ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2221/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului, la plata sumei de 364287,3 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 215,8 ha, aflată în Aria Naturală Protejată - Nordul Gorjului de Est, cu titlu de compensații/despăgubiri aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 371 din 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile invocate; a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, având ca obiect despăgubire; a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 364287,3 RON reprezentând contravaloare compensații aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013; a fost obligat pârâtul la 1800 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și netemeinică.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurentul a invocat faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Recurentul a arătat că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, chiar în calitatea sa de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, așa cum se menționează în hotărârea supusă recurării, nu poate dispune plata ajutoarelor de stat/compensațiilor acordate proprietarilor de terenuri forestiere situate în arii naturale protejate, în care au fost instituite măsuri de protecție, prin încălcarea prevederilor legale incidente în materia speței, dedusă judecății.

La momentul formulării prezentului recurs, în baza noilor Orientări ale Uniunii Europene privind ajutorul de stat în sectorul agricol și forestier pentru perioada 2014-2020, recurentul a reluat procedura prin elaborarea unui nou proiect de hotărâre de guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații. Proiectul a fost publicat pe site-ul MMAP la data de 23 iulie 2015, refăcut conform observațiilor primite de la ministerele avizatoare și transmis spre avizare externă.

Instanța de fond a omis aspectul că, în lipsa avizelor acordate de către toate instituțiile de specialitate implicate, recurentul nu poate proceda la acordarea sumelor solicitate de reclamantă drept compensații și dispuse de instanță prin hotărârea recurată.

În concret, faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat/compensațiilor, vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României, Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații, nu există baza legală privind acordarea acestora. În speță, atât timp cat documentele ce ar fi trebuit avizate de către instituțiile abilitate, conform prevederilor legale, nu au trecut prin această procedură, nu se poate considera că reclamanta a dovedit în mod concret întinderea prejudiciului invocat, sumele solicitate cu titlu de compensații fiind stabilite fără nicio detaliere concretă, fundamentate pe un mod de calcul prevăzut de lege, aplicabil situației juridice invocate de aceasta.

În lipsa unor Norme Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat, nu pot fi verificate și avizate formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensații de către autoritățile abilitate în acest sens. Nu se poate reține culpa M.M.A.P având în vedere că, în lipsa normelor metodologice, documentația înaintată nu are o bază legală de calculație privind stabilirea întinderii prejudiciilor solicitate cu titlu de compensații, a verificării/avizării acestora de către instituțiile abilitate, implicit a efectuării plății.

M.M.A.P a întreprins toate demersurile ce îi reveneau conform atribuțiilor sale, prin elaborarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații, aflat în acest moment în procedura de avizare externă. Creanța solicitată de reclamantă, cu titlu de compensații, nu are un caracter cert, lichid și exigibil, existența certă a acesteia fiind condiționată de promulgarea unor norme metodologice, prin care să fie calculate concret întinderea acestora.

Recurentul a mai arătat că nici dobânzile legale calculate asupra presupusului debit principal nu sunt justificate, deoarece chiar reclamantul menționează faptul că sumele solicitate reprezintă acoperirea prejudiciului produs ca urmare a limitărilor aduse drepturile sale printr-o dispoziție legală. Pentru a fi acoperit, prejudiciul trebuie să fie cert, înainte de toate, existența sa trebuie să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi stabilită întinderea sa.

Cadrul legal, invocat în speță, respectiv Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 97 alin. (1) lit. b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții la recoltarea de masă lemnoasă, în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, dar coroborat cu prevederile art. 6, alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, formele de sprijin prevăzute pentru persoanele juridice de Codul Silvic se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, privind ajutoarele de stat.

Prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012, publicata in Monitorul Oficial al Uniunii Europene, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a primit aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice sau juridice care dețin păduri în T1 și T2, din cadrul siturilor Natura 2000, insa, conform acestei decizii, ajutoarele de stat se pot acorda numai după publicarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat, pentru aceste compensații, în Monitorul Oficial al României.

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a elaborat un proiect de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații, aflat în acest moment în procedura de avizare externă.

Potrivit prevederilor legale, acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensațiilor solicitate de către reclamanta-intimata, este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din siturile Natura 2000, respectiv: emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, condiție care a fost îndeplinită; adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiție ce nu a fost îndeplinită.

Ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menționat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Deciziei Europene nr. C (2012) 5166. Condiția impusă de Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166, referitor la posibilitatea acordării ajutoarelor de stat, în speță, acordarea de compensații, nu este îndeplinită.

Dreptul reclamantei de acordare a ajutoarelor de stat privind compensațiile, aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013 pentru terenuri forestiere, deținute în proprietate și situate în arii naturale protejate, supuse unor restricții de folosință, nu a fost încălcat și nici infirmat, sub adresa de răspuns adresată reclamantei, ci coroborat cu prevederile legale în drept, ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menționat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166. Ministerului nu îi este imputabil faptul că nu au fost aprobate normele legale, pe considerentul că nu se poate substitui atribuțiilor autorităților publice centrale, responsabile privind aprobarea și publicarea normelor legale sus menționate.

În contextul celor expuse, este evident că nu se află in fața unui refuz nejustificat al M.M.A.P, emis cu exces de putere, ci dimpotrivă, prin adresa emisă către reclamantă, nu a procedat decât la respectarea legislației interne privind acordarea ajutoarelor de stat reprezentând compensații, cât și a legislației comunitare, impusă prin condiția Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final 19.07.2012.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., H.G. nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte prevederi legale invocate în cuprinsul recursului.

În temeiul art. 223 din noul C. proc. civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.

În temeiul art. 30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurentul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru.

2.2. Întâmpinarea

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În esență, se constată un refuz nejustificat al unui organ al administrației centrale de a întreprinde demersurile legale pentru acordarea despăgubirilor cuvenite, deoarece art. 6 din Hg nr. 861/2009 nu prevede altă condiție pentru acordarea lor în afara deciziei Comisiei Europene, existând bază legală pentru acordare.

Se invocă punctul 19 al deciziei Comisiei Europene și se arată că în conținutul acestei decizii, nu există niciun articol care să condiționeze acordarea despăgubirilor de apariția unui nou act normativ.

Se mai arată că această compensație nu poate constitui ajutor de stat, ci o despăgubire acordată pentru produsele pe care proprietarii nu le pot recolta din cauza funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice. Dimpotrivă, neacordarea acestor compensații reprezintă o încălcare evidentă a normelor europene care protejează și garantează dreptul de proprietate și a celor care protejează natura.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond.

3.2. Aspecte procesuale

La data de 09.03.2017, recurentul pârât Ministerul Mediului (fost Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor) a formulat cerere de introducere în cauză, în calitatea procesuală de recurent-pârât, a Ministerului Apelor și Pădurilor, care se substituie în drepturile și obligațiile procesuale ale Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor în temeiul art. 13 și 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017.

Înalta Curte, luând implicit act de transmisiunea calității procesuale în temeiul legii, a dispus înlocuirea în citativ a Ministerului Mediului (fost Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor) cu Ministerul Apelor și Pădurilor.

3.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

3.3.1. Situația de fapt

Reclamanta este proprietara suprafeței de 452 ha și 6000 mp teren cu vegetație forestieră potrivit titlului de proprietate nr. x, a suprafeței de 122 ha și 6000 mp conform titlului de proprietate nr. x, a suprafeței de 105 ha și 3000 mp conform titlului de proprietate nr. x, a suprafeței de 114 ha și 4000 mp conform titlului de proprietate nr. x, a suprafeței de 30 ha și 6000 mp conform titlului de proprietate nr. x, a suprafeței de 531,3 ha conform procesului-verbal de punere în posesie nr. x/8.07.2005 și a suprafeței de 105 ha și 3000 mp conform procesului-verbal de punere în posesie nr. x/7.06.2010, iar din totalul acestor suprafețe de pădure, suprafața de 215,8 ha se află inclusă în Aria Naturală Protejată "Nordul Gorjului de Est" - ROSCI 01228 și ROSCI 0188 Situl Parîng, arie inclusă în aria naturală europeană Natura 2000.

În considerarea calității sale de proprietar, reclamanta s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Rm. Vâlcea, solicitând să-i calculeze compensațiile ce i se cuvin pentru suprafața de 215,8 ha teren cu vegetație inclusă în Aria Naturală Protejată Nordul Gorjului de Est ROSCI 01228 și ROSCI 0188 Situl Parâng, documentația fiind înaintată Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Rm-Vâlcea pentru a-și însuși decontul justificativ.

