ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2016

Decizia nr. 667/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuenta RA A. SA Constanța, în contradictoriu cu intimata B. Constanța, a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 1271 din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/118/2014, în sensul respingerii recursului promovat de intimată cu consecința admiterii cererii de recurs formulată de revizuentă.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a invocat contrarietatea deciziei atacate cu Decizia nr. 1078 din 26 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel în Dosarul nr. x/118/2014, în esență, arătând că a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În acest sens a precizat că cele două hotărâri au fost pronunțate între aceleași părți cu același obiect - pretenții, aceeași cauză, fundamentate pe același temei, dar pentru perioade de prestații succesive, respectiv transport gratuit urban în favoarea beneficiarilor de drepturi izvorâte din Legea nr. 189/2000 și Decret - Lege nr. 118/1990. Pentru anul 2010 ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/118/2011 și Dosarului nr. x/118/2014 și pentru anul 2011, soluționate prin Dosarul nr. nr. x/118/2011 și Dosar nr. x/118/2014.

În argumentele prezentate în susținerea cererii de revizuire, revizuenta reinterează aspectul cu privire la neaplicarea prevederilor art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cu care: " în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin. (1) respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.

A subliniat că, s-au pronunțat două soluții contrare, în privința aceleiași situații litigioase, în ambele două cauze fiind încălcate cele reținute cu putere de lucru judecat, atât în considerentele deciziei cât și În dispozitivul acesteia - respectiv Decizia nr. 1078 din 26 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Conchide, susținând că hotărârile ce fac obiectul prezentei cereri de revizuire sunt irevocabile, au intrat în puterea lucrului judecat și, în cadrul celui de al doilea proces, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.  509 pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1271 din 21 decembrie 2015 Curtea de Apel Constanța a respins recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de reclamanta R.A.T.C., în contradictoriu cu B. Constanța împotriva sentinței civile nr. 913 din 08 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2014, a admis recursul promovat de pârâta B. Constanța și a casat în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 62.038,43 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului de 1.591.959,22 lei, pentru perioada cuprinsă între 09 octombrie 2013 - 26 mai 2014.

Totodată, a menținut restul dispozițiilor sentinței civile recurate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, prin precizările făcute la 16 decembrie 2014, reclamanta și-a majorat câtimea obiectului cererii privind actualizarea cu indicele de inflație la valoarea de 32.794 lei (septembrie 2013 - mai 2014).

Instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize contabile în două variante (file 162-164, vol. I):

A mai reținut instanța că, în raport de soluția pronunțată în Dosarul nr. x/118/2011 a Tribunalului Constanța, definitivă, dobânda legală a fost calculată conform art. 3 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 13/2011, având în vedere raportul de expertiză anterior, este de 62.098,43 lei.

Așadar, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata acestei sume către reclamanta R.A.T.C. Constanța reprezentând dobânda legală aferentă debitului de 1.591.959,22 lei pentru perioada cuprinsă între 09 octombrie 2013 - 26 mai 2014.

În ceea ce privește valoarea actualizată a debitului de 1.591.959,22 lei pentru aceeași perioadă (octombrie 2013 - mai 2014) instanța a reținut că a fost a fost corect calculată, având în vedere raportul de expertiză contabilă în sumă de 28.018,48 lei.

În fine reține că în ceea ce privește recursul formulat de către B. Constanța, față de argumentele arătate a casat în parte hotărârea instanței de fond.

Prin Decizia nr. 1078 din 26 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost admis recursul promovat de recurentul pârât B. Constanța împotriva sentinței civile nr. 294 din 13 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2014 în contradictoriu cu intimata reclamantă RA A. SA Constanța, a casat în parte sentința recurată și, rejudecând acțiunea, a dispus admiterea în parte a acțiunii și, în consecință, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 452.659,66 lei reprezentând dobândă legală aferentă debitului principal stabilit prin sentința civilă nr. 1593 din 15 martie 2013 a Tribunalului Constanța - rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1588/CA din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța - de la data de 15 martie 2013 și până la data de 31 octombrie 2013.

Totodată, a respins cererea privind acordarea dobânzii legale pentru perioada 01 martie 2013-15 martie 2015.

P

entru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța a apreciat că, în ceea ce privește fondul cererii, a constatat că motivele de recurs nu privesc existența obligației de plată a dobânzii de la data pronunțării sentinței civile nr. 1593 din 15 martie 2013 și până la plata efectivă a debitului, ci temeiul juridic în baza căruia au fost stabilite aceste dobânzi, în opinia recurentei aceasta neîncadrându-se în prevederile art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011, în cazul său nefiind vorba de raporturi dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante.

Mai susține instanța că textul art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011 a fost introdus prin

Legea nr. 72 din 28 martie 2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante și utilizează termenul general de „raport” și nu pe acela de „contract”.

A mai reținut instanța că recurenta apreciază că intimata, în calitate de operator de transport local, asigură transportul beneficiarilor Legii nr. 189/2000 și ai Decretului - Lege nr. 118/1990, în lipsa unui protocol cu B. Constanța.

În concluzie

, instanța a constatat că situația se încadrează în noțiunea de raport dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante,în speță fiind aplicabil textul art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata B. Constanța, a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neexistând hotărâri definitive potrivnice.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 511 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ., republicat,

termenul de revizuire este de o lună și se va socoti (…) „de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri”.

Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 511 alin. (1)

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă la data de 26 octombrie 2015 iar prezenta cerere a fost formulată la data de 21 ianuarie 2016 data poștei.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.,potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuenta a încălcat prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. procedură civilă, deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire invocată din oficiu de instanță.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta RA A. SA Constanța împotriva Deciziei nr. 1271 din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardivă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 martie 2016.