ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1691/2017

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin sentința nr. 209/F/21.02.2017, Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca la tabelul preliminar de creanțe întocmit de A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A..

A menținut înscrierea în tabelul preliminar a creanței ce rezultă din decizia de impunere, cu mențiunea că această creanță, înscrisă provizoriu, va avea toate drepturile prevăzute de lege, cu excepția dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire și se va consemna în contul unic, până la definitivarea creanței.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. x/10.11.2016 contestatoarea a solicitat înscrierea la masa credală a societății debitoare cu suma de 4.249.412 RON, din care 4.236.233 RON și 13.179 RON creanțe bugetare. Aceste sume au fost stabilite prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. 747/29.09.2015 emisă de AJFP Bihor. Decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. 747/29.09.2015 emisă de AJFP Bihor a fost contestată de societatea debitoare, fiind înregistrat sub nr. dosar x/2016

În condițiile în care creanța fiscală a fost contestată pe calea procedurii prevăzută de Codul de procedură fiscală, această creanță nu se mai bucură de prezumția certitudinii, lichidității și exigibilității acesteia dedusă din interpretarea art. 105 alin. (2) din Legea insolvenței, astfel că, în mod corect, administratorul judiciar a procedat la înscrierea acestei creanțe, provizoriu.

În temeiul art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, instanța a respins contestația împotriva tabelului preliminar și a menținut înscrierea în tabel a creanței ce rezultă din decizia de impunere, cu mențiunea că această creanță, înscrisă provizoriu, va avea toate drepturile prevăzute de lege, cu excepția dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire și s-a dispus consemnarea în contul unic, până la definitivarea creanței.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel contestatoarea DGRFP - Cluj Napoca prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii solicitând, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., admiterea apelului și anularea sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate, respectiv înscrierea la masa credală cu suma totală de 4.249.412 RON, ca și creanță pură și simplă din care 4.236.233 RON creanță garantată și 13.179 RON creanță bugetară.

Prin decizia nr. 173/C/2017 - A din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016 s-a admis apelul declarat de contestatoarea DGRFP - Cluj Napoca prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii împotriva sentinței nr. 209/F/21.02.2017, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în totalitate și, în consecință a admis contestația formulată de creditoarea DGRFP Cluj Napoca în contradictoriu cu A. Satu-Mare, în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A. și a dispus înscrierea creditoarei DGRFP Cluj Napoca în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei S.C. B. S.A. cu o creanță în cuantum de 4.249,412 RON, din care suma de 4.236,233 RON creanță garantată și suma de 13.179 RON creanță bugetară și a înlăturat mențiunea privind înscrierea acestei creanțe ca fiind admisă provizoriu/sub condiție.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod greșit administratorul judiciar și judecătorul sindic au apreciat că se impune înscrierea creanței apelantei contestatoare sub condiție.

Astfel, actele administrativ fiscale prin care se stabilesc titluri de creanță ajunse la scadență sunt executorii și se bucură de prezumția de legalitate până la momentul la care printr-o hotărâre judecătorească se obține suspendarea executării lor sau anularea acestora

În cauză, însă, nu s-a făcut dovada existenței vreunei hotărâri judecătorești de suspendare a executării actelor administrativ fiscale până la soluționarea contestației formulate împotriva acestora, situație în care nu se poate reține, raportat la caracterul lor executoriu și prezumția de legalitate, că nu ar atesta existența unei creanțe certe, lichide și exigibile sau că aceasta ar fi supusă unei condiții.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 13 iulie 2017, petenta S.C. B. S.A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 173/C/2017-A din 6 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016

Prin decizia nr. 226/C/2017 - A din 5 septembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția a II-a civilă, reținând dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, din același cod, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre și cum în cauză se invocă existența a două hotărâri potrivnice pronunțate de Curtea de Apel Oradea, instanța competență să soluționeze prezenta cerere este Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind instanța mai mare în grad.

