ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2015, reclamanta Obștea A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a solicitat instanței să dispună pârâtului la acordarea de compensații reprezentând contravaloarea cuvenită pentru masa lemnoasă nerecoltată aferentă anului 2014 în sumă de 1.385.883,3 RON pentru suprafața totală de 2.560,76 ha situată în Parcul Național Defileul Jiului ROSCI 0063 și Nordul Gorjului de Vest ROSCI 0129 Situl Natura 2000.

La termenul de judecată din data de 06.10.2015, reclamanta a depus la dosar precizări ale acțiunii cu privire la suprafața totală de 2560,76 ha precum și cu privire la suma ce se solicită.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 415/14 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, instanța a admis în parte acțiunea formulată de recurenta Obștea A., pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor fiind obligat să achite suma de 58.704,3 RON compensația aferentă suprafeței de 266,3 ha pentru anul 2014.

Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 415 din 14 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs atât reclamanta Obștea A. cât și pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. și art. 14 alin. (6) C. proc. civ., încălcând astfel dreptul de dispoziție al părților și principiul contradictorialității în condițiile în care nu a pus în discuția părților lipsa actelor vizând dreptul de proprietate și implicit diminuarea despăgubirilor.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se apreciază că instanța a încălcat normele de drept material aplicabile în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă o altă situație de fapt și drept.

Astfel prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 4066/9.06.2006 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.705,12 ha teren cu vegetație forestieră, recurenții-reclamanți fiind puși în posesie pentru suprafața de teren menționată, din care face parte și suprafața de teren pentru care s-a solicitat compensațiile aferente anului 2014.

Însăși intimatul-recurent a recunoscut dreptul de proprietate prin Ordinul nr. 187/25.02.2014 iar suprafața de teren în discuție este menționată și în conținutul hotărârilor judecătorești anexate. Direcția Finanțelor Publice Craiova nu a contestat starea de fapt și drept dar a respins fără un temei legal decontul de la avizare pentru lipsa Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase.

Totodată, în litigiul anterioare, soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile, a fost avută în vedere aceeași suprafață de teren forestier de 2560,76 RON.

În susținerea recursului au fost depuse la dosar acte .

Astfel, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, iar Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, în calitate de autoritate publică centrală, nu poate dispune plata ajutoarelor de stat/compensații cu încălcarea prevederilor legale incidente, respectiv în lipsa Normelor metodologice aprobate prin hotărâre de Guvern.

În baza noilor orientări ale Uniunii Europene privind ajutorul de stat în sectorul agricol și forestier pentru perioada 2010-2014 C2014/C204/01, publicate în Jurnalul Oficial al UE din data de 01.07.2015, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor a reluat procedura de elaborare a unui proiect de hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații dar instanța de fond a omis faptul că în lipsa cadrului legal, respectiv în lipsa avizelor acordate de toate instituțiile abilitate, nu pot fi acordate compensații.

Creanța solicitată de reclamantă nu are un caracter cert, lichid și exigibil, existența certă a creanței fiind condiționată de promulgarea unor norme metodologice, prin care să se calculeze concret întinderea acestora.

Acordarea compensațiilor solicitate de reclamantă este afectată de o condiție suspensivă, respectiv - adoptarea unei Hotărâri de Guvern, jurisprudența CJUE (respectiv Decizia 2005/449/CE a Parlamentului European din data de 20.11.2008 pronunțată în cauza C 18/08 Foselev Sud-Ouest) fiind relevantă.

Ca urmare, măsurile compensatorii, sub forma ajutoarelor de stat, stabilite prin art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi aplicate până la îndeplinirea condiției suspensive, respectiv adoptarea hotărârii de Guvern.

Ajutoarele de stat, solicitate de reclamantă, respectiv compensații pentru lipsa de folosință a terenurilor forestiere, deținute în proprietate, situate într-o arie naturală protejată, dar potrivit prevederilor legale acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensațiilor solicitate de către reclamanta-intimată, este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

Ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menționat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166.

Condiția impusa de Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166, referitor la posibilitatea acordării ajutoarelor de stat, în speță, acordarea de compensații, nu este îndeplinită.

În lipsa unor Norme Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat nu pot fi verificate și avizate, formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensații, de către autoritățile abilitate, în acest sens.

Reclamanta-intimată recunoaște, în conținutul cererii de chemare în judecată, prin argumentele invocate că, refuzul intimatului privind plata compensațiilor, are drept temei legal neîndeplinirea condițiilor privind acordarea de compensații, motivată prin lipsa unor norme metodologice care sa permită autorităților implicate și abilitate, procedurile de verificare, avizare și control a documentației depuse pentru acordarea ajutoarelor de stat, în materia de compensații.

În speță, nu se poate reține culpa M.M.A.P având în vedere aspectul că documentația înaintată nu poate fi verificată și avizată în conformitate cu normele legale, în lipsa acestora.

Dreptul reclamantului-intimat de acordare a ajutoarelor de stat privind compensațiile, aferente anilor 2014, pentru terenuri forestiere, deținute în proprietate și situate în arii naturale protejate, supuse unor restricții de folosință, nu a fost încălcat și nici infirmat.

