ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 969 la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, la

24 ianuarie 2003, reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul

României, anularea poziției 44 din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1362/2001, în ce privește terenul în suprafață de 700 mp situat în orașul Drăgășani,

județul Vâlcea.

În motivarea acțiunii s-a

precizat de către reclamant, că terenul în discuție a aparținut autorului său B.I.

și că în prezent se află în administrarea R. Mediaș, ca urmare a amplasării

unor instalații de gaze specifice și că în mod greșit s-a apreciat că face

parte din domeniu, conform actului contestat.

De asemenea, s-a mai

precizat că nu există nici un titlu legal de trecere a terenului în

proprietatea statului.

Prin întâmpinare, pârâtul a

invocat excepția de prematuritate a acțiunii, determinat de neîndeplinirea

procedurii prealabile reglementată de art. 5 din Legea nr. 29/1990,

apreciindu-se, totodată, că procedura contencioasă a fost declanșată peste

termenul prevăzut de alin. (1) din acest articol, fără a se solicita repunerea

în termen, acțiunea fiind și tardiv introdusă.

Pe fondul cauzei s-a

susținut că nu sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, din

moment ce reclamantul nu a făcut dovada vătămării drepturilor sale.

De asemenea, s-a susținut că

actul de inventariere a bunurilor aparținând domeniului public, nu creează

drepturi noi și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, el

nefiind de natură a vătăma dreptul real existent.

La termenul din 26 martie

2003 s-a înregistrat la dosar, cererea de intervenție în interesul pârâtului,

formulată de Ministerul Administrației Publice care a solicitat respingerea

acțiunii, ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a făcut dovada dreptului

vătămat și a legăturii de cauzalitate între actul administrativ contestat, cu

vătămarea invocată.

Pe fond s-a solicitat

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, față de dispozițiile Legii nr. 213/1998,

ce reglementează regimul juridic al bunurilor aparținând domeniului public.

Primăria municipiului

Drăgășani, prin Primar, a formulat și ea cerere de intervenție în interes

propriu, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că prin decizia nr. 95/2002,

pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal

de punere în posesie și a titlului de proprietate emis pe numele reclamantului

în ce privește terenul în discuție în suprafață de 700 mp, ce figurează în

prezent ca domeniu public.

Curtea de Apel Pitești, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 78, pronunțată la 21

aprilie 2003, a admis cererile de intervenție formulate de Ministerul

Administrației Publice și de Primăria municipiului Drăgășani și a respins acțiunea

formulată de reclamantul B.M.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantului, în calitate de fiu al defunctului

B.I., i-au revenit în proprietate, atât bunurile menționate în certificatul de

moștenitor nr. 360/90, cât și terenul în suprafață de 2,7533 ha, cuprins în

titlul de proprietate nr. 2130/52909 din 24 iulie 2000, teren în care s-au

regăsit și cei 700 mp în litigiu.

Referitor la această

suprafață, instanța a reținut că reclamantul nu mai are un drept, întrucât

procesul-verbal de punere în posesie și respectiv, titlul de proprietate au

fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă, situație în care excepția

invocată de pârâți și intervenienți s-a dovedit a fi întemeiată.

Instanța a mai constatat că

terenul în discuție este afectat de instalații de gaze, situație cunoscută și

de reclamant și că nu mai poate fi pus la dispoziția reclamantului, nici măcar

parțial, pentru suprafața de 102,26 mp, cât a fost găsită liberă de expert,

întrucât R. SA Mediaș a obținut certificat de atestare a dreptului de

proprietate.

De asemenea, s-a reținut din

înscrisurile depuse de intervenientul municipiul Drăgășani, că reclamantului

urmează să i se ofere un teren în echivalent, în scopul rezolvării cererii

sale.

Referitor la excepțiile ce

vizau inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și

a tardivității acțiunii, instanța a apreciat că sunt nefondate față de

înscrisurile depuse de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul B.M., invocând nelegalitatea.

În motivarea recursului s-a

susținut că hotărârea cuprinde argumente străine de natura pricinii (art. 304 pct.