Ca urmare a acestei cereri, prin adresa nr. x/2015, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea (IRRSV Râmnic Vâlcea) i-a comunicat reclamantei deconturile justificative respinse de la avizare de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, precum și Raportul de Inspecție Economico Financiare nr. x

Totodată, i s-a comunicat faptul că, deși prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012)5266 final/19.07.2012, Ministerul Mediului și Pădurilor a primit avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri incluse în TI și T2 din cadrul siturilor Natura 2000, până la această dată nu au fost publicate Normele metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamante de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 în MO al României.

Ca urmare a acestei adrese, reclamanta a sesizat instanța solicitând obligarea pârâtului la plata sumei 364287,3 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta in calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 215,8 ha.

3.3.2. Scurtă prezentare a cadrului legislativ

3.3.2.1. Cadrul legislativ comunitar

a)În temeiul art. 107 alin. (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

b)Conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier în perioada 2007-2013 (paragraful 176), Comisia va declara ajutorul de stat pentru împădurirea terenurilor agricole sau neagricole, crearea de sisteme agroforestiere pe terenuri agricole, plățile Natura 2000, plățile pentru silvo-mediu, refacerea potențialului forestier și introducerea de acțiuni de prevenire, precum și investițiile neproductive compatibile cu articolul 87 alin. (3) litera (c) din Tratat, în cazul în care ajutorul îndeplinește condițiile prevăzute la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și nu depășește valoarea maximă prevăzută de acesta.

Ajutorul din cauza de față privește suprafețele forestiere cu funcție de protecție de tip T1 (zonele de protecție absolută- rezervații științifice și peisagistice) sau T2 (zonele care fac obiectul unui regim de conservare specială- păduri seculare, virgine sau semivirgine) situate în întregime în zona Natura 2000.

c)Conceptul de ajutor existent la data aderării

Necesitatea introducerii acestui concept a fost legată de acordarea unor certitudini legale; practic, măsurile de sprijin implementate de Statele Membre înainte de intrarea în vigoare a Tratatului nu vor fi considerate ajutoare ilegale și Comisia Europeană nu va putea dispune recuperarea acestora.

Conceptul de ajutor existent apare menționat în art. 108 alin. (1) din TFUE, unde se specifică următoarele: "Comisia, împreună cu Statele Membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcționarea Pieței comune."

O definiție concretă a acestui concept se regăsește la articolul 1 lit. b) punctul i din Regulamentul nr. 659/1999, care statuează că ajutorul existent este "orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului în aceste State Membre, respectiv schemele de ajutor și ajutoarele individuale puse în aplicare anterior și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a Tratatului."

Per a contrario, obligația de a nu pune în aplicare măsurile de ajutor în lipsa unei decizii finale a Comisiei cu privire la compatibilitatea acelei măsuri de ajutor se aplică numai măsurilor de ajutor puse în aplicare după intrarea în vigoare a tratatului pentru statul membru în cauză. În cazul României, tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, iar la data aderării, acest ajutor era deja pus în aplicare.

3.3.2.2. Cadrul legislativ intern

Ca urmare a aderării, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării". Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 861 din 22 iulie 2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond (fiind abrogată Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 23 august 2006).

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârșitul anului 2009. Conform art. 6 din aceste Norme Metodologice:

"(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

(2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Pe aspectul analizat, pentru perioada de referință 2010-2013, prezintă relevanță dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Prin Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (singurele aplicabile speței de față, nefiind incidente în cauză Orientările Uniunii Europene privind ajutorul de stat în sectorul agricol și forestier pentru perioada 2014-2020).

În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000.

În continuare, prin art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 se menționează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control."

În baza celor două dispoziții normative anterior enunțate, a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații.

Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene această schemă de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

3.3.2.3. Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană

Prin decizia menționată, a fost avizată favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă.

Relevante în acest sens sunt dispozițiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

La pct. 6 din Decizia Comisiei Europene se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităților din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menționează că ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)."