Ministerului nu îi este imputabil faptul, că nu au fost aprobate normele legale, pe considerentul că nu se poate substitui atribuțiilor autorităților publice centrale, responsabile privind aprobarea și publicarea normelor legale sus menționate.

În contextul celor expuse, este evident că nu există un refuz nejustificat al M.M.A.P, emis cu exces de putere, ci dimpotrivă, prin adresa emisă către reclamantă, s-a respectat legislația internă privind acordarea ajutoarelor de stat reprezentând compensații, cât și legislația comunitarâ, impusă prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012.

Concluzionând, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-intimată privind acordarea de compensații pentru terenurile forestiere, deținute în proprietate și supuse unor restricții de utilizare, aferente anilor 2014, este nefondată în lipsa cadrului juridic care să permită calcularea, avizarea și decontarea acestora.

În lipsa avizelor, acordate de către toate instituțiile de specialitate, implicate, respectiv a unor norme metodologice de calcul și acordare a ajutoarelor de stat/compensațiilor, nu pot fi acordate sumele solicitate de reclamantă.

Având în vedere considerentele expuse, se solicită instanței de recurs să dispună admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacată și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond să fie respinsă acțiunea intimatei-reclamante Obștea A., drept inadmisibilă și netemeinică.

Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă Obștea A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Reclamanta arată că motivele invocate nu au susținere în fapt și în drept așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei și în legislația incidența în materie.

În primul rând, vinovăția neacordării despăgubirilor nu poate fi "transferată" către Direcția Finanțelor Publice care nu putea să avizeze plata acestor sume atâta timp cât ele nu erau prevăzute în buget, în speță fiind vorba de un refuz nejustificat al unui organ ale administrației centrale de a întreprinde demersurile legale pentru acordarea despăgubirilor cuvenite.

Astfel, potrivit prevederilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic - în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă; cât și prevederilor art. 1 din H.G. nr. 861/din 22.07. 2009 privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și cele proprietate public și privată a unităților administrativ teritoriale: fundamentarea anuală a necesarului de fonduri pentru lucrările și/sau acțiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 -Codul silvic se face de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, la propunerea structurilor teritoriale de specialitate din subordine, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind elaborarea, aprobarea și finanțarea acțiunilor din fondurile bugetare (Anexa nr. 1, art. 1 din Normele metodologice).

Baza legală pentru acordarea acestor despăgubiri o reprezintă prevederile Legii nr. 46/2008- Codul Silvic și Hotărârea de Guvern nr. 861/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată și a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond. Astfel, art. 6 alin. (1) din H.G.. 891/2009 prevede expres că formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008-Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisie Europene privind ajutoarele de stat.

Așadar, Hotărârea de Guvern nu prevede o altă condiție pentru acordarea despăgubirilor decât decizia Comisiei Europene.

Mai mult, chiar și Codul silvic în vigoare (Legea nr. 46/2008) la art. 138 prevede expres și fără echivoc: "legislația subsecventă Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, O.U.G. nr. 96/1998 republicată, cu modificările și completările ulterioare, și O.U.G. nr. 139/2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare, rămâne în vigoare până la elaborarea legislației în condițiile prezentului cod".

Articolul 11 invocat de minister nu are în vedere un alt act normativ ci doar că Schema propusă să fie publicată în Monitorul Oficial după ce va fi aprobată de Comisie.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică fiindcă, organul central al administrației publice, avea obligația legală să inițieze și să urmărească până la finalizare apariția H.G de publicare în Monitorul Oficial a normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.

O Hotărâre de Guvern trebuie dată pentru a se aproba normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond.

Compensația nu constituie o formă ajutor de stat ci o despăgubire acordată persoanelor fizice și/sau juridice pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

Așadar, după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor nu și-a respectat obligațiile legale prevăzute în Codul silvic, în H.G nr. 861/2009 și în art. 1 al anexei nr. 1 la H.G nr. 861/2009 privind aprobarea normelor metodologice de a proceda la fundamentarea anuală a necesarului de fonduri și de a înscrie în bugetele proprii banii necesari acordării acestor despăgubiri dar și de a întreprinde demersurile legale pentru aprobarea (prin Hotărâre de Guvern) a normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond.

Întârzierea nejustificată (care echivalează cu un refuz nejustificat) a elaborării normelor afectează dreptul de proprietate, drept protejat prin dispozițiile dreptului național și european în contextul în care nu se poate folosi în nici un fel de atributul dreptului de proprietate pentru un interval considerabil de timp, în condițiile în care Statul Român, prin autoritățile de resort, nu a rezolvat această chestiune și nici nu a prezentat dovezi că este pe cale să finalizeze un asemenea proces.

Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta-reclamantă prin care a arătat că Ministerul, în calitate de autoritate centrală, nu poate dispune plata ajutoarelor de stat/compensațiilor acordate proprietarilor de terenuri forestiere, situate în arii naturale protejate, în care au fost instituite măsuri de protecție, motivat de inexistența la acest moment a cadrului legal adecvat care sa permită acordarea ajutoarelor de stat/compensațiilor.

