ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4307/2012

Deliberând în condițiile art. 260 C. proc. civ. asupra prezentului recurs civil, constată următoarele: 1. Revizuirea Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 25 octombrie 2010 (cerere transmisă prin poștă la 21 octombrie 2010 conform ștampilei aplicată pe plicul atașat) revizuentul B.T. a atacat cu revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. decizia civilă nr. 1123/R din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Vaslui. În motivarea cererii revizuentul a arătat că între dispozitivul și considerentele deciziei atacate și dispozitivul sentinței civile nr. 1859/2004 pronunțată de Judecătoria Bârlad există o contradicție esențială privind înțelesul noțiunii de atribuire a terenului pe vechiul amplasament.

Revizuentul a susținut că potrivit legii și sentinței civile nr. 1859/2004 „pe vechiul amplasament" presupune respectarea inclusiv a vechilor vecinătăți. Or din decizia nr. 1123/2010 rezultă că prin vechiul amplasament s-ar înțelege atribuirea terenului în cadrul aceleiași tarlale fără respectarea strictă a vecinătăților. În acest sens revizuentul a arătat că motivarea dată în decizia nr. 1123/2010 vine în contradicție cu prevederile legii cât și cu scopul acesteia care presupune o restituire integrală a proprietății care nu se poate realiza decât prin respectarea strictă a vechiului amplasament, inclusiv a vecinătăților, evitându-se restituirea unor terenuri de valoare inferioară chiar în interiorul aceleiași tarlale.

În precizarea cererii formulate la 8 noiembrie 2011 revizuentul arată că deși are dreptul pentru 20,57 ha conform hotărârilor judecătorești, i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 18,38 ha, astfel că este normal să i se recunoască dreptul de proprietate pe vechiul amplasament. A solicitat să i se reconstituie suprafețele de teren așa cum au fost solicitate prin cererea din 8 martie 1991. Revizuentul a mai arătat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren potrivit titlului nr. RR/2009 în punctul Ursoi deși nu a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate pentru acest teren. A-l obliga să primească acest teren înseamnă a i se reține cel puțin 1 ha din terenul revendicat, el neputând fi obligat să-l primească chiar dacă a fost al familiei sale.

Revizuentul a mai arătat că suprafețele de teren ce i-au fost reconstituite prin titlul nr. RR/2009 în punctele „Deal" și „Deal de mijloc" care nu respectă vechiul amplasament nu se pot lucra pentru că prin acestea trec două drumuri transversal și longitudinal. 2. Instanța de revizuire Tribunalul Vaslui, sesizat la 25 octombrie 2010 cu cererea de revizuire, și-a declinat competența de soluționare a cererii prin sentința civilă nr. 440/R din 15 februarie 2011 în favoarea Curții de Apel Iași. S-a constatat că potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., pentru cazul prevăzut de 322 pct. 7 cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, în cauză Curtea de Apel Iași.

Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr. 229 din 27 mai 2011 a respins ca nefondată cererea de revizuire. În motivarea acestei soluții, Curtea a analizat din perspectiva condițiilor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. hotărârile despre care revizuentul a susținut că sunt contrare și a constatat că deși părțile sunt aceleași, obiecrul celor două pricini este diferit. În acest sens s-a constatat că prin decizia nr. 1123/R din 21 septembrie 2010 Tribunalul Vaslui s-a admis recursul declarat de Comisia comunei P., județul Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 672 din 4 martie 2010 a Judecătoriei Bârlad care a fost modificată doar cu privire la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate RR/2009 pentru suprafețele din extravilan.

