ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5470/2005

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 188 din 12 februarie 2003, a Tribunalului Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 2279/2002, a fost admisă acțiunea formulată de numitul B.M., în contradictoriu cu Consiliul Local al orașului Drăgășani, fiind anulată parțial hotărârea nr. 31 din 28 octombrie 1999, emisă de pârâtă, numai cu privire la poziția 22 din anexă, referitoare la includerea în inventarul bunurilor din domeniul public al orașului Drăgășani, a terenului de 700 mp, situat în str. D.B. Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea, ca tardiv, a recursului formulat de către pârâtă, prin decizia civilă nr. 708 din 28 mai 2003, a Curții de Apel Pitești, în dosarul nr. 2460/2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că terenul de 700 mp a fost proprietatea autorilor reclamantului, apoi a făcut parte din patrimoniul C.A.P., iar în temeiul Legii nr. 18/1991, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, primind titlul de proprietate nr. 2130/52909 din 24 iulie 2000. A apreciat instanța că, deși acest titlu a fost ulterior anulat pe cale judecătorească, reclamantului nu i-a fost contestat dreptul la acel teren, anularea fiind determinată tocmai de existența acestei hotărâri a pârâtei, prin care terenul a fost inclus în inventatul bunurilor din domeniul public al orașului. A considerat instanța că prin acest act, reclamantul a suferit o veritabilă expropriere, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate, astfel încât, în temeiul art. 23 din Legea nr. 213/1998 și al art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, a admis cererea.

2. Prin sentința civilă nr. 78 din 21 aprilie 2003, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 969/2003, au fost admise cererile de intervenție formulate de Ministerul Administrației Publice și de Primăria municipiului Drăgășani, fiind respinsă acțiunea formulată de numitul B.M., pentru anularea H.G. nr. 1362/2001, respectiv a poziției nr. 44 din Anexa nr. 3 la această hotărâre, în contradictoriu cu Guvernul României. Această sentință a rămas irevocabilă, prin respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de către reclamant, prin decizia nr. 2281 din 6 aprilie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2128/2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că nu se poate contesta calitatea reclamantului, de succesor al defunctului B.I., dar în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului de 700 mp, titlul de proprietate a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă. A reținut instanța că în mod legal a fost inclus terenul, în domeniul public al orașului, întrucât pe acest teren se află instalații aparținând R. SA, care sunt de uz sau interes public, în sensul art. 1 din Legea nr. 213/1998, iar în anexa legii, la pct. III, între bunurile de uz public sunt enumerate și rețelele de gaze. 3. Prin cererea de revizuire din cauza de față, formulată la data de 9 mai 2005, numitul B.M.

a invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reclamând contrarietatea a două hotărâri: sentința civilă nr. 188 din 12 februarie 2003, a Tribunalului Vâlcea și sentința civilă nr. 78 din 21 aprilie 2003, a Curții de Apel Pitești. În motivarea cererii, revizuientul arată că prin prima sentință pronunțată i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului de 700 mp și din acest motiv acest teren a fost scos din inventarul bunurilor domeniului public al orașului Drăgășani, în timp ce prin a doua sentință este menținut același teren în lista bunurilor din domeniul public, anexă la H.G. nr. 1362/2001, deși instanța care a pronunțat prima sentință, a avut în vedere acea hotărâre, dar nu a considerat-o legală, întrucât a statuat irevocabil că terenul de 700 mp este proprietatea revizuientului și nu face parte din domeniul public.

Pe temeiul acestei contradicții, cere revizuientul, anularea celei din urmă sentințe, arătând că, dacă va încerca, în revendicare, să folosească sentința nr. 188/2003, pârâtul (Consiliul Local Drăgășani) îi va opune tocmai sentința nr. 78/2003, astfel încât cele două hotărâri judecătorești nu pot coexista. Cererea se fondează, urmând a fi anulată sentința civilă nr. 78/2003, a Curții de Apel Pitești, în temeiul art. 322 pct. 7 și art. 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., pentru următoarele considerente: 1. Cele două sentințe sunt în mod vădit potrivnice, întrucât prima recunoaște revizuientului, vocația sa la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 700 mp teren intravilan situat în Drăgășani, în timp ce a doua sentință îi neagă reclamantului acest drept.

2. Cea de-a doua sentință încalcă principiul puterii lucrului judecat. Există în primul rând, identitatea de cauză juridică a celor două pricini. În materie de lucru judecat, cauza este faptul material sau juridic care constituie temeiul legal sau fundamentul direct și imediat al dreptului legal pe care una dintre părți îl invocă. În speță, în ambele pricini, reclamantul a invocat vocația sa la reconstituirea dreptului de proprietate, întemeiată de Legea nr. 18/1991, pentru terenul care a fost inclus în sfera bunurilor domeniului public, în mod nelegal, cu consecința imposibilității transformării vocației sale în posibilitate concretă.

Există și identitate de obiect, întrucât în ambele acțiuni, reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ unic care presupunea două etape în elaborarea sa, conform art. 21 din Legea nr. 213/1998, întâi însușirea inventarului domeniului public al orașului întocmit de comisia special constituită, condusă de Primarul orașului [ alin. (1)], apoi atestarea acestui inventar de către Guvern, printr-o hotărâre [alin. (3)]. Așadar, elaborarea actului administrativ în fondul său aparține, conform legii speciale, autorității administrației publice locale - Consiliul local, iar atestarea actului, ca o condiție formală, nu poate fi considerată un act administrativ de sine stătător. Redactarea însăși a H.G.

nr. 1362/2001 reflectă această situație juridică specială, întrucât Anexa nr. 3 a acestei hotărâri (cuprinzând inventarul bunurilor domeniului public al municipiului Drăgășani) conține, la poziția 44, pentru terenul în discuție, mențiunea „Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 28 octombrie 1999”, ca act administrativ pe baza căruia s-a stabilit apartenența acelui teren, la domeniul public al municipiului și emis anterior hotărârii de guvern. Există, de asemenea, identitate de părți, întrucât în cadrul celui de-al doilea proces, municipiul Drăgășani a intervenit în nume propriu, pentru a apăra actul de inventariere emis de autoritatea locală care îl reprezintă, conform Legii nr. 215/2001 - Consiliul local.

Același consiliu local a avut calitatea de pârât în prima pricină, legitimarea sa procesuală fiind dată de calitatea de emitere al actului administrativ atacat. 3. În fine, ca argument al temeiniciei soluției de față ce excede condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se reține că Primăria municipiului Drăgășani, la solicitarea acestei instanțe, a comunicat că prin hotărârea Consiliului Local nr. 21/2004 a fost modificată hotărârea nr. 31/1999, în sensul eliminării din inventarul însușit de aceasta din urmă, a poziției 22 cu terenul în discuție, întrucât conform Legii nr. 241/2003, de modificare a Legii nr. 213/1998, bunurile folosite de T. SA nu mai fac parte din domeniul public al localităților.

Ca urmare a acestei situații de fapt, nici atestarea ca bun al domeniului public a terenului în discuție, prin H.G. nr. 1362/2001, nu mai are obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de B.M. împotriva deciziei nr. 2281 din 6 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a sentinței nr. 78/F-C din 21 aprilie 2003, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Anulează hotărârile judecătorești sus-menționate în baza art. 327 alin. (1), cu referire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.