ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5358/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5358/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul B.M. a

chemat în judecată pe pârâții C.C.S.D. din Autoritatea Națională pentru

Stabilirea Despăgubirilor (A.N.R.P.), Comisia Județeană pentru Stabilirea

Dreptului de Proprietate Vâlcea din Instituția Prefectului Județului Vâlcea,

Prefectul Județului Vâlcea în calitate de președinte al Comisiei Județene de

Fond Funciar, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate

Drăgășani și Municipiul Drăgășani solicitând obligarea comisiilor de fond funciar

să depună la pârâta C.C.S.D. documentația necesară pentru stabilirea

despăgubirilor, obligarea pârâtului C.C.S.D. să emită decizia reprezentând

titlul de despăgubire pentru imobilul intravilan de 694 mp situat în Drăgășani,

obligarea C.C.S.D. să-i fixeze un loc prioritar pentru acordarea

despăgubirilor, obligarea A.N.R.P. să plătească daune cominatorii în cuantum de

100 RON pentru fiecare zi de întârziere până la data îndeplinirii obligației,

obligarea A.N.R.P. la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul

legilor fondului funciar pentru mai multe suprafețe de teren, rămânând o

suprafață totală de 694 mp situată în municipiul Drăgășani, din care 434 mp

situați în str. N.S., și 260 mp situați în zona B., în prezent ocupată de

carosabil.

Prin sentința civilă

nr. 461 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de

reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâții C.C.S.D., Comisia județeană

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, prin

prefect, Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Drăgășani,

așa cum a fost precizată, a obligat pârâtele Comisia Județeană de Fond Funciar

Vâlcea și Comisia Locală de Fond Funciar Drăgășani să înainteze la pârâtei C.C.S.D.

dosarul de despăgubiri privind pe reclamant, a obligat pe pârâta C.C.S.D. să

emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în ce privește pe reclamant

potrivit hotărârilor nr. 706/2007 și nr. 411/2008 adoptate de Comisia Județeană

de Fond Funciar Vâlcea, a respins capetele de cerere privind daunele

cominatorii și cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că există acte emise de Comisia

locală de fond funciar Drăgășani și Comisia județeană de fond funciar Vâlcea,

în exercitarea competențelor lor legale, prin care s-a recunoscut dreptul de

proprietate al acestuia asupra unor terenuri în suprafață totală de 695 mp,

situate în mun. Drăgășani, și pentru care se cuvine să primească despăgubiri

conform Legii nr. 247/2005 având în vedere imposibilitatea de restituire în

natură.

În aceste condiții,

în cauză nu se poate pune în discuție valabilitatea dreptului reclamantului de

a primi despăgubiri.

Potrivit art. 1 alin.

(3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 despăgubirile acordate în baza Legilor

nr. 18/1991/R, nr. 1/2010 și nr. 169/1997 urmează procedura și se supun

dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din Legea nr. 247/2005.

Este adevărat că Lege

nr. 247/2005 nu impune un termen de soluționare a dosarelor privind acordarea

despăgubirilor, dar aceasta nu înseamnă că autoritatea publică în domeniu este

îndreptățită să își aloce cât timp apreciază singură că este necesar pentru a

parcurge toate fazele procesului administrativ de acordare a despăgubirilor.

În speță, deși există

acte emise de Comisia județeană și de cea locală de fond funciar cu privire la

dreptul reclamantului de a primi despăgubiri pentru două suprafețe de teren

însumând în total 695 mp, acte administrative ce produc efecte juridice și nu

pot fi lăsate fără consecințe, A.N.R.P. a restituit dosarul de despăgubiri de

două ori pentru pretinsă completare.

Cum dovezile pe care

reclamantul și comisiile de fond funciar le aveau erau deja depuse la dosar, cu

explicațiile de rigoare expuse și mai sus, era evident că dreptul

reclamantului, deși recunoscut prin acte administrative necontestate și

nedesființate în vreun fel, rămâne fără conținut câtă vreme C.C.S.D. restituie

dosarul, prin Secretariatul asigurat de A.N.R.P., și nu emite decizia

reprezentând titlul de despăgubiri.

Neemiterea deciziei,

deși de la data de la data primei învestiri a C.C.S.D. au trecut peste trei, și

pasivitatea A.N.R.P. de a ataca în justiție hotărârile Comisiei județene de

fond funciar Vâlcea în tot acest timp, deși a pus la îndoială în mod repetat

legalitatea recunoașterii dreptului de proprietate al reclamantului în baza

legilor fondului funciar, reprezintă un refuz nejustificat din partea pârâtei C.C.S.D.

