ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2245/2015

Decizia nr. 2245/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 19 august 2014, reclamanta Comuna A. a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, în prezent, Comuna A. este titulara dreptului de folosință/administrare asupra pajiștilor alpine aparținând Statului Român, pășuni alpine în suprafață de circa 850 ha, aferente Muntelui Huluzu, Muntelui Turcinu și Muntelui Curmătura Oltețului, pășuni situate în teritoriul administrativ al Comunei B., județul Gorj.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin adresa emisă de Primăria Comunei A. sub nr. 600/2014 a solicitat Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Domeniilor Statului să-i comunice următoarele date și informații publice:

- dacă au cunoștință de existența unui act administrativ emis de Statul Român prin intermediul organelor reprezentative îndreptățite potrivit legii, prin care proprietatea suprafețelor golurilor Munților Huluzu, Turcinu și Curmătura Oltețului, munți situați în prezent din punct de vedere administrativ, în comuna B., județul Vâlcea, a trecut de la stat către altă persoană fizică ori juridică, inclusiv către autoritatea publica locală;

- dacă au cunoștință de existența unui act administrativ emis de Statul Român prin intermediul organelor reprezentative îndreptățite potrivit legii prin care s-a dispus încetarea dreptului de folosință/administrare, drept real acordat Comunei A. încă din anul 1919, în ceea ce privește suprafața de circa 850 ha gol alpin, în vederea pășunării acestei suprafețe de animalele gospodarilor acestei comune și în situația în care constată că dreptul de proprietate al statului asupra respectivei suprafețe de pășune, subzistă și în prezent, să se confirme, ori, după caz, să se infirme motivat, existența actuală a dreptului de folosință/administrare în beneficiul Comunei A., județul Gorj cu privire la suprafața de pășune aferentă golurilor Munților Huluzu, Turcinu și Curmătura Oltețului.

A arătat că deși solicitarea sa s-a întemeiat pe Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile publice, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, nu a formulat un răspuns până în prezent, iar Agenția Domeniilor Statului, cu adresa nr. 104.075 din 04 martie 2014, a transmis un răspuns irelevant față de cererea sa.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele prevăzute de art. 23 din Legea nr. 213/1998.

2.1. Prin Sentința nr. 2478 din 14 noiembrie 2014, Tribunalul Gorj a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând în esență că instanța a fost sesizată cu o cerere având ca obiect constatarea unui drept sau a unei stări de fapt, în speță, constatarea calității de titular a unui drept de folosință/administrare a unui teren, solicitare care nu se circumscrie noțiunii de delimitare a domeniului public al statului, nefiind incidente nici prevederile art. 23 din Legea nr. 213/1998 și nici cele ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Sentința nr. 231 din 12 februarie 2015, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut următoarele considerente:

Prin precizările formulate la data de 18 decembrie 2014, reclamanta a arătat că că a înțeles să formuleze cererea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât acesta nu i-a comunicat răspunsul la informațiile solicitate prin Adresa nr. 600 din 12 februarie 2014, temeiul de drept al cererii fiind reprezentat de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește chemarea în judecată în calitate de pârât a UAT B., reclamanta a considerat că se impune ca litigiul să fie soluționat și în contradictoriu cu această autoritate, pentru că suprafața de teren se află pe teritoriul administrativ al UAT B..

Calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății se face prin raportare în principal la voința internă a reclamantului.

În speță, astfel cum rezultă din motivarea cererii, din răspunsul la întâmpinare, din notele de ședință depuse la dosar la data de 18 decembrie 2014 cât și din poziția exprimată de reprezentantul reclamantei prezent la termenul de judecată din 12 februarie 2015, reclamanta a înțeles să învestească instanța cu o cerere formulată în baza art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin care solicită recunoașterea unui drept pretins, fiind nemulțumită de refuzul primului pârât de a-i furniza informațiile solicitate în baza Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public prin adresa nr. 600 din 12 februarie 2014.

Judecătoria a mai reținut și împrejurarea că în motivarea cererii introductive, reclamanta a respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la plângerea prealabilă.

În concluzie, s-a reținut că intenția reclamantei a fost de a sesiza instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în baza art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială de a soluționa prezentul litigiu aparține Tribunalului Gorj.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, respectând principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță numai în limitele învestirii.

Așa cum rezultă din motivarea acțiunii, anterior sesizării instanței, reclamanta s-a adresat Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român și Agenției Domeniilor Statului, cu solicitarea de a i se comunica o serie de date și informații de interes public, în baza Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, referitoare la situația juridică a unor terenuri pășuni asupra cărora exercită un drept de folosință și care se află în raza teritorial-administrativă a UAT B..

Întrucât ministerul pârât nu a răspuns solicitării adresate, reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ a Tribunalului Gorj, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând să se constate că este titulara dreptului de folosință/administrare asupra pajiștilor alpine aparținând Statului Român, pășuni alpine în suprafață de circa 850 ha, aferente Muntelui Huluzu, Muntelui Turcinu și Muntelui Curmătura Oltețului, pășuni situate în teritoriul administrativ al Comunei B., județul Gorj.

Este adevărat că în motivarea în drept a acțiunii, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dar instanța nu este legată de temeiul de drept indicat de parte sau de sensul literal al termenilor folosiți, ci este datoare să califice acțiunea după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea ei, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Față de precizările ulterioare ale reclamantei, susținute în fața Judecătoriei Brezoi, în sensul că fundamentul demersului judiciar îl constituie refuzul autorității pârâte de a comunica informațiile de interes public solicitate, Înalta Curte apreciază că obiectul cererii de chemare în judecată se cirscumscrie prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, pentru că vizează dreptul de acces al reclamantei la informațiile de interes public.

Conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7".

Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că în materia informațiilor de interes public legea specială, respectiv Legea nr. 544/2001, stabilește reguli de competență materială proprii, derogatorii de la cele stabilite prin Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Prin urmare, raportat la aceste norme cu caracter special, competența materială în cazul plângerilor pentru refuzul comunicării informațiilor de interes public revine secției de contencios administrativ a tribunalului, indiferent de criteriul rangului autorității publice emitente.

În consecință, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B., în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2015.

Procesat de GGC - GV