ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1271/2015

Decizia nr. 1271/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3156 din 27 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. Craiova în numele și pentru C., având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea nr. 544/2001).

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin adresa din 22 octombrie 2012, Garda Financiară, secția Județeană Dolj a comunicat reclamantului că Regulamentul de Ordine Interioară, excede noțiunii de informație de interes public depășind cadrul legal reprezentat de dispozițiile art. 2 lit. b) și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public.

Întrucât Regulamentul de Ordine Interioară este documentul prin care se reglementează normele de disciplina a muncii, de conduita si comportament pentru personalul ce-si desfășoară activitatea in cadrul gărzii financiare iar reclamantul recurent, în calitate de funcționar în cadrul acestei instituții, și-a desfășurat activitatea și și-a organizat timpul de muncă, a îndeplinit sarcinile ce i s-au încredințat, a avut drepturi și obligații în serviciul desfășurat în temeiul acestui regulament, Curtea a apreciat că acesta a avut cunoștință de conținutul acestuia și că refuzul pârâtei de a comunica regulamentul este justificat.

Împotriva Deciziei nr. 3156 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul susține că în fapt, există prima hotărâre definitiva si irevocabila, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/63/2012, prin Decizia nr. 13030 din 03 octombrie 2013 și solicită anularea Deciziei civile nr. 3156/2014 deoarece situația de fapt reținută de instanță prin prisma noilor elemente nu mai corespunde realității având în vedere nelegalitatea acesteia.

Decizia civilă nr. 3156/2014 este cea de-a doua hotărâre, posterioara, contrara, pronunțată în cauză.

Drept urmare s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Contrarietatea de hotărâri subzistă, fiind îndeplinite următoarele condiții:

a) exista două hotărâri definitive potrivnice, contradictorii;

b) hotărârile sunt pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând așadar între identitate de elemente specifică autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză.

c) în al doilea proces, în Dosarul nr. x/63/2012* nu s-a invocat excepția puterii de lucru judecat

Astfel, ultima hotărâre, posterioara, a doua, din Dosarul nr. x/63/2012*, a nesocotit puterea lucrului judecat a celei pronunțate prima data în Dosarul nr. x/63/2012.

Drept urmare, se impune anularea celei de-a doua Decizii nr. 3156/2014 pronunțată în Dosarul nr. x/63/2012*.

Examinând cererea în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentul A.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța reține că „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs”.

În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, „este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuientă nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat” (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C. proc. civ., adnotat, ediția a II-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, pag. 735).

În cauză, Înalta Curte constată că r

eclamantul a solicitat pârâtului Comisariatul Gărzii Financiare, în data de 09 octombrie 2012, să i se comunice, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind informațiile de interes public, Regulamentul de Ordine Interioară al Gărzii Financiare Dolj, în vigoare anterior datei de 25 iulie 2011.

În Dosarul nr. x/63/2012*, prin Decizia civilă nr. 3156 din 27 mai 2014, Curtea de Apel Craiova a respins cererea reclamantului referitoare la comunicarea Regulamentului de ordine interioară.

Aceeași cerere, privind comunicarea Regulamentului de Ordine Interioară al Gărzii Financiare, secția Dolj, completată cu solicitarea privind accesul la Regulamentul de Ordine interioară a fost formulată și în Dosarul nr. x/63/2012.

În acest dosar, Tribunalul Dolj a admis cererea de acces la Regulamentul de Ordine Interioară și a respins cererea privind punerea la dispoziție a acestui Regulament de Ordine Interioară.

Această sentință a fost menținută de către Curtea de Apel Craiova care, prin Decizia nr. 13030 din 03 octombrie 2013, a respins recursurile părților.

Din analiza cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidență că nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză.

Obiectul și părțile dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două hotărâri pentru motive distincte.

Or, justificarea unui caz de revizuire formulat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă tocmai în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri care se consideră potrivnice și care ar conține dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan, situație care evident nu se regăsește în prezenta cauză.

Pe de altă parte, în ipoteza admiterii unei cereri de revizuire, singura soluție pe care o poate pronunța instanța, pe temeiul de drept invocat, este aceea a anulării ultimei hotărâri, ca sancțiune pentru încălcarea autorității lucrului judecat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 327 alin. (1), teza finală C. proc. civ., soluție care nu este de natură a-i procura revizuentului vreun alt beneficiu procesual circumscris unei eventuale judecăți pe fondul cauzei, cum s-a solicitat.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3156 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.