3.3.2.4. Decizia nr. C (2016) 8769 final din data de 03 ianuarie 2017 emisă de Comisia Europeană

Prin decizia menționată, a fost avizată favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă.

De asemenea, decizia a fost emisă având în vedere Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 2.4 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că schema are ca durată intervalul de timp dintre data aprobării (3.01.2017) și data de 31.12.2020.

3.3.3. Analiza motivelor de casare, întemeiate pe prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare prin care se invocă faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cererea de față are ca obiect acordarea alocațiilor bugetare prev. de art. 97 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013.

Înalta Curte constată că plata compensațiilor solicitate de către reclamanta-intimata, este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

(i)emiterea Deciziei Comisiei Europene de autorizare a ajutorului de stat conform 107 TFUE;

(ii)adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiție ce nu a fost îndeplinită.

(i)Emiterea deciziei Comisiei Europene

Necesitatea îndeplinirii condiției rezultă din coroborarea prevederilor anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană cu prevederile art. 6 din Hg nr. 861/2009 și art. 4 și 5 din O.G. nr. 14/2010.

Astfel, pentru ajutorul de stat solicitat ulterior datei de 1 ianuarie 2010, este necesară decizia de aprobare a Comisiei Europene.

- Pentru anii 2010 și 2011

Cum prin pct. 11 din Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)", rezultă că, pentru anii 2010 și 2011 nu a existat aprobarea Comisiei Europene cu privire la acordarea ajutor de stat, cât timp schema aprobată își prodce efectele din 19 iulie 2012 și până la data de 31.12.2013.

În ceea ce privește posibilitatea aplicării acestei decizii și pentru perioada anterioară (2010 și 2011), Înalta Curte constată că relevante în acest sens sunt cateva decizii din jurisprudența CJUE, care conchid că o consecință a prevederilor art. 107 alin. (3) din Tratat este aceea că nicio măsură de ajutor de stat nu poate fi pusă în aplicare în baza niciunui act cu efect retroactiv înainte de aprobarea de către Comisie.

Astfel, în paragraful 63 al deciziei date în Cauza C-262/01 Van Calster, se arată că decizia finală a Comisiei de constatare ca fiind compatibil a unui ajutor de stat ce nu a fost notificat de statul mebru în cauză nu are efectul de validare ex post facto a unor măsuri de punere în aplicare care erau invalide deoarece fuseseră luate cu încălcarea interdicției din teza finală a art. 99 alin. (3) al Tratatului, din moment ce efectul direct al interdicției ar fi diminuat, iar interesul particularilor, care trebuie protejat de instanțele naționale, ar fi desconsiderat. Orice altă interpretare ar avea efectul acordării unui rezultat favorabil situației de nerespectare a prevederilor de către statul membru în cauză și ar lipsi această interdicție de efectivitatea sa. Aceleași considerente se regăsesc și în paragraful 41-2 al deciziei date în Cauza C-368/04 Transalpine Ölleitung in Österreich GmbH și alții.

În concluzie, pentru perioada 2010-2011, nu este îndeplinită condiția de a fi existat o Decizie a Comisiei Europene de autorizare a ajutorului de stat conform 107 TFUE.

- Pentru anii 2012 și 2013

Cum prin pct. 11 din Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)", rezultă că, pentru perioada 2012-2013, a existat aprobarea Comisiei Europene cu privire la acordarea prezentului ajutor de stat.

(ii)Condiția de a fi aprobate Normele metodologice de punere în aplicare a schemei de ajutor de stat

Această condiție va fi analizată în principal pentru compensațiile aferente anilor 2012 și 2013, iar pentru compensațiile aferente anilor 2010 și 2011 doar în subsidiar, cât timp s-a constatat deja neîndeplinirea primei condiții (din cele două cerute cumulativ), prin lipsa unei decizii a Comisiei Europene.

a) Necesitatea îndeplinirii condiției

Înalta Curte constată că această necesitate rezultă din prevederile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 mai sus citate, din care reiese că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control, aspect subliniat prin decizia nr. 36/2015 a ICCJ (paragraf 67).

De asemenea, relevant sub acest aspect este și pct. 11 din Decizia nr. 5166/2012 a Comisiei Europene, care se referă la publicarea schemei în Monitorul Oficial al României, schema fiind prezentată în proiectul de Hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice ce fusese înaintat Comisiei pentru avizare și menționat la punctul 5 al Deciziei Comisiei.

