ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 03.11.2017 la această instanță, reclamanta Societatea A. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară - Compartimentul Gorj anularea Deciziei nr. 58/P/2017 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și a Măsurii nr. 3 din Dispoziția Obligatorie nr. CRR-AIF 1147/2017 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Craiova.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 217/2018 din 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 58/P/2017 a M.F.P. și a Măsurii nr. 3 din Dispoziția Obligatorie nr. CRR-AIF 1147/2017 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice - Craiova; a obligat pe pârâte în solidar la plata sumei de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: În mod greșit, prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 26/2013, aceste dispoziții fiind de natură să ducă la dezlegarea corectă a cauzei. Conform acestor dispoziții, "Operatorii economici respectă în execuția bugetelor de venituri și cheltuieli următoarele reguli: a) cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite." În mod eronat a reținut prima instanță faptul că reclamanta nu a acordat creșteri salariale, întrucât din documentele prezentate rezultă că pe anul 2015 la capitolul "Cheltuieli cu personalul" a fost prevăzută o sumă de 22 774 mii RON, dar în realitate reclamanta a efectuat cheltuieli de 28 231 mii RON, deci cu 5457 mii RON mai mult. Ca atare, nu pot fi reținute considerentele instanței de fond, potrivit cărora depășirea cheltuielilor ar fi justificată de contracte care vizează interesul public și capacitatea de apărare a țării, care exced noțiunii de plata "program normal de lucru/salariat". Dispozițiile legale invocate nu prevăd nicio excepție de la interdicția depășirii limitelor maxime. În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Societatea A. A. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că inspectorii superiori din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova nu au ținut cont de factorii obiectivi pentru care s-a depășit fondul de salarii în lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2015, respectiv contractele încheiate cu Ministerul Apărării Naționale. Datorită obiectului de activitate al unității, respectiv producerea de armament și mimiție, unitatea făcând parte din industria de apărare, a fost obligată de împrejurări să execute contractele în ultimele 3 luni cu Ministerul Apărării Naționale, depăsindu-se astfel fondul de salarii pe ultimele 3 luni ale anului 2015. Cu toate acestea, depășirea a acoperit doar în proporție de 90,96% fondul necesar pentru plata integrală a salariilor pentru programul normal de lucru de 8 ore/salariat. Așa cum și instanța de fond în mod corect a reținut, până în luna septembrie 2015 unitatea s-a încadrat în bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2015, depășirea bugetului de venituri și cheltuieli aferent anului 2015 datorându-se exclusiv executării contractelor încheiate după data de 01.09.2015 cu Ministerul Apărării Naționale. De asemenea, stabilirea fondului de salarii din bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2015, aprobat prin Ordinul nr. 943/2015 pe anul 2015 emis de către Ministerul Finanțelor Publice, s-a făcut raportandu-se la contractele încheiate la începutul anului 2015 și nivelul fondului de salarii aprobat în anul 2014, conform prevederilor art. 49 din Legea. nr. 186/2014 a bugetului de stat coroborat cu prevederile O.G. nr. 26/2013. modificată și completată, privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014"în anul 2014 unitatea reclamantă având un număr mai mic de contracte și comenzi în vederea producerii de armament, muniție și material de război, conform obiectului de activitate. In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 din C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului 6.1. În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 12 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. 6.2. Prin sentința 62/2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în același dosar, s-a dispus suspendarea măsurii nr. 3. 6.3. Prin decizia nr. 388/31.01.2019 pronunțată de ICCJ-SCAF în dosar nr. x/2017, a fost respins recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței nr. 62 din 2 februarie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. 