ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4395/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Drăgășani, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană

Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, SC A.D.

S.A., B.C.A. și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea Comisiei

Județene Vâlcea să emită în favoarea reclamantei titlul de proprietate pentru suprafața

de 0,69 ha teren situat pe raza comunei P., județul Vâlcea, pct. "Gară",

constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

din 19 august 1994 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC

A.O. SA, înființată prin divizarea SC A.D. S.A., pentru terenul în suprafață de

6848 mp, și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente prin care terenul

de 6848 mp a trecut în proprietatea pârâtului B.C.A., fost acționar majoritar la

SC A.O. SA.

Prin sentința

nr. 3702 din 5 decembrie 2011, Judecătoria Drăgășani a admis excepția necompetenței

materiale, invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești,

reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 alin. (1) din C. proc. civ., precum și

faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie un act administrativ

emis de un organ de specialitate al administrației publice centrale.

Curtea de Apel

Pitești, după ce a disjuns cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată,

referitor la constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate,

prin sentința nr. 239/F-CONT din 30 mai 2012 a declinat competența de soluționare

a cauzei în privința capetelor de cerere în favoarea Judecătoriei Drăgășani, reținând

că pretențiile respective constituie obiectul unui litigiu de fond funciar, a cărui

soluționare este dată de lege în competența judecătoriei, ca instanță specială de

contencios funciar.

Constatându-se

ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ.

Examinându-se

actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii și având în vedere

dispozițiile art. 53 și art. 54 din Legea nr. 18/1991, competența de soluționare

a cauzei, în privința capetelor de cerere, respectiv emiterea titlului de proprietate

pentru suprafața de 0,69 ha teren situat pe raza comunei P. și constatarea nulității

absolute a actelor subsecvente certificatului de atestare a dreptului de proprietate

din 19 august 1994, revine Judecătoriei Drăgășani.

Astfel, în cauză,

în ce privește capetele de cerere din acțiunea reclamantei, menționate mai sus,

sunt aplicabile prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată.

Potrivit dispozițiilor

art. 53 din acest act normativ, „Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor

persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate

privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra

măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire" [alin. (1)] și „împotriva hotărârii comisiei

județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este

situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare" [alin. (2)].

De asemenea, conform

art. 54 din actul normativ susmenționat, „Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică

și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau

oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea

terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în capiii"

[alin. (1)] și „Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile" [alin.

(2)].

Tot astfel, potrivit

prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută,

potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului

juridic, actele enumerate expres la lit. a)-h) ale alineatului respectiv, emise

cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei

legi.

Conform dispozițiilor

alin. (2) ale aceluiași articol, „nulitatea poate fi invocată de primar, prefect,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care

justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor

judecătorești de drept comun".

Rezultă, din economia

textelor legale citate, că în ce privește litigiile născute în procesul de aplicare

a Legii fondului funciar, competența de soluționare aparține instanțelor de drept

comun, respectiv judecătoriilor, conform art. 1 alin. (1) din C. proc. civ.,

Înalta Curte urmând a stabili, pentru aceste considerente, competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamanta B.C., în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, SC A.D.

SA, B.C.A. și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Judecătoriei

Drăgășani.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

26 octombrie 2012.