ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2999/2016

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței să dispună anularea Raportului de Evaluare al Inspecției de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, încheiat sub nr. 12630/G/II/19.03.2013, comunicat cu adresa nr. 12647/G/II/19.03.2013 și repararea prejudiciului moral și de imagine ce i-a fost adus prin întocmirea și comunicarea Raportului de Evaluare al Inspecției de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, încheiat sub nr. 12630/G/II/19.03.2013, prin plata față de acesta a sumei de 1 leu, cu titlu de despăgubire morală.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 342 din 03 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 342 din 03 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Sub acest aspect arată că la data de 03.10.2014 a invocat excepția tardivității emiterii raportului de evaluare, excepție neanalizată de instanța de fond. Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susține că, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Sub acest aspect arată că, prin acțiune s-au invocat anumite temeiuri de drept, iar instanța era obligată să analizeze aceste temeiuri. Prin cel de-al treilea motiv se susține că, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Sub acest aspect arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, art. 224 și 248 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală. În combaterea motivelor de recurs se susține că, prin adoptarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, s-a creat un cadru normativ privitor la prevenirea incompatibilităților și conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice. Având în vedere faptul că, recurentul A., în calitate de primar, a semnat Dispoziția nr. 1268 din 29 decembrie 2008 a Primăriei Albeni, prin care este numită în funcția de consilier în cadrul primăriei soția sa, B. și contractul individual de muncă nr. 4 din 29 decembrie 2008, a încălcat regimul incompatibilităților și al conflictului de interese, iar folosul material constă în veniturile salariale încasate de aceasta în perioada deținerii funcției de consilier, respectiv 29.12.2008 până în prezent.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La termenul din 03.11.2016 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar După examinarea motivelor de recurs, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Referitor la primul motiv de recurs prin care se susține că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra excepției tardivității emiterii raportului de evaluare, Înalta Curte îl constată nefondat. Sub acest aspect este de menționat faptul că, în cazul în care instanța de fond s-ar fi pronunțat minus petita, în temeiul art. 244 C. proc. civ., reclamantul avea posibilitatea formulării unei cereri de completare a hotărârii. Or, respectarea acestei proceduri este statuată în mod obligatoriu de dispozițiile art. 445 C. proc. civ. potrivit cărora îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444. Așa fiind, Înalta Curte va respinge primul motiv de recurs, ca nefondat. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de fond reținând în mod corect faptul că reclamantul a deținut funcția de primar al Primăriei Albeni, începând cu data de 20.06.2008, calitate în care a semnat, la data de 29.12.2008, Dispoziția nr. 1268 de numire a soției sale, B., în funcția de consilier în cadrul Primăriei Albeni, precum și contractul individual de muncă al acesteia nr. 4 din 29 decembrie 2008. În conformitate cu prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare: " prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative",iar potrivit dispozițiilor art. 71 din același act normativ: " principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public". Totodată conform prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completări ulterioare: " Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I, iar potrivit dispozițiilor alin. (2): Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută." Încălcarea prevederilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediu de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, rezultă din raportul de evaluare nr. 12630/G/II/19.03.2013 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, contestat în cauza de față, prin care în mod corect s-a reținut ca reclamantul A. nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese. De asemenea, în mod corect s-a stabilit existența unui conflict de interese în sensul dispozițiilor art. 70-71 din Legea nr. 161/2003, prin semnarea de către recurent în calitate de primar a dispoziției nr. 1268 de numire a soției sale B. în funcția de consilier în cadrul Primăriei Albeni, dispoziție urmată de încheierea contractului de muncă, acte întocmite cu încălcarea art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Prin semnarea de către recurentul-reclamant A., în calitate de primar, atât a Dispoziției nr. 1268 a Primăriei Albeni, prin care o numește în funcția de consilier personal pe soția sa, B., cât și a Contractului Individual de muncă al acesteia, nr. 4 din 29 decembrie 2008, a încălcat prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările completările ulterioare. Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, actualizată, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv". Aspectele invocate în motivele de recurs, privind atribuțiile primarului în raport de dispozițiile art. 63 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și lipsa unui interes personal de natură patrimonială, nu pot fi reținute. Prin urmare, recurentul-reclamant a avut un interes personal în ceea ce privește angajarea soției sale, având posibilitatea anticipării deciziei autorității, din funcția sa de conducător al administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale [conform prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 215/2001]. În cază, în mod corect prima instanță a constatat că există un conflict de interese în sensul dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 deoarece interesul personal poate fi reprezentat și de un beneficiu patrimonial pe care o rudă sau o persoană apropiată - în cauză soția recurentului, îl obține ca urmare a deciziei luate de persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică, de natură a influența exercitarea cu obiectivitate a atribuțiilor.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Față de aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 496 din noul C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menținând sentința primei instanțe ca fiind legală.