Astfel, nu punctul 19 al deciziei Comisiei Europene este cel care impune necesitatea emiterii normelor metodologice, ci art. 5 din O.G. nr. 14/2010, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 36/2015 a ICCJ.

b) Neîndeplinirea condiției

Prin decizia nr. 36/2015 a ICCJ s-a reținut că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice. Astfel, Înalta Curte va înlătura considerentele primei instanțe, care a reținut că lipsa unor norme metodologice nu constituie un impediment la stabilirea și achitarea compensațiilor solicitate, întrucât un astfel de act normativ există deja în cadrul legislativ național, acesta fiind H.G. nr. 861/2009.

Nu se poate constata, astfel cum a reținut prima instanță, faptul că există în cadrul legislativ național un act normativ în vigoare care reglementează metodologia de acordare a compensațiilor, cât timp art. 6 din H.G. nr. 861/2009 coroborat cu art. 5 din O.G. nr. 14/2010 (emisă tocmai în vederea stabilirii cadrului juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 319 din 27 decembrie 2006, pentru realizarea unor producții competitive și în scopul asigurării securității alimentare a populației și pentru protejarea mediului) a prevăzut explicit ca etapă ulterioară emiterea de norme metodologice referitoare la modul de calcul și la criteriile de eligibilitate, precum și la procedurile de supraveghere și control.

De asemenea, tot prin Decizia nr. 36/2015 a ICCJ, s-a reținut că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Ca atare, nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Cum normele metodologice anterioare datei de 1 ianuarie 2010 nu mai puteau fi aplicate, față de prevederile exprese ale art. 6 din H.G. nr. 861/2009 și față de cele statuate cu forță juridică obligatorie prin Decizia nr. 36/2015, era necesară emiterea unor noi norme metodologice în conformitate cu schema aprobată de Comisia Europeană, iar acestea au fost emise abia în anul 2017 (H.G. nr. 447/2017), se pune problema de drept a aplicabilității sau nu a H.G. nr. 447/2017 și pentru compensațiile aferente perioadei 2010-2016 iar în subsidiar, a dreptului la acordarea acestor compensații, în lipsa unor norme metodologice.

Din punct de vedere al aplicabilității H.G. nr. 447/2017 și pentru compensațiile aferente perioadei 2010-2016, se constată că în mod clar aceasta nu poate fi aplicată decât cererilor de acordare a compensațiilor ulterioare intrării în vigoare a acestei hotărâri.

Astfel, art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 447/2017 statuează în sensul că prezenta schemă aplică dispozițiile prevăzute la secțiunea 2.2 a capitolului 2 din "Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (2014/C 204/01)", publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 204 din 1 iulie 2014, denumite în continuare Orientările UE.

Art. 7 alin. (5) arată că "pentru anul 2017 se acordă compensații numai pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și data de 31 decembrie", iar art. 11 prevede că "durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv."

Ca atare, atât principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, cât și obiectul specificat al domeniului de reglementare al acestui act normativ, se opun aplicării H.G. nr. 447/2017 anterior datei de 30 iunie 2017.

Cum Înalta Curte a înlăturat și argumentul în sensul că mai putea fi aplicată H.G. nr. 861/2009 ulterior datei de 1 ianuarie 2010, rezultă că pentru compensațiile aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013, nu a fost îndeplinită condiția de a exista norme metodologice care să pună în aplicare schema de ajutor de stat aprobată de Comisia Europeană.

c) Consecințele lipsei normelor metodologice

În ceea ce privește acest aspect, pe de o parte, reclamantul a invocat existența unui refuz nejustificat al autorității de acordare a compensațiilor în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, încălcarea dreptului la proprietate privată conform art. 44 și 136 alin. (5) din Constituție în lumina art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.

c1). În ceea ce privește existența unui refuz nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ

Conform textului menționat, prin refuz nejustificat se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (art. 2 alin. (1) lit. i) din legea contenciosului administrativ), iar prin exces de putere se înțelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor (art. 2 alin. (1) lit. n) din legea contenciosului administrativ).

