ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat instanței să dispună constatarea intervenirii prescripției creanței în cuantum de 976.871 RON, aferentă Raportului de inspecție fiscală nr. x/10.08.2004 și a dobânzilor și penalităților aferente acestei creanțe, în cuantum de 5.466.788 RON.

Reclamanta a contestat adresa nr. x/2015, respectiv răspunsul emis de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor - Serviciul Fiscal Orășenesc Beiuș, prin care s-a menționat că nu s-a prescris creanța în cuantum de 976.871 RON, aferentă RIF nr. x/10.08.2004 și dobânzile și penalitățile aferente acestei creanțe, în cuantum de 5.466.788 RON.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii dintr-o triplă perspectivă.

Ulterior, prin cererea completatoare formulată, reclamanta a solicitat instanței, ca urmare a constatării intervenirii prescripției, să anuleze actul administrativ fiscal nr. x/29.10.2015, emis de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor - Serviciul Fiscal Orășenesc Beiuș și să oblige organul fiscal să emită actele administrativ-fiscale aferente, potrivit prevederilor art. 130.1 din Normele de aplicare ale Codului de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003), în vederea scăderii din evidența analitică pe plătitor a creanțelor fiscale pentru care s-a împlinit termenul de prescripție.

Prin notele de ședință depuse, pârâta D.G.R.F.P. Cluj-Napoca prin A.J.F.P. Bihor, a solicitat respingerea, în principal ca inadmisibilă, a cererii completatoare pentru neîndeplinirea procedurii prealabile conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 282/2016-P.I. din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisilității invocată de pârâtă în ceea ce privește al doilea capăt de cerere și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Cluj-Napoca prin A.J.F.P. Bihor, privind anularea adresei nr. x/2015 emisă de pârâtă, a respins restul excepțiilor invocate de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta DGRFP Cluj-Napoca prin AJFP Bihor în ceea ce privește primul capăt de cerere și, în consecință, a constatat intervenită prescripția executării silite a creanței în cuantum de 977.841 RON, stabilită prin Decizia de impunere nr. x/12.08.2004 emisă de pârâtă, precum și a dobânzilor și penalităților aferente în cuantum de 5.466.788 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, iar, în cazul rejudecării cauzei, solicită respingerea în totalitate a acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Intimata-reclamantă invocă nulitatea recursului raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând, în esență, că aspectele criticate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., acestea fiind invocate doar formal.

Pe fond, consideră că sentința pronunțată este temeinică și legală și că prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a invocat alte aspecte decât cele invocate la momentul judecării fondului, depunând în probațiune înscrisuri noi ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2004 al Judecătoriei Beiuș.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1 Aspecte preliminare

La termenul de astăzi s-a pus în discuția părților motivul de recurs de ordine publică referitor la nesemnarea minutei prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ.

Cu privire la acest motiv, recurenta a formulat concluzii scrise, solicitând constatarea nulității sentinței atacate, conform prevederilor art. 401 alin. (2) noul C. proc. civ.

Prin concluziile scrise formulate, intimata reclamantă a invocat, cu privire la motivul de ordine publică invocat din oficiu, excepția tardivității/inadmisibilității, precum și excepția autorității de lucru judecat, susținând totodată inexistența unei vătămări.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, Înalta Curte apreciază drept întemeiat motivul de ordine publică referitor la nesemnarea minutei, în condițiile în care acest act procedural nu poartă semnătura judecătorului care a soluționat cauza.

Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 401 alin. (2) noul C. proc. civ., sub sancțiunea nulității hotărârii, minuta trebuie semnată de judecător, iar conform art. 175 alin. (1), (2) din același act normativ, actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia; în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată,

Chiar dacă potrivit alin. (2) al art. 175 noul C. proc. civ., în cazul nulităților exprese, se poate face dovada inexistenței vătămării, Înalta Curte apreciază că, în speță, existența vătămării pârâtei este incontestabilă, în condițiile în care soluția defavorabilă acesteia a fost consemnată într-o minută ce nu poartă semnătura judecătorului care a luat hotărârea, ceea ce înseamnă că nu se poate cunoaște cu certitudine dacă soluția consemnată în minută reprezintă rezultatul deliberării.

Totodată, Înalta Curte reține că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulității hotărârii atacate, fiind de principiu că nesemnarea minutei nu poate fi acoperită prin semnarea ulterioară, întrucât s-ar pune la îndoială însuși rezultatul și conținutul deliberării. Ca urmare, această vătămare nu poate fi înlăturată nici prin semnarea dispozitivului hotărării atacate. De asemenea, Înalta Curte apreciază că, în speță, nu poate fi susținută inexistența vătămării atâta timp cât partea care a pierdut procesul solicită constatarea nulității sentinței atacate (conform concluziilor scrise).

Nu este întemeiată excepția tardivității/nulității invocării motivului de recurs de ordine publică (invocată prin concluziile scrise depuse de intimata-reclamantă), dat fiind că acest motiv a fost invocat în ședință publică, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 489 alin. (3) noul C. proc. civ., conform cărora "dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică".

Înalta Curte constată că aceste dispoziții nu disting în funcție de poziția instanței de recurs în ierarhia instanțelor judecătorești, astfel că nu există niciun motiv temeinic pentru care instanța supremă să nu poată invoca direct în ședință publică un motiv de recurs de ordine publică.

Totodată, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs de ordine publică poate fi invocat și ulterior repunerii pe rol a cauzei, atâta timp cât, potrivit art. 400 noul C. proc. civ., cauza poate fi repusă pe rol și pentru "lămuriri noi", dispozițiile art. 489 alin. (3) noul C. proc. civ. nu stabilesc un termen limită pentru invocarea motivului de ordine publică iar punerea în discuție a acestuia se face în ședință publică, cu citarea părților.

Nu este întemeiată nici excepția autorității de lucru judecat (invocată de intimată prin aceleași concluzii scrise) dat fiind că raportul nu este o hotărâre judecătorească, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 430 noul C. proc. civ. Pe de altă parte, prin încheierea din data de 14.12.2017, dată în procedura de filtru, s-a admis în principiu recursul, apreciindu-se că cererea de exercitare a căii de atac îndeplinește condițiile de admisibilitate, fără a se tranșa chestiunea existenței unor motive de recurs de ordine publică.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Față de considerentele mai sus expuse și apreciind că atâta timp cât nu se poate cunoaște cu certitudine dacă soluția consemnată în minută reprezintă rezultatul deliberării, nu a existat o judecată, deci nu se poate susține că ar fi fost judecat fondul, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată ]și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, împotriva sentinței nr. 282/2016-P.I. din 22 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2018.