ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2482/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2482/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2482/2015
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 2 octombrie 2010, sub nr. 1927/54/2012, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Raportului de evaluare a incompatibilităților nr. 40989/G/II emis la data de 20 septembrie 2012.
La data de 16 ianuarie 2013, Consiliul Județean Dolj a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului.
În motivarea cererii intervenientul a arătat că are interes în cauză deoarece reclamantul în funcția pe care a deținut-o la Inspectoratul Teritorial în Construcții SV Oltenia a fost printre consilierii activi care și-au adus aportul la realizarea unor construcții cât și la respectarea disciplinei în construcții, sub egida administrației publice județene, în conformitate cu atribuțiile ce le avea la locul de muncă dar și cele de consilier județean în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Prin Sentința civilă nr. 262 din 2 iulie 2014, Curtea de Apel Craiova a respins atât acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, cât și cererea de intervenție accesorie formulată de Consiliul Județean Dolj.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligațiile legale ce îi reveneau în legătură cu informarea reclamantului și exercitarea dreptului său de a-și exprima punctul de vedere în etapa de evaluare a incompatibilității, neputându-se susține încălcarea dreptului la apărare al reclamantului în procedura evaluării atât timp cât acesta, deținând informațiile necesare, a fost în măsură să transmită un punct de vedere întocmit de o persoană calificată juridic.
Împrejurarea că apărarea și argumentele invocate de reclamant în punctul de vedere transmis vizează, în principal, inaplicabilitatea dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 161/2003, referitoare la incompatibilitatea funcției de consilier local sau județean este irelevantă din punct de vedere al aspectelor analizate și nu poate conduce la nulitatea raportului de evaluare cât timp, reclamantul a fost informat cu privire la verificarea stării de incompatibilitate decurgând din deținerea simultană a celor două funcții, fără nicio referire la dispozițiile art. 88 din Legea nr. 161/2003. Curtea de apel nu a reținut nici susținerile reclamantului referitoare la prescrierea dreptului pârâtei de a constata starea de incompatibilitate.
Legea nr. 176/2010 prevede un termen de decădere, iar nu de prescripție în cadrul căruia poate fi evaluată starea de incompatibilitate, termen ce se derulează pe întreaga durată a exercitării funcției publice și pe parcursul a trei ani de la încetarea acesteia și care deci, nu are nicio legătură cu durata, momentul de la care curge și la care se împlinește, suspendarea sau întreruperea termenului general de prescripție a acțiunii prevăzut de Decretul nr. 167/1958, la care reclamantul face referire.
Cum în speța de față, exercitarea funcției în legătură cu care s-a efectuat evaluarea stării de incompatibilitate a încetat la data de 8 martie 2010, iar raportul de evaluare a fost întocmit la data de 20 septembrie 2011, în urma unei sesizări formulate la date de 21 iulie 2011, este neîndoielnic că termenul prevăzut de dispozițiile art. 11, anterior citat, nu a fost depășit, susținerile reclamantului în acest sens nefiind fondate.
Cât privește starea de incompatibilitate a reclamantului, Curtea de apel a reținut că potrivit art. III alin. (9) din O.U.G. 37/2009 și art. IV alin. (9) din O.U.G. nr. 105/2009, actele normative în temeiul cărora reclamantul a exercitat în intervalul analizat funcția de director coordonator al ITC Sud-Vest Oltenia, „pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupă funcții dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, 94 - 98 și 111 - 114 din cartea I, titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare”.
De asemenea, potrivit art. 94 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 161/2003 calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică, funcționarii publici neputând deține alte funcții și desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.
Împotriva sentinței instanței de fond, reclamantul A. și intervenientul Consiliul Județean Dolj au declarat recurs.
