ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4269/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta O.P.B.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.P., obligarea la plata sumei de 2.352.950,6 RON reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta pentru suprafața de pădure de 2136,43 ha și suma de 233.268,9 RON (compensații) pentru suprafața de 277,1 ha situate în zona de conservare a Parcului Național Defileul Jiului, pe care nu le-a putut recolta în anii 2008 - 2009. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 109 din 6 martie 2013 a Curții de Apel Craiova a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta O.P.B.P.

reprezentată prin V.P. împotriva pârâtului M.M.S.C. și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.586.219,5 RON, reprezentând compensații aferente anilor 2008 - 2009. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta este proprietara suprafeței de 1446 ha și 7000 mp teren, conform Titlului de proprietate nr. T1 din 6 septembrie 2002, iar pentru suprafața de 2189 ha și 7300 mp de pădure a fost depus Procesul-verbal de punere în posesie nr. P1. Din totalul acestor suprafețe 2407,43 ha este cuprinsă în aria protejată a Parcului Național Defileul Jiului. Prin H.G. nr. 1581/2005 și Ordinul M.M.D.R.

nr. 1964 din 13 decembrie 2007, s-a instituit regimul de arie naturală protejată, ca situri de importanță comunitară pentru ariile prevăzute în anexa nr. 1, iar între acestea se regăsesc și terenurile deținute de reclamantă. Instanța de primă jurisdicție a reținut că în compensarea restricțiilor aduse proprietății prin instituirea regimului de arie naturală protejată, dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G.

nr. 57/2007 au prevăzut faptul că: "Pentru terenurile din ariile naturale protejate, deținut în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensații pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate". De asemenea, Legea nr. 46/2008 (Codul silvic), prin dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) prevede: "În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ - teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă". În consecință, a stabilit instanța de fond că reclamanta este în drept a pretinde și dobândi compensațiile solicitate prin acțiune, ce reprezintă despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului proprietatea sa, având categoria de folosință păduri, situat într-o arie naturală protejată.

În acest sens, instanța a constatat că reclamanta s-a adresat prin intermediul la I.T.R.S.V. Rm. Vâlcea (la care este arondat și județul Gorj) în vederea avizării și înaintării spre aprobare la M.M.P., autoritatea națională ce răspunde de silvicultură, a documentației cuprinzând centralizatorul și decontul justificativ întocmit de O.S. Valea Oltului, care administrează pădurea reclamantei, pentru acordarea acestor compensații în cuantumul solicitat prin prezenta acțiune. Prin Adresa nr. A1 din 23 decembrie 2010, M.M.P. a restituit documentația cuprinzând solicitarea de acordare a compensațiilor cu precizarea că, în conformitate cu art. 6 din H.G. nr. 861/2009, formele de sprijin se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

În cursul soluționării cauzei, reclamanta a depus la dosar Adresa nr. A2/2013 prin care M.M.S.C. a învederat faptul că a primit, prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012)5266final din 19 iulie 2012, avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice pentru pădurile incluse în T1 și T2 din cadrul siturilor Natura 2000, din care fac parte și terenurile împădurite ale reclamantei. 3. Recursul formulat de D.A.P.P.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că pentru acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii, persoane fizice, nu le recoltează datorită funcțiilor de producție stabilite prin amenajamente silvice, care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, s-a notificat Comisia Europeană privind ajutoarele de stat și s-au acordat compensații în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009. S-a arătat că, deși Comisia Europeană a avizat favorabil acordarea schemei privind acordarea ajutoarelor de stat pentru persoanele fizice și juridice pentru pădurile incluse în T1 și T2, din cadrul siturilor Natura 2000, nu există în prezent baza legală pentru punerea în aplicare a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012)5266 final din 19 iulie 2012. Recurentul a invocat și excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, arătând că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, întrucât reclamanta a urmat procedura prealabilă obligatorie, așa cum rezultă din înscrisurile depuse inclusiv în calea de atac a recursului, iar pe fondul cauzei, soluția instanței de primă jurisdicție este corectă, în acord cu practica Înaltei Curți în materia dedusă judecății.

Înalta Curte reține că problema de drept ce face obiectul criticilor formulate în recurs a fost soluționată corect de instanța de fond, întrucât apărarea întemeiată pe faptul că numai persoanele fizice primesc compensații nu poate fi acceptată de această curte. Este adevărat că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. g) din O.G. nr. 96/1998 indicau numai persoanele fizice ca beneficiari ai sumelor plătite cu acest titlu, însă, la data adoptării actului normativ indicat nu erau constituite obștile sau alte forme asociative care să aibă în proprietate păduri, deci legiuitorul nu avea cum să aibă în vedere și aceste aspecte. Înalta Curte reține că prin Adresa nr. A1 din 23 decembrie 2010 recurentul a restituit reclamantei documentația cuprinzând solicitarea de acordare a compensațiilor cu precizarea că, în conformitate cu art. 6 din H.G.

nr. 861/2009, formele de sprijin se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Or, această decizie favorabilă a fost dată, motiv pentru care adoptarea bazei legale pentru punerea în practică a acestei decizii nu este în sarcina reclamantei, care are născut dreptul de a primi compensații, ci însăși autoritatea recurentă are obligația de a asigura demersurile necesare pentru punerea în practică a acesteia. De altfel, văzând cadrul normativ existent, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 6 alin. (1) din H.G.

nr. 861/2009 dispun că formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 se vor finanța după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, însă, alin. (2) al aceluiași articol menționează că "Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010, numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat". Văzând cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată, Înalta Curte va admite cererea în temeiul art. 274 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de D.A.P.P. împotriva Sentinței nr. 109 din 6 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 3000 RON către intimata O.P.B.P., reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - MI