ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 969 la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, la 24 ianuarie 2003, reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, anularea poziției 44 din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1362/2001, în ce privește terenul în suprafață de 700 mp situat în orașul Drăgășani, județul Vâlcea. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant, că terenul în discuție a aparținut autorului său B.I. și că în prezent se află în administrarea R. Mediaș, ca urmare a amplasării unor instalații de gaze specifice și că în mod greșit s-a apreciat că face parte din domeniu, conform actului contestat.

De asemenea, s-a mai precizat că nu există nici un titlu legal de trecere a terenului în proprietatea statului. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de prematuritate a acțiunii, determinat de neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art. 5 din Legea nr. 29/1990, apreciindu-se, totodată, că procedura contencioasă a fost declanșată peste termenul prevăzut de alin. (1) din acest articol, fără a se solicita repunerea în termen, acțiunea fiind și tardiv introdusă. Pe fondul cauzei s-a susținut că nu sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, din moment ce reclamantul nu a făcut dovada vătămării drepturilor sale. De asemenea, s-a susținut că actul de inventariere a bunurilor aparținând domeniului public, nu creează drepturi noi și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, el nefiind de natură a vătăma dreptul real existent.

La termenul din 26 martie 2003 s-a înregistrat la dosar, cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Administrației Publice care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a făcut dovada dreptului vătămat și a legăturii de cauzalitate între actul administrativ contestat, cu vătămarea invocată. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, față de dispozițiile Legii nr. 213/1998, ce reglementează regimul juridic al bunurilor aparținând domeniului public. Primăria municipiului Drăgășani, prin Primar, a formulat și ea cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că prin decizia nr. 95/2002, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate emis pe numele reclamantului în ce privește terenul în discuție în suprafață de 700 mp, ce figurează în prezent ca domeniu public.

Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 78, pronunțată la 21 aprilie 2003, a admis cererile de intervenție formulate de Ministerul Administrației Publice și de Primăria municipiului Drăgășani și a respins acțiunea formulată de reclamantul B.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantului, în calitate de fiu al defunctului B.I., i-au revenit în proprietate, atât bunurile menționate în certificatul de moștenitor nr. 360/90, cât și terenul în suprafață de 2,7533 ha, cuprins în titlul de proprietate nr. 2130/52909 din 24 iulie 2000, teren în care s-au regăsit și cei 700 mp în litigiu. Referitor la această suprafață, instanța a reținut că reclamantul nu mai are un drept, întrucât procesul-verbal de punere în posesie și respectiv, titlul de proprietate au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă, situație în care excepția invocată de pârâți și intervenienți s-a dovedit a fi întemeiată.

Instanța a mai constatat că terenul în discuție este afectat de instalații de gaze, situație cunoscută și de reclamant și că nu mai poate fi pus la dispoziția reclamantului, nici măcar parțial, pentru suprafața de 102,26 mp, cât a fost găsită liberă de expert, întrucât R. SA Mediaș a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate. De asemenea, s-a reținut din înscrisurile depuse de intervenientul municipiul Drăgășani, că reclamantului urmează să i se ofere un teren în echivalent, în scopul rezolvării cererii sale. Referitor la excepțiile ce vizau inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a tardivității acțiunii, instanța a apreciat că sunt nefondate față de înscrisurile depuse de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul B.M., invocând nelegalitatea. În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea cuprinde argumente străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), în sensul că nu s-a reținut că a solicitat să se constate nulitatea H.G. nr. 1362/2001, întrucât în Anexa nr. 3 la poziția 44 a fost inclusă suprafața de 700 mp teren ce a aparținut autorilor săi, anterior cooperativizării și asupra căreia este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate. Tot legat de acest aspect, recurentul a susținut că instanța trebuia să stabilească dacă terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului și apoi în cea a municipiului Drăgășani și dacă acesta îl utilizează pentru o destinație de uz sau de interes public.

Prin cea de-a doua critică s-a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). În acest sens s-a precizat că instanța a aplicat greșit prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, conform căruia este suficient ca reclamantul să aibă un interes legitim care a fost încălcat prin emiterea actului administrativ, iar nu neapărat un drept. De asemenea, s-a mai susținut că hotărârea prin care a fost însușit inventarul aprobat de Guvern, a fost anulată prin sentința nr. 188 din 12 februarie 2003, a Tribunalului Vâlcea, ceea ce conducea la admiterea prezentei acțiuni. Tot legat de aplicarea greșită a legii s-a susținut că instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de Primăria Drăgășani, fără a avea calitate procesuală activă.

Prin ultima critică s-a invocat art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, și anume, raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză care evidențiază că 102,26 mp din teren este liber, împrejurare care ar fi condus la admiterea acțiunii cel puțin pentru diferență. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, urmează să constate că este legală și temeinică. Rezultă că argumentele reținute de instanță se structurează pe prevederile legii contenciosului administrativ, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1, ele nefiind străine de natura pricinii.

Potrivit acestui articol, instanța a analizat dreptul vătămat invocat de reclamant, căruia i s-a adus atingere prin actul administrativ, respectiv H.G. nr. 1362/2001, reținând că acesta nu mai are un titlu de proprietate cu privire la terenul în discuție, el fiind anulat, fapt necontestat. Argumentarea făcută de recurent, că acest aspect nu are relevanță, întrucât a invocat un interes legitim privat, nu poate fi reținută, deoarece noțiunea de interes poate fi avută în vedere numai în considerațiunea realizării unui drept subiectiv real, previzibil. Or, susținerea recurentului că are interesul să folosească hotărârea judecătorească de anulare a actului administrativ ilegal în căile extraordinare pentru atacarea hotărârii prin care i-a fost anulat titlul de proprietate, nu poate fi reținută, acesta făcând confuzie între interesul procesual și cel prevăzut de art. 21 și 52 din Constituție care sunt instituții ale dreptului substanțial.

În acest context nu poate fi pus în discuție modul în care a fost preluat terenul de către stat, cum a fost trecut în administrarea R. SA Mediaș, acestea fiind aspecte ce exced competența instanței de contencios administrativ, putând fi cenzurate de instanțele de drept civil. Hotărârile civile depuse în recurs, pronunțate în alte cauze și care se referă la alte persoane, de asemenea nu pot fi avute în vedere. Nici sentința civilă nr. 188 din 12 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, prin care reclamantul a contestat inventarul aprobat de Consiliul Local Drăgășani, nu poate fi avută în vedere, de vreme ce acest act nu creează drepturi noi, nu stabilește și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective și nici nu vatămă pe recurent.

Referitor la calitatea procesuală activă a intervenientei Primăria municipiului Drăgășani, contestată de recurent, Curtea urmează să rețină că și această critică este nefondată, terenul fiind cuprins în patrimoniul public. În ce privește ultima critică, Curtea urmează să constate că instanța nu putea să admită acțiunea nici pentru suprafața de 102,26 mp, liberă, întrucât pe terenul respectiv, R. SA Mediaș are constituit un drept ca urmare a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate și pe care recurentul nu l-a contestat. Față de aceste considerente, urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să se dispună respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței nr. 78/FC din 21 aprilie 2003, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2005.