calea dreptului comun doar în cazul unui refuz de punere în executare a măsurilor reparatorii, însă, în cauză s-a făcut dovada faptului că instituțiile abilitate au procedat la punerea în aplicare a măsurilor reparatorii. Prin recursul lor, reclamanții - recurenți au formulat următoarele critici: 1. Hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 3 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958, în mod greșit instanța de apel considerând că cererea este prescrisă pentru suprafețele de 28,18 ha, cele de 10 ha și de 2 ha, deoarece termenul de prescripție a acțiunii în repararea unui prejudiciu cauzat printr-un act ilicit curge din momentul în care persoana păgubită a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască amploarea prejudiciului și persoana care l-a produs.

Reclamanții au arătat că bunurile au fost preluate de stat fără titlu valabil, astfel că, odată cu restituirea bunurilor, posesorii trebuiau obligați să restituie și accesoriile acestora, ca efect al atributului dreptului de proprietate. Proprietatea fructelor nu poate fi câștigată decât dacă posesorul era de bună - credință, în caz contrar, ele este dator a înapoia proprietarului și fructele culese. 2. Hotărârea instanței de apel este nelegală, în ceea ce privește despăgubirile stabilite pentru terenul în suprafață de 1,4 ha, situat în intravilanul com. Jirlău, jud. Brăila, deoarece despăgubirile au fost calculate ca și când ar fi fost un teren agricol, neținându-se seama de faptul că acest teren se află în intravilanul localității și că acesta a fost concesionat de primăria Jirlău unei societăți comerciale care desfășura activități de morărit, astfel încât despăgubirile trebuiau calculate ținându-se seama de aceste aspecte.

Prin Decizia civilă nr. 1461 din data de 10 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții U.A.T. Jirlău și Statul Român prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P Brăila, s-a admis recursul declarat de reclamanții A., B. și C., s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În cuprinsul considerentelor deciziei de casare, Înalta Curte a reținut ca justificată doar cea de-a doua critică din motivele de recurs formulate de reclamanți, respectiv, cea vizând despăgubirile stabilite pentru terenul în suprafață de 1,4 ha, situat în intravilanul com. Jirlău, județul Brăila.

Constatând că instanța de apel a validat expertiza care, în mod eronat, a considerat terenul ca fiind unul agricol și a calculat despăgubirile ca și când ar fi fost un teren agricol, ignorându-se faptul că terenul respectiv se afla în intravilanul localității și că a fost concesionat de Primăria com. Jirlău unei societăți comerciale ce desfășura activități de morărit, Înalta Curte a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, impunându-se efectuarea unei noi expertize care să stabilească contravaloarea despăgubirilor pentru suprafața de teren de 1,4 ha intravilan, astfel încât despăgubirile să fie calculate prin prisma aspectelor învederate, conform unei stări de fapt corect stabilite.

În rejudecare, după cea de-a doua casare, pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, cauza a fost înregistrată la data de 19 mai 2014 - Dosar nr. xxx/44/2011*. La termenul de judecată din data de 1 octombrie 2014, urmare a decesului reclamantului A., s-a dispus, la solicitarea coreclamanților B. și C., introducerea în cauză a moștenitorilor legali ai acestuia, respectiv, D. și E. Instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile obligatorii trasate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 1461 din 10 aprilie 2014, a dispus efectuarea unei expertize de specialitate contabilă, având ca obiectiv cuantificarea beneficiului realizat de pârâta U.A.T. Jirlău ca urmare a concesionării suprafeței de teren de 1,40 ha teren intravilan, situat în com.

Jirlău, județul Brăila. Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, s-a concluzionat că, în urma concesionării suprafeței de teren de 1,40 ha în intravilanul comunei Jirlău, pârâta U.A.T. Jirlău a realizat un beneficiu total de 8.814 lei, alcătuit din 7.188,19 lei - beneficiu realizat, la care se adaugă dobânda în sumă de 1.625,82 lei - calculată pe baza ratelor dobânzilor publicate de B.N.R., până la data de 22 mai 2015, fiind respinse obiecțiunile formulate de reclamanți la termenul de judecată din data de 9 septembrie 2015, Curtea constatând că expertul desemnat a efectuat lucrarea prin raportare la toate înscrisurile depuse, precum și a actelor normative incidente în speță.

