ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1799/2016

Decizia nr. 1799/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 11989/G/II din 20 martie 2014, emis de pârâtă, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului. 1.2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 238 din 24 iunie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare. În motivarea cererii, recurentul a argumentat că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care i-a respins cererea de amânare în vederea angajării unui avocat, depusă la termenul din 17 iunie 2014, reținând cauza spre soluționare și amânând pronunțarea pentru ca recurentul să depună concluzii scrise. Prin nerespectarea dreptului la apărare, instanța l-a privat pe recurent de dreptul de a beneficia de asistență juridică calificată.

2. Procedura de soluționare a recursului 2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ. Prin încheierea din 16 februarie 2016, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul reclamantului A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Analizând susținerile recurentului, Înalta Curte constată mai întâi că, deși acesta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele expuse în cererea de recurs, care se referă exclusiv la pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea dreptului recurentului la apărare, se încadrează în realitate în motivele de casare prevăzute art. 488 pct. 5 C. proc.

civ., anume încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, recursul urmând a fi analizat strict din această perspectivă. În cauza dedusă judecății, se reține că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 iunie 2014, reclamantul A. a solicitat amânarea judecării cauzei și acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui avocat. La termenul de judecată din 17 iunie 2014, prima instanță a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamant, constatând că, în raport de dispozițiile art. 222 C. proc. civ., nu au fost prezentate motivele care au determinat neangajarea unui apărător până la primul termen de judecată.

Totodată, la acest termen, constatând terminată etapa cercetării procesului, prima instanță a reținut cauza în pronunțare și, dată fiind soluția de respingere a cererii de amânare formulată de reclamant, pentru a da posibilitatea formulării de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 2014, când a pronunțat Sentința civilă nr. 238/2014. Contrar susținerilor formulate de recurent, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, nu s-a dovedit încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor legale care guvernează desfășurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la condițiile stabilite și impuse de lege cu privire la activitatea de judecată și la raporturile dintre părți și instanță.

În conformitate cu dispozițiile art. 222 alin. (1) C. proc. civ., republicat, condițiile cerute de lege pentru încuviințarea cererii de amânare a judecății pentru lipsă de apărare, sunt următoarele: caracterul excepțional al acestei cereri, temeinicia motivelor vizând lipsa de apărare și absența culpei părții sau a reprezentantului ei în generarea acestei situații. În speță, analizând cererea formulată de reclamant, se reține că în mod corect prima instanță a respins-o ca nefondată, constatând că nu este temeinic justificată, iar motivele lipsei de apărare nu sunt probate, cu atât mai mult cu cât recurentul inițiase demersul judiciar, iar în perioada cuprinsă între data primirii citației (4 iunie 2014) și termenul de judecată stabilit în cauză (17 iunie 2014), acesta a avut posibilitatea efectivă să-și angajeze un apărător.

Potrivit art. 10 C. proc. civ., republicat, părțile au obligația de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia Se mai reține că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. civ., republicat, și, în condițiile în care a respins cererea de amânare a judecății, formulată de reclamant, a amânat pronunțarea hotărârii în vederea depunerii de concluzii scrise la dosar, măsură de natură a asigura respectarea dreptului la apărare pentru partea care nu a fost prezentă la dezbaterea în fond a procesului. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 238 din 24 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2016. Procesat de GGC - CL