ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 785/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 ianuarie 2005, reclamantul P.M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.P.D.R. și SC A. SA Vâlcea, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 10 iunie 1994, pentru suprafața de 9980,75 mp, situată în municipiul Drăgășani. În motivare, reclamantul a arătat că suprafața de teren inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost revendicată și obținută prin hotărâre judecătorească de moștenitorii autorilor S.I. și H.M., cărora li s-a eliberat de către Comisia locală și procesul-verbal de punere în posesie. În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei și în interes propriu SC E.T.

SRL Drăgănești, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție a A.V.A.S. Prin sentința civilă nr. 1020 din 20 aprilie 2005, Judecătoria Drăgășani, inițial investită a admis excepția lipsei de interes a acțiunii formulată de reclamant, a respins acțiunea, a admis cererea în interesul pârâtei și, în parte, pe cea în interes propriu, respingând cererea de chemare în garanție, ca lipită de obiect. Recursurile declarate împotriva sus menționatei sentințe de către reclamant și pârâta SC A. SA Vâlcea au fost admise de Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 1227 din 18 noiembrie 2005, fiind admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Drăgășani de soluționare a pricinii în primă instanță și, cu consecința trimiterii, cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Pitești.

Judecând în fond cauza în primă instanță, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 33/F/C din 20 martie 2006, a admis excepția de tardivitate a acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea. Totodată, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC E.T. SRL Drăgănești și a respins cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. Instanța a reținut că soluția se impune, față de data emiterii actului atacat – 10 iunie 1994 și a transcrierii acestuia – 31 august 1999, formularea acțiunii la 20 ianuarie 2005, realizându-se cu depășirea termenului de decădere de un an prevăzut de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care nu s-a efectuat nici procedura prealabilă reglementată de art. 7 din aceeași lege.

Împotriva sentinței Curții de Apel Pitești a declarat recurs, în termen legal P.M.D. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că la soluționarea excepției tardivității acțiunii instanța nu a ținut seama de împrejurarea că transcrierea certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat s-a efectuat la data de 4 mai 2004 și că, practic, P.M.D. a luat cunoștință de existența acestuia act administrativ în luna mai 2005, elemente în raport de care se poate observa că acțiunea a fost formulată în termenul legal. Examinând cauza în raport de probatoriul existent, de critica adusă de recurent și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că hotărârea pronunțată de secția de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești este legală.

Soluția de respingere a acțiunii, prin care s-a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 10 iunie 1994 în favoarea SC A. SA Vâlcea, se impune întrucât acțiunea promovată de P.M.D. nu îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004. Conform art. 7 alin. (1) din actul normativ indicat, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.

Procedura administrativă prealabilă, numită în doctrina de specialitate și recurs grațios, este așadar obligatorie, excepțiile de la această regulă fiind în mod expres prevăzute în cuprinsul alin. (5) al art. 7 din Legea nr. 554/2004. Cum cazul dedus judecății nu se înscrie în excepțiile stabilite expres de legiuitor, P.M.D. era obligat ca înainte de a se adresa instanței de judecată să sesizeze autoritatea emitentă, respectiv M.A.A. (în prezent M.A.P.D.R.) cu o plângere administrativă. Așa cum se amintește și în considerentele sentinței recurate și cum se poate observa din examinarea actelor dosarului, recurentul-reclamant nu s-a adresat M.A.P.D.R. pentru revocarea actului.

Întrucât în materia contenciosului administrativ plângerea administrativă prealabilă reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii, acțiunea de față apare ca inadmisibilă și în acest context analizarea aspectelor invocate de recurent și legate de tardivitatea acțiunii apare ca fiind de prisos. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.M.D. împotriva sentinței civile nr. 33/ F-C din 20 martie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.