Luând în considerare chestiunea de drept dezlegată, cu putere de lucru judecat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv cea a perioadei pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri cuvenite pentru terenul de 1,40 ha, Curtea a acordat doar sumele de bani calculate pentru perioada octombrie 2011 - aprilie 2013, perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței civile nr. 1835/2011 a Judecătoriei Făurei (prin care s-a constatat că vechiul amplasament al terenului reclamanților este liber și s-a dispus, ca atare, emiterea titlului de proprietate pe această suprafață) și data punerii efective în posesie, respectiv 18 aprilie 2013. Refăcând calculul despăgubirilor cuvenite pentru suprafața de 1,40 ha teren, Curtea a avut în vedere doar perioada astfel delimitată și nu toată durata în care pârâta U.A.T.

Jirlău a concesionat respectiva suprafață de teren, expertul defalcând pe fiecare lună în parte beneficiul și dobânda calculată conform cotelor de referință B.N.R., excluzând din suma totală reținută de către expert, sumele ce reveneau pârâtei din perioada 10 ianuarie 2010 până la 10 iulie 2011, constatând că reclamanților nu le-a fost recunoscut, în acest interval de timp, vreun drept asupra terenului în cauză. Drept urmare, Curtea a admis apelul reclamanților și, schimbând în parte sentința civilă nr. 1159 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila, a obligat pârâții Statul Român prin M.F.P. și U.A.T. Jirlău, în solidar, la plata sumei de 4.325 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite pentru suprafața de 1,40 ha teren intravilan în perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței civile nr. 1835/2011 a Judecătoriei Făurei și cea a punerii în posesie.

Cu privire la apelul declarat de pârâți, Curtea de Apel Galați a apreciat că toate celelalte aspecte invocate de către apelanții-pârâți Statul Român și U.A.T. Jirlău, respectiv, tranșarea problemei referitoare la culpa pârâtei U.A.T.

Jirlău pentru nepunerea în posesie pe vechiul amplasament, cea a culpei procesuale pasive a Statului Român - acestuia revenindu-i sarcina de a aduce la îndeplinire legile reparatorii și cea a acordării de despăgubiri pentru fructele datorate de posesorii de rea-credință, chiar și în ipoteza existenței legilor reparatorii, precum și critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 din apelul declarat de reclamanți, intră sub puterea lucrului judecat ca efect al celor statuate prin Decizia civilă nr. 1461 din 10 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerând că nu se mai impune verificarea acestor aspecte, soluția ce se impunea de la sine fiind cea a respingerii ca nefondat a apelului declarat de către pârâtul Statul Român prin M.F.P.

prin D.G.F.P. Brăila. Împotriva Deciziei nr. 118/A din 14 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în termen legal, au declarat recurs, reclamanții B., C., D., E. și, respectiv, pârâții U.A.T. Jirlău și Statul Român prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Brăila. 1. În recursul lor, reclamanții au susținut nelegalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel Galați, întrucât nu au fost respectate dispozițiile Deciziei nr. 1461 din 10 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se recomanda Curții de Apel Galați să efectueze o nouă expertiză care să stabilească contravaloarea despăgubirilor ce se cuvin, calculate în conformitate cu starea de fapt.

Reclamanții precizează că, deși au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, solicitând instanței revenirea cu adresă la expertul numit în cauză și fixarea obiectivului expertizei: „stabilirea contravalorii fructelor produse de cele 1,4 ha teren intravilan, categoria curți construcții, conform procesului-verbal de punere în posesie din 18 aprilie 2013 din com. Jirlău, jud. Brăila, pentru perioada 15 iunie 2006 la zi, precum și pentru perioada 9 iunie 2010 la zi”, instanța, fără a motiva, a respins obiecțiunile și a stabilit un cuantum derizoriu al despăgubirilor pentru lipsa de folosință, respectiv, suma de 4.325 lei. 2. În motivarea recursului său întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pârâtul Statul Român prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Brăila, arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, în mod eronat, s-a reținut culpa sa pentru lipsirea reclamanților de fructele produse pe suprafața de 1,40 ha teren intravilan situat în com. Jirlău, județul Brăila.