I. Recursul formulat de A.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății, schimbând înțelesul lămurit și fără echivoc al acestora și a pronunțat o hotărâre judecătorească nefondată și lipsită de temei legal care este consecința unei încălcări și aplicări greșite a legii pentru următoarele argumentele:
- perioada în care exercitarea concomitentă a celor două funcții și anume cea de consilier județean, respectiv de director executiv al Inspectoratului Județean în Construcții Dolj de către recurent poate pune în discuție existența unei eventuale situații de incompatibilitate și de la care trebuie avută în vedere și perioada în care s-a desfășurat și a fost finalizată activitatea de verificare a situației acestuia s-a întins de la numirea acestuia din 9 iunie 2009 până la data 25 noiembrie 2009, data emiterii Ordinului nr. 877/2009, în urma căruia reclamantul a fost eliberat din funcția de director coordonator, perioadă care coincide cu perioada în care O.U.G. nr. 37/2009 respectiv O.U.G. nr. 105/2009 au fost în vigoare și nu până la data 1 octombrie 2010 cum eronat reține Curtea de Apel Craiova și în raport de care greșit apreciază termenul de realizare a operațiunilor de verificare ce îi reveneau Agenției Naționale de Integritate;
- instanța de fond nu analizează și nu se pronunță asupra concluziilor în ceea ce privește diferența fundamentală dintre exercitarea unei funcții publice deținute în cadrul prevederilor art. 94 din Legea nr. 161/2003 și învestirea unei persoane cu un mandat public în cadrul unei funcții elective dobândite în urma unui scrutin electoral cum este cea de consilier județean exercitată continuu, diferență de caractere juridice ce nu pot conduce la reținerea unei situații de incompatibilitate întrucât aceasta ar fi consecința unei interpretări ce ar conduce la o adăugire la lege și care nu a fost avută în vedere de către instanța de fond;
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului material al Agenției Naționale de Integritate de a pretinde respectarea unei anumite situații juridice născute din constatarea stării de incompatibilitate și de a suporta sancțiunea interdicției exercitării pe o durată de 3 ani a oricărei funcții ce implică autoritatea statului, invocând doar sancțiunea procesuală a decăderii Agenției Naționale Integritate de a mai realiza activitatea de investigare a situației incompatibilităților unei persoane după trecerea unui interval de 3 ani de la încetarea raportului juridic care a generat exercitarea funcției.
Instanța de fond a analizat greșit argumentele recurentului în ceea ce privește încetarea temeiului de drept în virtutea căruia putea fi analizată starea de incompatibilitate ce a condus la realizarea Raportului de evaluare a situației de incompatibilitate nr. 40989/G/II emis la data de 20 septembrie 2012 concluzionând eronat în considerentele sentinței că, încetarea efectelor celor două acte normative și anume O.U.G. nr. 37/2009 respectiv O.U.G. nr. 105/2009, ca urmare a declarării ambelor acte normative ca fiind neconstituționale prin Deciziile nr. 1257 publicată în M.Of. la 6 noiembrie 2009 respectiv nr. 1629 publicată în M. Of. la 14 ianuarie 2010 nu poate conduce la reținerea lipsei temeiului juridic pentru realizarea investigației privind starea de incompatibilitate după încetarea efectelor celor două acte normative, deoarece pronunțarea deciziilor Curții Constituționale nu a înlăturat efectele juridice produse de cele două acte.
Cu alte cuvinte, reclamantul nu a negat posibilele efecte juridice ale normelor juridice cuprinse în cele două acte normative, dar în condițiile în care cele două acte normative încetaseră de drept la data inițierii activității de evaluare intimata nu își putea întemeia raportul de evaluare pe două acte normative inexistente la data începerii procedurii, orice constatare urmând a fi în mod necesar făcută în raport de existența normei legale la momentul constatării într-o situație contrară.
Mai mult, prin prisma declarării ca fiind neconstituționale a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 respectiv O.U.G. nr. 105/2009 anterior inițierii activității de evaluare, nu este acceptabilă invocarea într-o procedură administrativ jurisdicțională a acestor prevederi deoarece are semnificația retroactivităților efectelor prevederilor în cauză după data declarării neconstituționalității lor.
Se mai arată că instanța de fond în mod superficial a apreciat respectarea de către ANI a obligației de informare a reclamantului cu privire la pretinsele situații de incompatibilitate în sensul prezentării explicite atât a situației de fapt precum și a temeiului de drept reținut așa cum prevăd disp. art. 21 din Legea nr. 176/2010 și a respins motivele de nelegalitate invocate în ciuda faptului că obligația de informare a vizat doar existența unei situații de incompatibilitate în cazul funcției elective de consilier județean deținută de reclamant ca urmare a incidenței dispozițiile art. 88 din Legea nr. 161/2003 nu și situația contrară constând în identificarea unei stări de incompatibilitate în cazul exercitării funcției manageriale în virtutea unui raport de muncă contractual în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții Sud-Vest Oltenia potrivit interdicției stabilite în cadrul art. 94 din Legea nr. 161/2003.
II. Recursul formulat de Consiliul Județean Dolj
Prin motivele de recurs se susține că, neexercitând funcția de director executiv al Inspectoratului Teritorial Construcții Sud-Vest Oltenia în baza unor raporturi de serviciu specifice funcției publice, ci în baza unui contract de management, reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 94 din Legea nr. 161/2003.
Așa fiind, consideră că este neîntemeiat punctul de vedere al ANI, sub aspectul stării de incompatibilitate a reclamantului cu funcția de consilier județean întrucât prin Hotărârea CJD nr. 93 din 20 iunie 2008, recurentul a fost validat consilier județean, această hotărâre primind avizul de legalitate al Prefectului Județului Dolj.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele în continuare arătate.