S-a respins cererea pentru contestarea nulității absolute parțiale a acestui titlu și radierea din titlul de proprietate nr. RR din 31 iulie 2009 a următoarelor suprafețe de teren situate din extravilanul satului (comunei P.) județul Vaslui. - 2,5384 ha în tarlaua X parcela Y în punctul D. - 1 ha în tarlaua Z, parcela Y în punctul U. - 0,7200 ha în tarlaua Z, parcela W în punctul D.M. A fost menținută dispoziția din sentința atacată cu privire la nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. RR din 31 iulie 2009 cu privire la suprafața de teren de 1,4061 ha situată în intravilanul comunei P. în tarlaua H, parcela J în punctul V.B., precum și restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a constatat că acțiunea - soluționată la fond prin sentința civilă nr. 672/2010 - a fost pornită de reclamantul B.T. în contradictoriu cu Comisia locală P. și Comisia județeană pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenului și Prefectul Județului Vaslui și a avut ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei nr. 3875 din 26 iunie 1992 a Comisiei județene și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate din 31 iulie 2009 și radierea din acest titlu a suprafeței de teren de 4,2584 ha din extravilanul comunei (2,5384 ha în punctul D., 1 ha în punctul U. și 0,7200 ha în punctul D.M.) și a suprafeței de 1,4061 ha în punctul V.B. din intravilanul comunei.

Acțiunea a mai avut ca petit obligarea pârâtelor să elibereze reclamantului un titlu de proprietate pentru suprafețele de teren arătate, care să fie situate pe vechile amplasamente care au aparținut mamei sale, iar în cazul în care vechile amplasamente sunt ocupate, pe alte amplasamente din intravilan sau din imediata apropiere a localității. Prin sentința civilă nr. 672/2010 Judecătoria Bârlad a admis cererile reclamantului de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate din 31 iulie 2009 și a dispus radierea din acest titlu a următoarelor suprafețe de teren: 2,5384 ha în tarlaua X., parcela Y. din punctul D., 1 ha în tarlaua K. parcela O în punctul U., 0,7200 ha din tarlaua Z. parcela W. din punctul D.M.

și 1,4061 ha din intravilanul comunei P. în tarlaua H., parcela J. în punctul V.B. Au fost obligați pârâții să îndeplinească toate activitățile de întocmire a actelor necesare pentru punerea în posesie și eliberarea unui titlu de proprietate asupra suprafeței de 4,2584 ha teren, pe vechile amplasamente iar în cazul în care vechile amplasamente sunt ocupate, pe alte amplasamente din intravilan sau din imediata apropiere a localității.

Au mai fost obligate pârâtele să identifice o altă suprafață de 1,4061 ha de teren în intravilanul satului/comunei P., județul Vaslui, precum și o altă suprafață de 4,2584 ha în extravilanul aceleiași localități, echivalente cu valoarea terenurilor care nu mai pot fi restituite reclamantului pe vechile amplasamente în satul/comuna P., să întocmească actele necesare pentru punerea acestuia în posesia unor astfel de suprafețe de teren și să elibereze reclamantului un titlu de proprietate pentru aceste terenuri cu respectarea procedurii prevăzute de art. 10 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 890/2005, iar în cazul contrar (adică în cazul în care reclamantul B.T. nu va fi de acord cu ofertele de terenuri ce îi vor fi făcute de Comisia comunei P. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor) să se acorde reclamantului despăgubiri pentru aceleași suprafețe de teren.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională a pârâtei Comisia comunei P. de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. RR/2009 cu privire la suprafața de teren de 1.700 m 2 teren din intravilanul satului P., tarlaua H. parcela J. în punctul V.B. și cu privire la suprafața de 2 ha teren din extravilanul satului/comunei P., tarlaua X., parcelele Q. și K. în punctul G.I. Instanța de recurs (prin decizia nr. 1123/2010) a constatat că B.V., mama reclamantului, prin cererea din 8 martie 1991, a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru toate terenurile pe care le-a avut în proprietate, situate pe raza comunei P., iar prin sentința civilă nr. 1859 din 24 iunie 2004 Judecătoria Bârlad a dispus modificarea titlului de proprietate din 23 august 1994 (titular B.V.) în sensul înscrierii în titlu a suprafeței de 3 ha - 9.100 m 2 teren pe vechile amplasamente.

