ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5358/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâții C.C.S.D. din Autoritatea Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor (A.N.R.P.), Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Vâlcea din Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Prefectul Județului Vâlcea în calitate de președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Drăgășani și Municipiul Drăgășani solicitând obligarea comisiilor de fond funciar să depună la pârâta C.C.S.D. documentația necesară pentru stabilirea despăgubirilor, obligarea pârâtului C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul intravilan de 694 mp situat în Drăgășani, obligarea C.C.S.D.

să-i fixeze un loc prioritar pentru acordarea despăgubirilor, obligarea A.N.R.P. să plătească daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere până la data îndeplinirii obligației, obligarea A.N.R.P. la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reclamantul a arătat că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar pentru mai multe suprafețe de teren, rămânând o suprafață totală de 694 mp situată în municipiul Drăgășani, din care 434 mp situați în str. N.S., și 260 mp situați în zona B., în prezent ocupată de carosabil.

Prin sentința civilă nr. 461 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâții C.C.S.D., Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, prin prefect, Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Drăgășani, așa cum a fost precizată, a obligat pârâtele Comisia Județeană de Fond Funciar Vâlcea și Comisia Locală de Fond Funciar Drăgășani să înainteze la pârâtei C.C.S.D. dosarul de despăgubiri privind pe reclamant, a obligat pe pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în ce privește pe reclamant potrivit hotărârilor nr. 706/2007 și nr. 411/2008 adoptate de Comisia Județeană de Fond Funciar Vâlcea, a respins capetele de cerere privind daunele cominatorii și cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că există acte emise de Comisia locală de fond funciar Drăgășani și Comisia județeană de fond funciar Vâlcea, în exercitarea competențelor lor legale, prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al acestuia asupra unor terenuri în suprafață totală de 695 mp, situate în mun. Drăgășani, și pentru care se cuvine să primească despăgubiri conform Legii nr. 247/2005 având în vedere imposibilitatea de restituire în natură. În aceste condiții, în cauză nu se poate pune în discuție valabilitatea dreptului reclamantului de a primi despăgubiri. Potrivit art. 1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 despăgubirile acordate în baza Legilor nr. 18/1991/R, nr. 1/2010 și nr. 169/1997 urmează procedura și se supun dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din Legea nr. 247/2005.

Este adevărat că Lege nr. 247/2005 nu impune un termen de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor, dar aceasta nu înseamnă că autoritatea publică în domeniu este îndreptățită să își aloce cât timp apreciază singură că este necesar pentru a parcurge toate fazele procesului administrativ de acordare a despăgubirilor. În speță, deși există acte emise de Comisia județeană și de cea locală de fond funciar cu privire la dreptul reclamantului de a primi despăgubiri pentru două suprafețe de teren însumând în total 695 mp, acte administrative ce produc efecte juridice și nu pot fi lăsate fără consecințe, A.N.R.P. a restituit dosarul de despăgubiri de două ori pentru pretinsă completare.

Cum dovezile pe care reclamantul și comisiile de fond funciar le aveau erau deja depuse la dosar, cu explicațiile de rigoare expuse și mai sus, era evident că dreptul reclamantului, deși recunoscut prin acte administrative necontestate și nedesființate în vreun fel, rămâne fără conținut câtă vreme C.C.S.D. restituie dosarul, prin Secretariatul asigurat de A.N.R.P., și nu emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri. Neemiterea deciziei, deși de la data de la data primei învestiri a C.C.S.D. au trecut peste trei, și pasivitatea A.N.R.P. de a ataca în justiție hotărârile Comisiei județene de fond funciar Vâlcea în tot acest timp, deși a pus la îndoială în mod repetat legalitatea recunoașterii dreptului de proprietate al reclamantului în baza legilor fondului funciar, reprezintă un refuz nejustificat din partea pârâtei C.C.S.D.

Faptul că A.N.R.P. a contestat hotărârile comisiei județene pe cale reconvențională în cauza de față nu poate influența obligația pârâtei C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, întrucât actele contestate sunt valabile în prezent, când se cenzurează refuzul de a emite decizia, ca și la momentul emiterii lor în anii 2007 și 2008. Pentru ca pârâta C.C.S.D. să își poată îndeplini obligația, este necesar ca pârâtele Comisia județeană Vâlcea și Comisia județeană Drăgășani să înainteze dosarul de despăgubiri al reclamantului către secretariatul tehnic al C.C.S.D., motiv pentru care va fi admisă și cerere corespunzătoare formulată de reclamant. În ce privește cererea de „daune cominatorii” instanța de fond a constatat că pârâtele Comisii de fond funciar nu s-au opus pretențiilor reclamantului, astfel că, după cererea precizată a acestuia, nu pot fi obligate la astfel de daune.

În ceea ce o privește pe pârâta C.C.S.D., s-a constatat că obligația ei de a emite decizie reprezentând titlu de despăgubire nu poate fi realizată de îndată, având în vedere că dosarul trebuie restituit de comisiile de fond funciar și trebuie să fie respectate și anumite faze prealabile emiterii actului (referitoare la cuantumul despăgubirii, la înscrierea dosarului pe o ordine de zi, etc). În aceste împrejurări, ce nu țin strict de voința C.C.S.D. de a emite actul administrativ într-un timp scurt și asupra cărora pârâta nu poate avea decizie exclusivă, nu se poate dispune constrângerea acesteia să emită actul sub sancțiunea prevăzută de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de fond a arătat că reclamantul nu a dovedit că a realizat astfel de cheltuieli, în condițiile în care acțiunea în justiție a fost scutită de taxe de timbru, iar la dosar nu s-a depus chitanță privind plata unui onorariu pentru avocat.

Împotriva hotărârii instanței de fond C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că potrivit art. 1, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Recurenta consideră că în speța de față nu există însă o astfel de exprimare explicită, având în vedere că nu a fost investită în mod legal cu soluționarea dosarului reclamantului. Dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit în favoarea reclamantului a fost transmis A.N.R.P., Secretariatul C.C.S.D.

de către Comisia Județeană de fond funciar Vâlcea prin procesul-verbal din 18 octombrie 2010; În urma analizării dosar astfel înaintat s-a constatat că acesta este incomplet și nelegal întocmit, motiv pentru care a fost dat retur prin procesul-verbal din data de 2 decembrie 2010. În prezent dosarul reclamantului se află la nivelul comisiilor locale pentru completări. Din cuprinsul procesului-verbal de retur, rezultă că recurenta nu a putut soluționa dosarul reclamantului din motive legate de caracterul ilegal și incomplet al acestuia. Având în vedere că în exercitarea atribuțiilor legale, recurenta a dispus măsura returnării dosarului, cu motivarea acestei măsuri, nu se poate reține refuzul nejustificat de a soluționa dosarul reclamantului, întocmirea dosarului de acordare a despăgubirilor cu respectarea în totalitate a dispozițiilor legale nefiind obligația C.C.S.D.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului cu motivele de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1)-(2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D.

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate. După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare. Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. Având în vedere soluția pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, devin incidente dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Intimatul-reclamant B.M. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 3.000 RON. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat și va obliga pârâta C.C.S.D.

la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 461/F-CONT din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă pârâta C.C.S.D. la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.