ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1191/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice, anularea Deciziei nr. 41/P/28.07.2014 emisă de M.F.P. - Biroul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă înregistrată la D.G.R.F.P. Craiova sub nr. X/03.12.2013, ce vizează nelegalitatea și netemeinicia pct. 3.2 și 3.3 din cadrul Dispoziției Obligatorii înregistrate sub nr. X/06.11.2013, ce au avut la bază constatările de la cap. III.2.5. din Raportul de inspecție economico-financiară încheiat la data de 31.10.2013 și Procesul Verbal nr. x/31.10.2013, încheiate de organele de control din cadrul D.G.R.F.P. Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară.

Prin sentința nr. 206 din data de 5 mai 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice, ca lipsită de interes.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu justifică un interes personal și actual în promovarea cererii de chemare in judecată având ca obiect anularea măsurilor dispuse la pct. 3.2, respectiv 3.3, care vizează exclusiv conducerea societății verificate. Singura persoană vătămată in înțelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 101/2012 care ar putea să conteste aceste măsuri este societatea S.C. B. S.A., care, de altfel a și înțeles să conteste aceste măsuri, astfel cum rezultă din decizia nr. 1966/2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013.

Împotriva sentinței a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A apreciat recurentul că în mod nelegal instanța de fond a reținut lipsa interesului în promovarea cererii de chemare în judecată, față de împrejurarea că măsurile contestate au fost stabilite în sarcina conducerii S.C. B. S.A. și nu împotriva reclamantului.

De asemenea, nu se poate pretinde că nu există interes în promovarea acțiunii câtă vreme măsurile contestate vizează direct persoanele care au făcut parte din comisia care a luat decizia semnării contractelor subsecvente acordului cadru, iar împotriva acestor persoane, printre care se numără și reclamantul A., a fost formulată plângere penală.

Intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova au depus, fiecare, întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat, din perspectiva dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor depuse la dosar, că reclamantul nu justifică un interes pentru a contesta măsurile dispuse.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 08.12.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar părțile nu au formulat punct de vedere asupra acestuia.

Având în vedere mențiunea din raport, referitoare la admisibilitatea în principiu a recursului, completul de filtru a apreciat că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată și a procedat la soluționarea cauzei în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

4.2. Cu privire la fondul recursului - analiza motivelor de casare invocate

Completul de filtru, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalității deciziei nr. 41/P/28.07.2014 emisă de M.F.P. - Biroul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva măsurilor 3.2 și 3.3 ale dispoziției obligatorii nr. X/06.11.2013.

Dispoziția menționată a avut la bază constatările din cuprinsul raportului de inspecție economico-financiară încheiat la data de 31.10.2013 și procesului-verbal nr. x/31.10.2013, încheiate de organele fiscale în urma controlului efectuat la S.C. B. S.A. și a impus:

"Măsura 3.2 - Conducerea societății va lua măsurile necesare pentru recuperarea sumei totale de 1.492.014,10 RON reprezentând valoarea situațiilor de lucrări recalculate in funcție de tariful orar realizat de operatorul economic și cotele de cheltuieli indirecte și profit prevăzute prin devizul ofertă, de la clienți sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea resurselor financiare ale societății.

Măsura 3.3. - Conducerea societății va analiza necesitatea, economicitatea, eficacitatea și eficiența incheierii tuturor contractelor subsecvente de prestări servicii și de executare de lucrări și va sesiza organele abilitate ale statului, conform prevederilor legale".

Se observă că aceste măsuri obligatorii au fost impuse în sarcina conducerii S.C. B. S.A. și ele nu cuprind nicio mențiune referitoare la persoana reclamantului .

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin emiterea de către o autoritatea administrativă a unui act administrativ.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes".

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

Având în vedere dispozițiile sus-menționate, soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca fiind lipsită de interes, este legală și este împărtășită și de instanța de control judiciar. Sentința reflectă o interpretare și aplicare corectă a normelor de drept și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul invocă faptul că, în cuprinsul Raportului de inspecție economico- financiară din data de 31.10.2013, este menționat și numele său la capitolul persoanele răspunzătoare pentru încheierea unor contracte comerciale care au avut un efect negativ asupra performanțelor financiare ale societății, scopul demersului său judiciar fiind evitarea unei eventuale răspunderi patrimoniale.

În speță însă, persoana controlată este S.C. B. S.A., măsurile obligatorii au fost dispuse în sarcina conducerii societății, astfel încât singura persoană vătămată, în înțelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 101/2012, care le-ar putea contesta este societatea. De altfel, acest lucru s-a și întâmplat, S.C. B. S.A. formulând acțiunea în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Dolj.

Instanța de control judiciar nu poate primi argumentele recurentului, în condițiile în care, în cauză, se poate vorbi doar de un eventual prejudiciu în sarcina societății, eventual fiind și interesul reclamantului în contestarea măsurilor dispuse, câtă vreme acesta nu a probat consecințele vătămătoare produse efectiv de actul administrativ contestat.

Concluzia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii în contencios administrativ este, de asemenea, întărită și de hotărârea pronunțată în dosarul penal nr. x/2014 al Tribunalului Dolj, care a confirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de reclamant, în sarcina reclamantului nefiind, așadar, stabilită săvârșirea unei fapte penale de natură a-i antrena răspunderea.

Față de considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 206 din data de 5 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.