A fost obligată Comisia comunei P. să procedeze la punerea reclamantului în posesia suprafeței de 3 ha - 9.100 m 2 pe vechile amplasamente, rezultate în urma modificării titlului din 24 august 1994. S-a mai constatat că ulterior, urmare a mai multor acțiuni în instanță ale revizuentului, au fost anulate mai multe titluri de proprietate. Instanța de recurs a constatat că potrivit certificatului din 30 septembrie 1993 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului - Filiala V., B.V. a avut în proprietate 15,84 ha teren dispus în mai multe suprafețe în diferite puncte, între acestea 1 ha în U., 250 ha în D., 0,72 ha în D.M.

Totodată, prin titlul de proprietate conform celor detaliate pe verso-ul acestuia, s-a observat că au fost respectate dispozițiile legale la emiterea titlului în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru acele suprafețe de teren în condițiile în care autoarea reclamantului a avut teren în punctele în care aceasta a beneficiat de reconstituire, puncte care se regăsesc în certificatul menționat. Instanța de recurs a mai constatat că nu s-au evidențiat motive de nulitate absolută a titlurilor examinate. Instanța de revizuire, examinând sentința civilă nr. 1859 din 24 iunie 2004, a Judecătoriei Bârlad a constatat că prin aceasta s-a soluționat o acțiune formulată în Dosarul nr. 1647/2004 de B.T.

în calitate de reclamant împotriva Comisiei locale P. și Comisiei județene Vaslui pentru stabilire dreptului de proprietate asupra terenurilor având ca obiect constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate asupra terenului din 17 decembrie 2002 emis pe numele reclamantului și respectiv din 10 aprilie 2003 emis pe numele V.B. (ulterior decedată). Reclamantul a mai solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului de 3,91 ha situat în intravilanul satului/comunei P. și să i se emită un nou titlu de proprietate pentru toate suprafețele de teren intravilan și extravilan și să fie pus în posesia acestor suprafețe de teren. În principal s-a motivat cererea pe necesitatea de a se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren, cu amplasamentele inițiale.

Soluția dată în acel dosar a fost următoarea: S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 7 ha - 7.000 m 2 teren arabil în pct. S. comuna Z. Județul Vaslui care a fost anulat pentru acest teren. A fost obligată pârâta Comisia locală să elibereze pe numele petentului un alt titlu de proprietate pentru suprafața de 7 ha, 7.000 m 2 situată pe raza satului/comunei P. pe amplasamentele inițiale. A fost obligată Comisia P. să procedeze la punerea petentului în posesia suprafeței de 7 ha 7.000 m 2 teren pe raza satului/comunei P., pe amplasamentele inițiale. S-a dispus modificarea titlului de proprietate din 23 august 1994 emis în beneficiul V.B.

în sensul înscrierii în acest titlu a suprafeței de 3 ha - 9.100 m 2 teren (în loc de 3 ha 2580 m 2 ) precum și în sensul înscrierii amplasamentelor inițiale (în locul amplasamentelor înscrise în titlu). A fost obligată Comisia locală să stabilească dreptul de proprietate asupra terenurilor să procedeze la punerea petentului în posesia suprafeței de 3 ha - 9.100 m 2 teren pe amplasamentele inițiale rezultate în urma identificării titlului de proprietate. A fost respinsă cererea pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate asupra terenului din 10 aprilie 2004 emis de Comisia județeană în beneficiul V.B.

Această sentință a fost îndreptată prin încheierea din 20 septembrie 2004 a aceleiași judecătorii în sensul că în dispozitiv și considerente expresia „amplasamentele inițiale" să se înlocuiască cu expresia „pe vechile amplasamente". 2. Recursul împotriva sentinței civile nr. 229 din 27 mai 2011 a declarat recurs revizuentul în termenul legal prevăzut. În fapt s-a criticat soluția instanței de revizuire pentru greșita interpretare și aplicare a art. 322 pct. 7 C. proc. civ., decizia nr. 1123/2010 contravenind dispozițiilor sentinței nr. 1859/2004 care a stabilit că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor trebuia să se facă pe vechile amplasamente.

