ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 654/2017

Decizia nr. 654/2017 Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele: Prin Decizia nr. 5756 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva sentinței nr. 142 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 127/A din 15 februarie 2017 a Curții de Apel București s-au admis apelurile declarate de apelantele-pârâte B. și C. - Secretariatul B. împotriva sentinței nr. 1341/F din 6 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C., respingându-se acțiunea față de această pârâtă ca introdusă împotriva unei persoane tară calitate, dispunându-se totodată și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate în contradictoriu cu B. Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat cerere de revizuire D. În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., revizuenta a susținut că hotărârea a cărei anulare o solicită este potrivnică Deciziei civile nr. 5756 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, deoarece s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a acesteia. Revizuenta susține că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. La termenul din 4 aprilie 2017 Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire. Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege: Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc.

civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibila dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care sa fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu-se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, aceste condiții nu sunt însă îndeplinite, întrucât în litigiul finalizat cu pronunțarea Deciziei nr. 127/A din 15 februarie 2017 a Curții de Apel București a fost invocată autoritatea lucrului judecat a Deciziei nr. 5756 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar instanța s-a pronunțat cu privire la acest aspect. Astfel, în întâmpinarea depusă la dosar, intimata D. a avut puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 5756 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 35, Dosar nr. x/3/2014).

De asemenea, în concluziile scrise depuse de aceeași intimată (fila 165, Dosar nr. x/3/2014) se arată: "Raportat la emiterea deciziei de invalidare a pârâtelor apelante, subliniem faptul că anularea s-a realizat .cu încălcarea puterii de lucru judecat a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5756/2009". Relativ la acest aspect, instanța s-a pronunțat în sensul : „Tribunalul a considerat că, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 142/2009 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5756/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost obligată fosta A. să emită o decizie de despăgubire, prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost analizate aspectele sale neconstituționale prin Decizia nr. 686/2014 a Curții Constituționale, interzic actualei Comisii Naționale pentru Compensarea Imobilelor o nouă analiză a calității reclamantei de persoană îndreptățită.

Curtea observă că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile legii și decizia Curții Constituționale, care interzic o nouă analiză doar atunci când, prin hotărâre judecătorească, a fost deja verificată și stabilită calitatea notificatorului de persoană îndreptățită ia măsuri reparatorii, întrucât altminteri s-ar încălca puterea lucrului judecat, în speță, decizia invocată a Curții de Apel Craiova este doar o decizie prin care instanța de contencios-administrativ a obligat fosta A. sa finalizeze procedura de emitere a titlului de despăgubire în baza dispoziției primarului, fără a fi fost verificată judiciar calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, întrucât nu acesta a fost obiectul cauzei, iar la acea data A. nu avea în competența astfel de verificări". Se constată astfel ca în al doilea proces a fost invocată autoritatea de lucru judecat, iar instanța s-a pronunțat cu privire la acest aspect, astfel că nu este îndeplinită această condiție de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe pct. 8 al art. 509 C. proc.

civ. Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta D. împotriva Deciziei nr. 127 din data de 15 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2017.