7 C. proc. civ.), în sensul că nu s-a reținut că a solicitat să se constate

nulitatea H.G. nr. 1362/2001, întrucât în Anexa nr. 3 la poziția 44 a fost

inclusă suprafața de 700 mp teren ce a aparținut autorilor săi, anterior

cooperativizării și asupra căreia este îndreptățit să i se reconstituie dreptul

de proprietate.

Tot legat de acest aspect,

recurentul a susținut că instanța trebuia să stabilească dacă terenul în

litigiu a trecut în proprietatea statului și apoi în cea a municipiului

Drăgășani și dacă acesta îl utilizează pentru o destinație de uz sau de interes

public.

Prin cea de-a doua critică

s-a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În acest sens s-a precizat

că instanța a aplicat greșit prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, conform

căruia este suficient ca reclamantul să aibă un interes legitim care a fost

încălcat prin emiterea actului administrativ, iar nu neapărat un drept.

De asemenea, s-a mai

susținut că hotărârea prin care a fost însușit inventarul aprobat de Guvern, a

fost anulată prin sentința nr. 188 din 12 februarie 2003, a Tribunalului Vâlcea,

ceea ce conducea la admiterea prezentei acțiuni.

Tot legat de aplicarea

greșită a legii s-a susținut că instanța a admis cererea de intervenție în

interes propriu formulată de Primăria Drăgășani, fără a avea calitate

procesuală activă.

Prin ultima critică s-a

invocat art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că instanța nu s-a pronunțat

asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, și anume, raportul de

expertiză tehnică efectuat în cauză care evidențiază că 102,26 mp din teren

este liber, împrejurare care ar fi condus la admiterea acțiunii cel puțin

pentru diferență.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios

administrativ, urmează să constate că este legală și temeinică.

Rezultă că argumentele

reținute de instanță se structurează pe prevederile legii contenciosului

administrativ, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1, ele nefiind

străine de natura pricinii.

Potrivit acestui articol,

instanța a analizat dreptul vătămat invocat de reclamant, căruia i s-a adus

atingere prin actul administrativ, respectiv H.G. nr. 1362/2001, reținând că

acesta nu mai are un titlu de proprietate cu privire la terenul în discuție, el

fiind anulat, fapt necontestat.

Argumentarea făcută de

recurent, că acest aspect nu are relevanță, întrucât a invocat un interes

legitim privat, nu poate fi reținută, deoarece noțiunea de interes poate fi

avută în vedere numai în considerațiunea realizării unui drept subiectiv real,

previzibil.

Or, susținerea recurentului

că are interesul să folosească hotărârea judecătorească de anulare a actului

administrativ ilegal în căile extraordinare pentru atacarea hotărârii prin care

i-a fost anulat titlul de proprietate, nu poate fi reținută, acesta făcând

confuzie între interesul procesual și cel prevăzut de art. 21 și 52 din

Constituție care sunt instituții ale dreptului substanțial.

În acest context nu poate fi

pus în discuție modul în care a fost preluat terenul de către stat, cum a fost

trecut în administrarea R. SA Mediaș, acestea fiind aspecte ce exced competența

instanței de contencios administrativ, putând fi cenzurate de instanțele de

drept civil.

Hotărârile civile depuse în

recurs, pronunțate în alte cauze și care se referă la alte persoane, de

asemenea nu pot fi avute în vedere.

Nici sentința civilă nr. 188

din 12 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, prin care reclamantul a

contestat inventarul aprobat de Consiliul Local Drăgășani, nu poate fi avută în

vedere, de vreme ce acest act nu creează drepturi noi, nu stabilește și nici nu

modifică regimul juridic al bunurilor respective și nici nu vatămă pe recurent.

Referitor la calitatea

procesuală activă a intervenientei Primăria municipiului Drăgășani, contestată

de recurent, Curtea urmează să rețină că și această critică este nefondată,

terenul fiind cuprins în patrimoniul public.

În ce privește ultima

critică, Curtea urmează să constate că instanța nu putea să admită acțiunea nici

pentru suprafața de 102,26 mp, liberă, întrucât pe terenul respectiv, R. SA

Mediaș are constituit un drept ca urmare a emiterii certificatului de atestare a

dreptului de proprietate și pe care recurentul nu l-a contestat.

Față de aceste considerente,

urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să se dispună respingerea

recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.M. împotriva sentinței nr. 78/FC din 21 aprilie 2003, a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2005.