Cu privire la această sintagmă recurentul a arătat că instanța de revizuire în mod greșit nu a constatat contradicția care există în decizia nr. 1123/2010 care interpretează diferit sintagma „vechile amplasamente" în sensul că nu trebuie păstrate vechile vecinătăți ci asigurată coincidența aceleiași tarlale. Recurentul a arătat că s-a denaturat prin decizia nr. 1123/2010 conținutul sintagmei „pe vechile amplasamente", dându-i un alt înțeles decât cel avut în vedere de legiuitor și de instanța de judecată la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1859/2004 și a încheierilor de rectificare a erorilor materiale. Recurentul a arătat astfel că prin încheierile din 8 noiembrie 2007 și 6 ianuarie 2009 pronunțate în Dosarul nr. 25/181/2004 al Judecătoriei Bârlad s-a dispus înlocuirea sintagmei „amplasamente inițiale", cu sintagma „vechile amplasamente" și s-au stabilit, pe baza expertizei topo, aceste amplasamente.

Recurentul revizuent a arătat că raportul de expertiză din 11 ianuarie 2010 întocmit de expertul C.C. a stabilit diferența de valoare a terenurilor pe vechiul amplasament (de 504.931 RON) față de terenul ce i-a fost atribuit (123.948 RON), această diferență mare de valoare excluzând noțiunea de echivalență. Revizuentul recurent a mai subliniat, referindu-se la motivarea din decizia nr. 1123/2010, că dacă în cazul terenurilor din intravilan, făcând referire la vechile amplasamente, instanța reține că terenul trebuia și putea fi restituit pe vechile amplasamente, stabilite prin încheierea din 6 ianuarie 2009 a Judecătoriei Bârlad, cu respectarea criteriului de echivalență valorică și de posibilitatea de folosire, în cazul terenului cuvenit în extravilan, aceeași instanță a considerat ca fiind suficientă echivalența rezultând din suprafața terenului luându-se în considerare exclusiv tarlaua și nu parcelele și vecinătățile.

S-a criticat faptul că instanța de revizuire a reținut că obiectul celor două dosare în discuție este diferit când în realitate obiectul tuturor acțiunilor pe care reclamantul le-a promovat împotriva celor două comisii de fond funciar este același, vizând restituirea prin reconstituirea dreptului de proprietate, cu respectarea vechilor amplasamente a întregii suprafețe de teren. Caracterul unitar al obiectului acțiunii nu poate fi afectat de faptul că în punerea în executare a sentinței nr. 1859/2004 comisiile de fond funciar au emis unul sau mai multe titluri cu nerespectarea vechilor amplasamente.

S-a mai reținut că și instanța de revizuire a consfințit faptul că revizuentul este nemulțumit de faptul că i s-a restituit terenul pe alte amplasamente decât cele vechi și pe cale de consecință se recunoaște că reconstituirea s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor sentinței civile nr. 1859/2004 care a stabilit obligația restituirii terenului cu respectarea vechilor amplasamente, astfel încât cele două hotărâri sunt contradictorii. Existența contradicției este subliniată prin sentința civilă nr. 672/2010. Cât privește împrejurarea reținută și de instanța de revizuire că prin acțiunea ulterioară recurentul a solicitat ca în cazul în care comisia nu are teren disponibil în intravilan să i se restituie teren în imediata apropiere a localității, recurentul a arătat că această declarație nu înseamnă că ar fi acceptat orice teren, fără respectarea criteriului echivalenței valorice și a criteriilor de folosință.

S-a criticat împrejurarea că prin respingerea cererii de revizuire i s-a luat petentului dreptul de a opta pentru despăgubire și s-a golit de conținut textul art. 2 din Legea nr. 1/2000 care stabilește imperativ că restituirea terenului în baza Legii nr. 1/2000, să se facă cu respectarea strictă a vechiului amplasament. S-a arătat că s-a nesocotit hotărârea nr. 1859/2004 care a mers până la identificarea în fizic a amplasamentelor pentru terenul intravilan, pe baza expertizei topografice astfel că în mod inadmisibil hotărârea nr. 1123/2010 stabilește că atribuirea terenului pe vechile amplasamente echivalează cu restituirea terenului în cadrul aceleiași tarlale fără respectarea poziționării și vecinului din evidențele cadastrale de la momentul preluării.