7.1. Situația de fapt reținută de prima instanță În urma inspecției economico-financiare desfășurate la Societatea A. în perioada 23.11.2016-04.04.2017 de către inspectorii superiori din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice -Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscala - Serviciul de inspecție economico-financiara, a fost întocmita Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF 1147/07.04.2017, prin care a fost dispusă în sarcina reclamantei obligația îndeplinirii mai multor măsuri. Reclamanta a formulat plângere prealabila împotriva măsurii nr. 3, care prevede că "Directorul general va informa Consiliul de Administrație, care la rândul sau va aduce la cunoștința Adunării Generale a Acționarilor ai A., cu privire la acordarea de drepturi salariale prin încălcarea O.G. nr. 26/2013 art. 10, alin. (1), lit. a), situație ce a condus la depășirea cheltuielilor de natura salariala prevăzute prin Bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2015, cu suma de 5.457 mii RON, pentru analizarea situației de către A.G.A. si stabilirea persoanelor răspunzătoare, in vederea recuperării de la persoanele răspunzătoare de angajarea, lichidarea, ordonanțarea si plata acestora, precum si a daunelor interese aferente, calculate de la data acordării si pana la data recuperării integrale a sumelor ". Ministerul Finanțelor Publice-serviciul de soluționare a plângerilor prealabile si a contestațiilor, ca organ competent material sa soluționeze plângerea prealabila, a respins prin Decizia nr. 58/P/20.07.2017 plângerea prealabila formulata de reclamantă împotriva măsurii nr. 3 mai sus menționate. 7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și a apărărilor formulate de intimată Ca o primă precizare, Înalta Curte are în vedere faptul că prima instanță a reținut caracterul nefondat a două din motivele de anulare invocate de către reclamantă, iar aceasta din urmă nu a formulat recurs asupra considerentelor. Ca urmare, aspectele legate de invocarea faptului că măsura nr. 3 ar fi fost dispusă in temeiul unor dispoziții legale care nu erau in vigoare la data efectuării controlului, încălcând principiul activității legii civile și aspectele legate de faptul că s-ar fi produs o dublă sancționare pentru aceeași neregulă prin măsurile nr. 1 și nr. 3, au intrat în puterea lucrului judecat, prin neatacarea considerentelor sentinței, care a respins ca nefondate aceste motive de nulitate a actelor administrative atacate. În ceea ce privește motivul de nulitate considerat fondat de prima instanță, Înalta Curte constată că aceasta a reținut, în esență, că oportunitatea este o condiție intrinsecă a legalității și că, față de necesitatea obiectivă de onorare a contractelor încheiate în 2015 de reclamantă cu Ministerul Apărării Naționale, nu este legală sancționarea acesteia pentru depășirea limitei maxime a chletuielilor de natură salarială; s-a mai reținut că stabilirea fondului de salarii din bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2015, aprobat prin Ordinul nr. 943/2015 pe anul 2015 emis de către Ministerul Finanțelor Publice s-a făcut raportându-se la contractele încheiate la începutul anului 2015 si nivelul fondului de salarii aprobat in anul 2014, nivel previzionat ce a fost mai mic, în anul 2014 reclamanta având un număr mai mic de contracte si comenzi in vederea producerii de armament, muniție si material de război, conform obiectului de activitate. Întrucât anul 2015 a conținut o creștere a numărului de contracte, fondul de salarii din bugetul de venituri si cheltuieli întocmit conform legislației in vigoare si aprobat prin Ordinul 943/2015 al Ministerului Finanțelor Publice nu a putut acoperi plata integrala a salariilor pe anul 2015, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a acordat creșteri salariale in anul 2015, fapt confirmat cu grilele de salarii pe anul 2015 ale Contractului Colectiv de Munca la nivel de unitate in vigoare in acea perioada. Înalta Curte nu poate împărtăși opinia primei instanțe, constatând că în mod greșit și cu aplicarea eronată a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 26/2013, prima instanță a dispus anularea actelor administrative atacate. Față de claritatea dispozițiilor legale mai sus amintite, care nu prevăd excepții, nu se poate reține nelegalitatea măsurii nr. 3 emise de către recurenta-pârâtă. În mod evident, reclamanta a acordat creșteri salariale, în sensul plăților suplimentare pentru orele lucrate în plus aferente executării celor trei contracte. Nu poate fi justificată depășirea cheltuielilor prin necesitatea executării unor contracte care vizează interesul public și capacitatea de apărare a țării, cât timp dispozițiile legale invocate nu prevăd nicio excepție de la interdicția depășirii limitelor maxime. De asemenea, faptul că o asemenea depășire ar fi fost cauzată de o eventuală greșită previzionare a bugetului pe anul 2015 nu poate fi justificată, existând instrumentul juridic al suplimentării bugetului. Pe de altă parte, nedepășirea bugetului în prima parte a anului nu poate duce la "ștergerea" neregulii constând în depășirea acestuia în cele 3 luni aferente încheierii și executării celor 3 contracte. În fine, nici din vzionarea documentelor depuse la compartimenttul de acte secrete și confidențialeal instanei nu rezută un temei juridic pentru reținerea nelegalităii ăsurii nr. 3 din actul contestat. În concluzie, instanța de recurs constată o greșită aplicare a legii de către prima instanță și caracterul fondat al recursului de față. 7.3. Temeiul procesual al soluției date recursului În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A., ca neîntemeiată.