ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 785/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 20 ianuarie 2005, reclamantul P.M.D. a solicitat în contradictoriu

cu pârâții M.A.P.D.R. și SC A. SA Vâlcea, anularea parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate din 10 iunie 1994, pentru suprafața de

9980,75 mp, situată în municipiul Drăgășani.

În motivare, reclamantul a

arătat că suprafața de teren inclusă în certificatul de atestare a dreptului de

proprietate a fost revendicată și obținută prin hotărâre judecătorească de

moștenitorii autorilor S.I. și H.M., cărora li s-a eliberat de către Comisia

locală și procesul-verbal de punere în posesie.

În cauză a formulat cerere

de intervenție în interesul pârâtei și în interes propriu SC E.T. SRL

Drăgănești, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție a A.V.A.S.

Prin sentința civilă nr.

1020 din 20 aprilie 2005, Judecătoria Drăgășani, inițial investită a admis

excepția lipsei de interes a acțiunii formulată de reclamant, a respins

acțiunea, a admis cererea în interesul pârâtei și, în parte, pe cea în interes

propriu, respingând cererea de chemare în garanție, ca lipită de obiect.

Recursurile declarate

împotriva sus menționatei sentințe de către reclamant și pârâta SC A. SA Vâlcea

au fost admise de Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 1227 din 18

noiembrie 2005, fiind admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei

Drăgășani de soluționare a pricinii în primă instanță și, cu consecința

trimiterii, cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Pitești.

Judecând în fond cauza în

primă instanță, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 33/F/C din 20 martie 2006, a admis excepția de tardivitate a acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea. Totodată, a

admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC E.T. SRL

Drăgănești și a respins cererea de chemare în garanție a A.V.A.S.

Instanța a reținut că

soluția se impune, față de data emiterii actului atacat – 10 iunie 1994 și a

transcrierii acestuia – 31 august 1999, formularea acțiunii la 20 ianuarie

2005, realizându-se cu depășirea termenului de decădere de un an prevăzut de

art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care nu s-a efectuat

nici procedura prealabilă reglementată de art. 7 din aceeași lege.

Împotriva sentinței Curții

de Apel Pitești a declarat recurs, în termen legal P.M.D.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că la soluționarea

excepției tardivității acțiunii instanța nu a ținut seama de împrejurarea că

transcrierea certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat

s-a efectuat la data de 4 mai 2004 și că, practic, P.M.D. a luat cunoștință de

existența acestuia act administrativ în luna mai 2005, elemente în raport de

care se poate observa că acțiunea a fost formulată în termenul legal.

Examinând cauza în raport de

probatoriul existent, de critica adusă de recurent și de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că hotărârea pronunțată de

secția de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești este legală.

Soluția de respingere a

acțiunii, prin care s-a solicitat anularea parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate emis la 10 iunie 1994 în favoarea SC A. SA

Vâlcea, se impune întrucât acțiunea promovată de P.M.D. nu îndeplinește toate

condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Conform art. 7 alin. (1) din

actul normativ indicat, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral trebuie

să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului.

Procedura administrativă

prealabilă, numită în doctrina de specialitate și recurs grațios, este așadar

obligatorie, excepțiile de la această regulă fiind în mod expres prevăzute în

cuprinsul alin. (5) al art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cum cazul dedus judecății nu

se înscrie în excepțiile stabilite expres de legiuitor, P.M.D. era obligat ca

înainte de a se adresa instanței de judecată să sesizeze autoritatea emitentă,

respectiv M.A.A. (în prezent M.A.P.D.R.) cu o plângere administrativă.

Așa cum se amintește și în

considerentele sentinței recurate și cum se poate observa din examinarea

actelor dosarului, recurentul-reclamant nu s-a adresat M.A.P.D.R. pentru

revocarea actului.

Întrucât în materia

contenciosului administrativ plângerea administrativă prealabilă reprezintă o

condiție de admisibilitate a acțiunii, acțiunea de față apare ca inadmisibilă

și în acest context analizarea aspectelor invocate de recurent și legate de

tardivitatea acțiunii apare ca fiind de prisos.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.M.D. împotriva sentinței civile nr. 33/ F-C din 20 martie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2007.