3. Examinarea instanței de recurs Recursul nu a fost motivat în drept însă criticile formulate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ. care se referă la situațiile în care hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Analizând decizia atacată prin prisma acestui motiv de recurs se constată că decizia nr. 226/2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași este legală și temeinică, astfel că recursul a fost respins pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unor hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grad deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Instanța de revizuire a făcut în mod corect aprecierea acestui articol la cazul dedus judecății și a constatat că hotărârile supuse analizei nu sunt contradictorii. În mod corect s-a constatat că obiectul celor două acțiuni care au condus la cele două hotărâri nu este identic, în speță fiind vorba despre acțiuni - chiar dacă de aceeași natură, acțiuni în constatarea nulității - care însă se referă la titluri diferite. În mod corect s-a constatat că hotărârea nr. 1123/2010 este dată într-o acțiune ce a derivat din emiterea unui nou titlu ca urmare a pronunțării sentinței nr. 1859/2004 și pentru punerea în executare a acelei sentințe.

Contradicția semnalată de revizuent se referă la o nerespectare a dispozițiilor sentinței nr. 1859/2004 ivite din interpretarea greșită - în opinia revizuentului - a sintagmei „pe vechile amplasamente" folosită în sentința nr. 1859/2004 de către instanța care s-a pronunțat definitiv și irevocabil în acțiunea care viza nulitatea absolută a titlului. Este de observat că sentința nr. 1859/2004 a fost explicată prin încheierea din 9 mai 2012 pronunțată pentru îndreptarea din oficiu a unei erori materiale strecurate în sentința nr. 1859/2004 în sensul că sintagma „amplasamentele inițiale" se va citi „amplasamentele vechi". O altă explicație a întinderii și semnificației acestei sintagme existentă în dispozitivul sentinței civile nr. 1859/2004 nu a mai fost dată.

În raport de această situație în mod corect s-a observat de către instanța de recurs că decizia nr. 1123/2010 care aduce o interpretare a sintagmei „amplasamentele vechi" în sensul că este suficient să se păstreze aceeași tarla ca cea existentă la momentul preluării terenului, nu contrazice dispozițiile sentinței nr. 1859/2004 care nu arată nici vecinătățile nici locul exact în care ar urma să se reconstituie suprafețele de teren cu privire la care s-a anulat titlul de proprietate examinat în acel proces.

De altfel criticile revizuentului se referă la o greșeală de judecată în admiterea recursului și modificarea sentinței de fond nr. 672/2009 care dispusese anularea titlului pentru suprafețele indicate și obligarea pârâtei să emită un alt titlu - în același mod eliptic ca cel folosit de sentința nr. 1859/2004 „cu respectarea vechiului amplasament" - nici sentința nr. 672/2009 neindicând vecinătăți sau alte elemente de identificare ale terenului prin folosirea acestei sintagme. În mod corect s-a reținut că reclamantul în a doua acțiune a solicitat pe lângă anularea titlului, care nu a respectat vechile amplasamente, posibilitatea ca atribuirea să se facă cu privire și la terenuri pe alte amplasamente, iar pentru ipoteza că revizuentul nu ar fi de acord cu acele amplasamente să poată opta pentru despăgubiri.

Critica referitoare la faptul că prin admiterea recursului și modificării sentinței nr. 672/2010 îi va fi luat un drept (de opțiune) se încadrează în criticile ce vizează greșeli de judecată și nu contrarietate de hotărâri. Nu a fost dovedită susținerea că înțelesul sentinței civile nr. 1859/2004 ar fi fost lămurit prin întinderea sintagmei „vechiul amplasament" care să conducă la concluzia că nerespectarea acestei sintagme printr-o interpretare diferită în Dosarul nr. 4716/199/2009 al Tribunalului Vaslui ar conduce la pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu sentința amintită. Chiar dacă acțiunile reclamantului - prin diverse procese - vizează toate refacerea fostei proprietăți a mamei sale, modul în care s-au succedat, completat și executat diferite cauze au impus tratarea acestora ca acțiuni distincte în înțelesul condițiilor impuse la art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Pentru considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul B.T. împotriva deciziei nr. 229 din 27 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.