Cum reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut tot pe același amplasament, respectiv, tot pe tarlaua 45, parcela 2051 - așa cum rezultă din Titlul de proprietate din 19 iunie 2013, consideră că nu se poate reține culpa pârâților pentru lipsirea de dreptul de exploatare a terenului și nici pentru pretinsele foloase nerealizate în perioada octombrie 2011 - aprilie 2013, atâta timp cât instituțiile competente ale statului, respectiv, Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar, au aplicat dispozițiile legale în materie și au reconstituit dreptul de proprietate încă din anul 2010, însă reclamanții au refuzat să-și îndeplinească prerogativele dreptului real asupra terenului.

De asemenea, consideră că atragerea răspunderii Statului Român prin M.F.P. se poate face numai în cazurile expres prevăzute de lege, iar în speță, potrivit legii speciale, sarcina aducerii la îndeplinire a măsurilor reparatorii revine comisiilor speciale instituite de unitățile administrativ teritoriale în raza cărora se află terenurile revendicate. 3. Pârâta U.A.T. Jirlău a formulat critici prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta arată că obligarea sa la plata unor daune materiale rezultate din reconstituirea dreptului de proprietate a unui teren intravilan este nelegală, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate este atributul Comisiei Locale de Fond Funciar și al Comisiei Județene de Fond Funciar constituite în baza Legii nr. 18/1991, iar potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, comisiile locale și județene de fond funciar au calitate procesuală activă. Cu privire la fondul cauzei, pârâta U.A.T.

Jirlău afirmă că, odată cu recunoașterea dreptului de proprietate al reclamanților, încă din anul 2010, pentru suprafața de 1,40 ha intravilan prin sentința civilă nr. 825/2011 a Judecătoriei Făurei, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 150 din 26 martie 2012 a Tribunalului Brăila, hotărâre care a fost, de altfel, pusă în executare, nu se mai poate reține vinovăția sau culpa comunei Jirlău pentru pretinsele foloase nerealizate cauzate de neexploatarea terenului în suprafață de 1,40 ha în perioada 20 octombrie 2011 - 18 aprilie 2013 și, implicit, nu se poate reține nici culpa sa în producerea unei pagube materiale provenite din lipsirea reclamanților de fructele produse de această suprafață, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale.

Analizând criticile deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, având în vedere următoarele considerente: În ceea ce privește recursul formulat de reclamanții B., C., D. și E., deși au fost invocate drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în parte, criticile formulate nu se pot circumscrie acestui motiv de recurs.

În speță, motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, care aduc critici hotărârii prin prisma faptului că instanța de apel a respins, în mod nejustificat, obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, respectiv, nemulțumirea reclamanților față de cuantumul derizoriu al despăgubirilor acordate pentru lipsa de folosință, nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Astfel, criticile care privesc aspectele menționate nu dezvoltă motivele pentru care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și, drept urmare, nu se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a putea fi cenzurate de către instanța de recurs, instanță învestită exclusiv cu probleme de nelegalitate, iar nu cu chestiuni de netemeinicie. Criticile formulate de către reclamanți cu referire la încălcarea dispozițiilor legale de către Curtea de Apel Galați, întrucât instanța de apel nu ar fi respectat dispozițiile Deciziei de casare nr. 1461 din 10 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care recomandau efectuarea unei noi expertize, permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și sunt nefondate, pentru argumentele ce succed: Având în vedere dispozițiile art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ., conform cărora, în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, aceștia fiind obligați, totodată, să țină cont, după casare, de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, curtea de apel, în mod corect, a cenzurat temeinicia și legalitatea sentinței civile nr. 1159 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Brăila doar prin prisma greșitei cuantificări a contravalorii despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru suprafața de 1,40 ha teren intravilan concesionat de pârâta U.A.T.