Dreptul reclamantului-intimat de acordare a ajutoarelor de stat privind compensațiile, pentru terenuri forestiere, deținute în proprietate și situate în arii naturale protejate, supuse unor restricții de folosință, nu a fost încălcat și nici infirmat, sub adresa de răspuns adresată de M.M.A.P,ci coroborat cu prevederile legale în drept, ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menționat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166.

M.M.A.P a întreprins toate demersurile ce îi reveneau conform atribuțiilor sale, prin elaborarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații, respins în procedura de avizare externă.

Ministerului nu îi este imputabil faptul, că nu au fost aprobate normele legale, pe considerentul că nu se poate substitui atribuțiilor autorităților publice centrale, responsabile privind aprobarea și publicarea normelor legale sus menționate.

M.M.A.P nu poate dispune privind acordarea compensațiilor solicitate de reclamant, cu implicații financiare majore, în lipsa documentației verificată și avizată de autoritățile dispuse prin lege cu astfel de atribuții, implicit a condiției impuse prin Decizia Comisiei Europene, în această materie, respectiv aprobarea temeiului de lege, respectiv a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații proprietarilor ce dețin terenuri forestiere, în arii instituite cu reguli speciale de protecție.

Este invocată în speță, soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosar nr. x, dată dezlegării unei chestiuni de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din C. civ., coroborat cu art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010 s-a statuat că trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursului, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate de ambii recurenți, a întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părților, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., recurenta-reclamantă depunând note scrise la data de 28.11.2017.

Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2018, au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamanta Obștea A. și pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, împotriva sentinței civile nr. 415/2015 a Curții de Apel Craiova, părțile fiind citate în ședință publică.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate de recurenți, ținând cont de dispozițiile legale incidente se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă susține că este proprietara suprafeței de teren cu vegetație forestieră de 2.560,76 RON inclusă în Aria Naturală Protejată Defileul Jiului ROSCI 0063 și Nordul Gorjului de Vest ROSCI 0129 Situl Natura 2000, pentru care a formulat cererea de acordare a compensațiilor nr. 1663/12.02.2015, în cuantum de 1.385.883 RON pentru anul 2014, cererea ce a fost înregistrată la Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Râmnicu Vâlcea, iar prin Raportul de Inspecție Economico Financiară nr. CV 3232/07.05.2015, s-a stabilit că acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri incluse în T1 și T2 din cadrul siturilor Natura 2000 se poate face numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează.

Prin adresa nr. x/2015 emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Râmnicu Vâlcea, s-a adus la cunoștința reclamantei că decontul justificativ, cu valoarea de 1.385.883,3 RON a fost respins de la avizare de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, motivul respingerii fiind menționat în Raportul de inspecție economico-financiară nr. CV 3232 din 7 mai 2015, fiind comunicat recurentei-reclamante atât raportul menționat cât și decontul justificativ.

Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata sumei de 1.385.883,3 RON, sumă expusă prin decontul justificativ și refuzată la rambursare prin Raportul de Inspecție Economico-Financiară nr. CV 3232/7.05.2015, motivarea în drept a acțiunii fiind dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G. nr. 861/2009 și Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, pârâta fiind obligată la plata sumei de 58.704,3 RON reprezentând compensația aferentă suprafeței de 266,3 ha pentru anul 2014 dar nu a stabilit pe deplin situația de fapt, ținând cont de dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 9 alin. (2) C. proc. civ., care este obiectul și limitele investirii, respectiv refuz nejustificat al autorității; anularea actelor administrative conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004 sau obligația de a face.

În raport de motivele de fapt și de drept invocate de părți, instanța în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., avea obligația să stabilească cu exactitate obiectul și temeiul juridic al acțiunii, să solicite lămuriri și explicații, respectând totodată regula dezbaterii contradictorii, în scopul de a determina obiectul cererii și temeiul său juridic, aspecte care să permită exercitarea controlului judiciar.

Este evident că în raport de dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. - obiectul și limitele procesului sunt stabilite, prin cererile și apărările părților - așa cum susține recurenta, dar instanța de fond nu a stabilit obiectul și limitele investirii, respectiv: refuz nejustificat, anulare act, obligația de a face, motiv pentru care se impune admiterea recursurilor formulate în cauză, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, instanța, în baza art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., va stabili obiectul acțiunii și limitele investirii și, în raport de obiectul acțiunii astfel stabilit, urmează a verifica competența materială de soluționare a cauzei.

Față de considerentele expuse mai sus, instanța de control judiciar nu va mai analiza restul criticilor expuse de recurenți, urmând ca instanța de fond după stabilirea corectă a obiectului acțiunii, a temeiului de drept, a cadrului procesual, a competenței materiale de soluționare, să aibă în vedere toate criticile expuse de părțile litigante.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanta Obștea A. și pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta Obștea A. și pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 415 din 14 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2018.