Faptul că A.N.R.P. a

contestat hotărârile comisiei județene pe cale reconvențională în cauza de față

nu poate influența obligația pârâtei C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând

titlul de despăgubiri, întrucât actele contestate sunt valabile în prezent,

când se cenzurează refuzul de a emite decizia, ca și la momentul emiterii lor

în anii 2007 și 2008.

Pentru ca pârâta C.C.S.D.

să își poată îndeplini obligația, este necesar ca pârâtele Comisia județeană Vâlcea

și Comisia județeană Drăgășani să înainteze dosarul de despăgubiri al reclamantului

către secretariatul tehnic al C.C.S.D., motiv pentru care va fi admisă și cerere

corespunzătoare formulată de reclamant.

În ce privește cererea

de „daune cominatorii” instanța de fond a constatat că pârâtele Comisii de fond

funciar nu s-au opus pretențiilor reclamantului, astfel că, după cererea precizată

a acestuia, nu pot fi obligate la astfel de daune.

În ceea ce o privește

pe pârâta C.C.S.D., s-a constatat că obligația ei de a emite decizie reprezentând

titlu de despăgubire nu poate fi realizată de îndată, având în vedere că dosarul

trebuie restituit de comisiile de fond funciar și trebuie să fie respectate și anumite

faze prealabile emiterii actului (referitoare la cuantumul despăgubirii, la înscrierea

dosarului pe o ordine de zi, etc). În aceste împrejurări, ce nu țin strict de voința

C.C.S.D. de a emite actul administrativ într-un timp scurt și asupra cărora pârâta

nu poate avea decizie exclusivă, nu se poate dispune constrângerea acesteia să emită

actul sub sancțiunea prevăzută de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cheltuielile

de judecată, instanța de fond a arătat că reclamantul nu a dovedit că a realizat

astfel de cheltuieli, în condițiile în care acțiunea în justiție a fost scutită

de taxe de timbru, iar la dosar nu s-a depus chitanță privind plata unui onorariu

pentru avocat.

Împotriva hotărârii instanței

de fond C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că potrivit art. 1, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. I) din Legea

nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea

explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Recurenta consideră că

în speța de față nu există însă o astfel de exprimare explicită, având în vedere

că nu a fost investită în mod legal cu soluționarea dosarului reclamantului.

Dosarul de acordare a

despăgubirilor întocmit în favoarea reclamantului a fost transmis A.N.R.P., Secretariatul

C.C.S.D. de către Comisia Județeană de fond funciar Vâlcea prin procesul-verbal

din 18 octombrie 2010;

În urma analizării dosar

astfel înaintat s-a constatat că acesta este incomplet și nelegal întocmit, motiv

pentru care a fost dat retur prin procesul-verbal din data de 2 decembrie 2010.

În prezent dosarul reclamantului

se află la nivelul comisiilor locale pentru completări.

Din cuprinsul procesului-verbal

de retur, rezultă că recurenta nu a putut soluționa dosarul reclamantului din motive

legate de caracterul ilegal și incomplet al acestuia.

Având în vedere că în

exercitarea atribuțiilor legale, recurenta a dispus măsura returnării dosarului,

cu motivarea acestei măsuri, nu se poate reține refuzul nejustificat de a soluționa

dosarul reclamantului, întocmirea dosarului de acordare a despăgubirilor cu respectarea

în totalitate a dispozițiilor legale nefiind obligația C.C.S.D.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului cu motivele de recurs invocate

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Legea nr. 247/2005 stabilește

procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în

vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord

cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz,

ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,

însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii

și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu

imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în

arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului

Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai

târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul

prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate

al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către

acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor

fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,

total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea

învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași

articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,

către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie

acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației juridice

a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei

Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul

Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și

(2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă,

după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate,

în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului,

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate

și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest

raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile

de despăgubire.

Legiuitorul a menționat

în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare

de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare

Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1)-(2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului

de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul

art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată,

în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul

prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurența

sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele

de inflație.

Criticile din motivele

de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt

nefondate.

După cum s-a arătat, Legea

nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele

în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005

nu s-au stabilit termene de soluționare.

Activitatea pârâtei trebuie

organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure

rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei

de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire

se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de

fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

Având în vedere soluția

pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, devin incidente dispozițiilor

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții

va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Intimatul-reclamant B.M.

a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada achitării

onorariului de avocat în cuantum de 3.000 RON.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat și

va obliga pârâta C.C.S.D. la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de

judecată către intimatul-reclamant B.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 461/F-CONT din 23 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pârâta C.C.S.D. la plata sumei de 3.000

RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 decembrie

2012.