Pe rolul Înaltei Curții, cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 18 septembrie 2017.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., revizuenta S.C. B. S.A. a expus situația de fapt și a arătat că același complet de judecată, într-o speță similară, a stabilit o altă situație de fapt prin decizia nr. 79/C/12.03.2015, care este contrară celei ce face obiectul prezentei revizuiri.

În acest context, revizuenta susține că la data pronunțării hotărârii atacate, instanța de apel nu a avut în vedere propria sa practică judiciară, iar hotărârea a fost motivată pe texte de lege neaplicabile în speță, care nu mai sunt în vigoare, imprimând astfel nelegalitate soluției pronunțate, sens în care apreciază că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru admiterea cererii de revizuire, raportat la decizia menționată, dar și la practica constantă a Curții de Apel Oradea și a altor instanțe din țară, dar în mod relevant a practicii Înaltei Curți.

Prin întâmpinarea depusă de intimata DGRFP - Cluj Napoca la data de 30 august 2017 s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., ce vizează tripla identitate de obiect, părți și cauză.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. pentru următoarele considerente:

Revizuenta a solicitat instanței anularea deciziei nr. 173/C/2017 - A din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicție, cu decizia nr. 79/12.03.2015-A din 12 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014 - A.

Pentru a fi incidentă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive care sunt contradictorii, condiție rezultată din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, de obiect și de cauză); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizat de instanță.

Drept urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere, a nesocotit puterea lucrului judecat a altei hotărâri - ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv, ambele hotărâri să fi fost pronunțate între aceleași părți, în dosare având același obiect și cauză.

Or, în speță, cauzele soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice.

Astfel, prin decizia nr. 79/12.03.2015-A din 12 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014 - A, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare.

A fost admis apelul declarat de apelanții C. și S.C. D. S.R.L. împotriva sentinței nr. 993/F/06.10.2014 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis în parte contestația formulată de creditoarea DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei S.C. D. S.R.L. și a dispus înscrierea creditoarei DGRFP Cluj Napoca în tabelul preliminar al creanțelor cu suma de 4.721 RON în categoria "creanțe bugetare" și cu suma de 5.172.262 RON - creanță sub condiție care va fi înscrisă provizoriu, din care 4.283.698 RON în categoria "creanțe garantate" și 888.564 RON în categoria "creanțe bugetare".

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligată apelanta intimată DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare să plătească fiecărui apelant câte 100 RON cheltuieli de judecată în apel.

Prin urmare, rezultă că nu este îndeplinită în cauză condiția triplei identități de vreme ce, în cauzele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare, diferă persoana debitoarei aflată în procedura insolvenței, cel mult, putându-se afirma că există similitudini, asemănări, însă nu și identitatea cerută în mod expres prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se referă la existența unor hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate - ceea ce nu este cazul în speță.

Or, precum s-a arătat, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este acela de a înlătura situațiile ce privesc încălcarea autorității de lucru judecat, iar nu de a schimba practica judiciară într-o anumită materie. Ca atare, nu poate fi reținută în cauză incidența dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, hotărârile despre care se susține că ar fi contrare nu au acest caracter, iar pe de altă parte, tripla identitate nu se regăsește în cauză, conform considerentelor expuse.

De altfel, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pe motiv că s-a nesocotit puterea lucrului judecat a unei hotărâri definitive date într-un proces judecat anterior, este necesar ca instanța să nu fi cunoscut existența acelei hotărâri, sau, chiar dacă s-a invocat prima hotărâre, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat.

În realitate revizuenta, raportându-se impropriu la art. 509 pct. 8 C. proc. civ., își manifestă nemulțumirea față de soluția pronunțată prin decizia civilă nr. 173/C/2017 - A din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

În consecință, în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal evocat, pentru ca cererea de revizuire să fie admisă, întrucât, nu este vorba de hotărâri pronunțate în aceeași cauză, nefiind îndeplinită condiția autorității de lucru judecat pentru că nu au privit același obiect și aceeași cauză.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire de față nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de obiect și cauză între hotărârile judecătorești definitive arătate, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 173/C/2017 - A din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2017.