Jirlău, în conformitate cu recomandările obligatorii trasate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 1461 din 10 aprilie 2014. De altfel, așa cum s-a consemnat chiar în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 25 februarie 2015, curtea de apel a dispus efectuarea expertizei contabile, luând în considerare punctul de vedere al reclamanților, transmis prin fax, la data de 24 februarie 2015, prin care aceștia arată că sunt de acord cu efectuarea expertizei, cu obiectivul fixat prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte, respectiv, cuantificarea beneficiului realizat de către pârâta U.A.T. Jirlău ca urmare a concesionării suprafeței de 1,40 ha teren intravilan situat în comuna Jirlău, județul Brăila.

Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză (fila 109 din dosarul Curții de Apel Galați), în urma concesionării suprafeței de teren de 1,40 ha în intravilanul com. Jirlău, pârâta U.A.T.

Jirlău a realizat în perioada 10 ianuarie 2010 - 10 aprilie 2013 un beneficiu total de 8.814 lei, alcătuit din 7.188,19 lei - beneficiu realizat, la care se adaugă dobânda în sumă de 1.625,82 lei, calculată pe baza ratelor dobânzilor publicate de B.N.R., până la data de 22 mai 2015. De asemenea, Curtea de Apel a acordat doar sumele de bani calculate pentru perioada delimitată octombrie 2011 - aprilie 2013, perioadă cuprinsă între data pronunțării sentinței civile nr. 1835/2011 a Judecătoriei Făurei (prin care s-a constatat că vechiul amplasament al terenului reclamanților este liber și s-a dispus, ca atare, emiterea titlului de proprietate pe această suprafață) și data punerii efective în posesie, respectiv 18 aprilie 2013, și nu a avut în vedere toată durata în care pârâta U.A.T.

Jirlău a concesionat respectiva suprafață de teren, expertul defalcând pe fiecare lună în parte beneficiul și dobânda calculată conform cotelor de referință B.N.R. Altfel spus, au fost excluse din suma totală reținută de către expert, sumele ce reveneau pârâtei din perioada 10 ianuarie 2010 - 10 iulie 2011, reclamanților nefiindu-le recunoscut, în acest interval de timp, vreun drept asupra terenului în cauză, chestiunea de drept a perioadei pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, fiind deja dezlegată, cu putere de lucru judecat, prin decizia de casare pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție. De altfel, la termenul de judecată din data de 9 septembrie 2015, Curtea a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de reclamanți, motivând că expertul desemnat în cauză a efectuat lucrarea prin raportare la toate înscrisurile depuse, precum și a actelor normative incidente în speță.

Recursurile declarate de pârâții Statul Român prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Brăila și U.A.T. Jirlău, întemeiate, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează, de asemenea, a fi respinse, ca nefondate, având în vedere faptul că atât excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P., cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. Jirlău au fost analizate atât în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare, constatându-se că aceste doua excepții nu sunt întemeiate. Așadar, reținând ca fiind lămurită, cu putere de lucru judecat, chestiunea culpei pârâtei U.A.T.

Jirlău pentru nepunerea în posesie pe vechiul amplasament, cea a culpei procesuale pasive a Statului Român - acestuia revenindu-i sarcina de a aduce la îndeplinire legile reparatorii și cea a acordării de despăgubiri pentru fructele datorate de posesorii de rea-credință, chiar și în ipoteza existenței legilor reparatorii - Legea nr. 18/1990 și Legea nr. 1/2000, nefiind primită critica dublei despăgubiri, tocmai prin prisma neîndeplinirii, la timp, a obligației punerii în posesie a reclamanților, cu suprafața de 1,40 ha intravilan, obligație ce revenea deopotrivă celor două pârâte, Înalta Curtea apreciază că nu se mai impune verificarea acestor aspecte tranșate, cu putere de lucru judecat, prin Decizia de casare nr. 1461 din 10 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluția fiind cea a respingerii, ca nefondate, și a celor două recursuri.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții B., C., D., E. și de pârâții U.A.T. Jirlău și Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Brăila împotriva Deciziei nr. 118/A din 14 septembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B., C., D., E. și de pârâții U.A.T. Jirlău și Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Brăila împotriva Deciziei nr. 118/A din 14 septembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2016.