Cu toate că recursurile sunt formulate separat, Înalta Curte le va analiza grupat.
Prin Raportul de evaluare nr. 40989/G/II din 20 septembrie 2012 s-a constatat faptul că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece în perioada 9 iunie 2009 - 8 martie 2010, a deținut atât funcția de director coordonator al Inspectoratul Teritorial în Construcții Sud-Vest Oltenia, în baza unui contract de management, în temeiul dispozițiilor art. III alin. (3), alin. (6) și alin. (7) din Ordonanța de urgență nr. 37 din 22 aprilie 2009 și respectiv art. III alin. (3), alin. (6) și alin. (7) din Ordonanța de urgență nr. 105 din 6 octombrie 2009, cât și funcția de consilier județean în Consiliul județean Dolj, încălcând astfel dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.
Înalta Curte constată că prevederile art. 13 din Legea nr. 176/2010, au fost respectate deoarece procedura de înștiințare a fost îndeplinită, recurentul fiind informat la data de 29 septembrie 2011 despre declanșarea activității prin intermediul unei scrisori recomandate (Adresa nr. 107368/G/II din 29 septembrie 2011 - confirmare de primire datată 5 octombrie 2011).
De asemenea, în conformitate cu prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010, întrucât au fost identificate elemente în sensul existenței unei incompatibilități, la data de 26 aprilie 2012, recurentul a fost informat prin Adresa nr. 24169/G/II din 26 aprilie 2012 - (confirmare de primire datată la 5 octombrie 2012), despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței stării de incompatibilitate și invitat să prezinte un punct de vedere în acest sens.
Că procedura a fost îndeplinită și că recurentul a luat la cunoștință despre elementele identificate privind existența incompatibilități, în perioada exercitării mandatului de consilier județean, rezultă din faptul că acesta a transmis, prin avocat, la data de 17 mai 2012, cu mandat poștal, un punct de vedere cu privire la aspectele semnalate și înregistrate la Agenția Națională de Integritate sub nr 28662/G/II din 29 mai 2012.
Deci, intimata-pârâtă și-a îndeplinit obligațiile legale care îi reveneau în legătură cu informarea recurentului și exercitarea dreptului său la apărare.
Referitor la susținerile formulate de recurent cu privire la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului material al ANI de a pretinde sancțiunea interdicției exercitării pe o durată de 3 ani a oricărei funcții, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimata a aplicat corect și legal dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 care conferă acestei autorități prerogativa de a efectua evaluarea sub aspectul situațiilor prevăzute expres de lege atât pe durata exercitării funcției publice cât și ulterior în decursul a trei ani după încetarea acesteia, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere al principiului "tempus regit actum" în perioada de referință reținută de ANI erau în vigoare interdicțiile prevăzute de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.
Recurentul a deținut în perioada 9 iunie 2009 - 8 martie 2010 funcția de director coordonator al Inspectoratul Teritorial în Construcții Sud-Vest Oltenia, iar de la data încetării exercitării acestei funcții și data sesizării (25 iulie 2011), nu au trecut mai mult de 3 ani.
Din perspectiva art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009, și respectiv art. IV alin. (9) din Ordonanța de urgență nr. 105 din 6 octombrie 2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, „pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupa funcții dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, 94 - 98 și 111 - 114 din cartea I, Titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare".
Totodată, potrivit alin. (7) din același act normativ: „contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și în specialitate".
În perioada supusă evaluării recurentul a deținut în cadrul Inspectoratului Teritorial în Construcții Sud-Vest Oltenia, funcția de director, cât și calitatea de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Dolj, calități care au generat existența stării de incompatibilitate.
Înalta Curte apreciază că este evidentă incompatibilitatea generată de deținerea, simultană, a funcției publică de director în condițiile O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, și calitatea de consilier județean.
În timpul exercitării mandatului de consilier județean, respectiv în perioada 9 iunie 2009 - 8 martie 2010 recurentul a deținut și funcția de director coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial în Construcții Sud-Vest Oltenia, în baza Contractului de management nr. 2/04 din 9 iunie 2009.
Potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003: „Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică. Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: lit. a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, iar potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată „funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii".
Instanța de control judiciar, în acord cu cele reținute de Curtea de apel, constată că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 9 iunie 2009 - 8 martie 2010, întrucât a deținut atât funcția de director coordonator al Inspectoratul Teritorial în Construcții Sud-Vest Oltenia, cât și calitatea de consilier județean în cadrul Consiliul Județean Dolj validat la data de 20 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Județean Dolj nr. 93 din 20 iunie 2008, încălcând astfel dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamantul A. și de intervenientul Consiliul Județean Dolj împotriva Sentinței civile nr. 262 din 2 iulie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2015.
Procesat de GGC - LM