Problema de drept ce trebuie dezlegată de instanță este dacă refuzul autorității publice de a acorda un ajutor de stat ce a fost aprobat de Comisie, dar nu a fost pus în aplicare printr-un act normativ intern a cărui necesitate a fost statuată prin acte normative cu forță juridică superioară, reprezintă sau nu un refuz nejustificat.

Înalta Curte constată că rezolvarea acestei probleme de drept este dată de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care, prin Decizia din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza C-18/08 Foselev Sud-Quest SARL contra Administration des douanes et droits indirects, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, a statuat următoarele:

"Decizia 2005/449/CE a Comisiei din 20 iunie 2005 privind o cerere de scutire de taxa pe vehiculele cu motor introdusă de Franța în temeiul art. 6 alin. (2) lit. b) din Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri nu poate fi invocată de un particular în raporturile cu Republica Franceză, destinatară a acestei decizii, în scopul de a beneficia de scutirea autorizată prin decizia menționată începând de la momentul notificării sau al publicării acesteia."

La baza acestei concluzii, a stat următorul raționament: o decizie a Comisiei Europene este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi indică, dar destinatarul deciziei de aprobare a schemei de ajutor de stat era statul membru, nu particularul potențial beneficiar al ajutorului de stat.

Apoi, s-a mai reținut faptul că o prevedere a unei decizii adresate unui stat membru poate fi invocată de particular în raporturile cu acest stat membru atunci când dispoziția în cauză impune destinatarului său o obligație necondiționată și suficient de clară și de precisă.

În cauza respectivă, s-a constatat că acordarea ajutorului era subordonată aprobării de către Comisie a unui proiect de punere în aplicare, astfel că s-a reținut că, "în pofida intervenției Comisiei, statele membre dispun de o largă putere de apreciere atât în ceea ce privește decizia de a utiliza această posibilitate, cât și în ceea ce privește cuprinsul măsurii avute în vedere, fără ca, din aprobarea acestei măsuri de către Comisie, să poată decurge vreo obligație de a utiliza respectiva posibilitate."

Astfel, se reține că obținerea aprobării face posibilă acordarea ajutorului de stat, încă inexistentă în speță și care necesită un act național pentru punerea sa în aplicare, dar nu impune o astfel de acordare.

În concluzie, cât timp nu se poate reține existența unei obligații necondiționate și suficient de clare și precise care să poată fi opusă statului membru, particularii nu pot invoca un drept întemeiat direct pe decizia Comisiei Europene, drept care să fie opozabil autorității publice din statul membru respectiv.

În lipsa unui drept concret la acordarea ajutorului de stat față de lipsa cadrului legislativ intern de punere în aplicare a schemei de ajutor de stat, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de acordare a acestuia, neputându-se constata excesul de putere al autorității publice.

c2) În ceea ce privește protecția proprietății private

Reclamanta a invocat, iar prima instanță a validat argumentul că reținerea apărării pârâtului legată de inexistența metodologiei de calcul a compensațiilor ar conduce la încălcarea dispozițiilor art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituția României, care garantează dreptul la proprietate privată, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional la C.E.D.O. S-a argumentat pe ideea că efectul neadoptării într-un termen rezonabil a actului normativ este acela că reclamanta este lipsită de folosința bunului pentru o cauză de utilitate publică, fără însă a primi o dreaptă și prealabilă despăgubire pentru această restricție majoră a dreptului său de proprietate, deși însăși legea în a cărei executare ar trebui emisă hotărârea de guvern îi recunoaște dreptul la acordarea unei compensații.

Înalta Curte constată că, dincolo de împrejurarea că orice apărări prin care se invocă aspecte legate de protecția proprietății private reprezintă aspecte de natură civilă care nu pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, calificarea ca ajutor de stat a compensațiilor acordate reclamantei exclude în mod logic argumentul legat de o eventuală vătămare a acesteia în raport de ceilalți deținători de fonduri forestiere.

Astfel, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier în perioada 2007-2013 (paragrafele 15 și 16), pentru a fi considerată compatibilă cu Piața comună, o măsură de ajutor trebuie să conțină un anumit element de stimulare sau să ceară o anumită contrapartidă din partea beneficiarului. Dacă în legislația comunitară sau în Liniile directoare nu sunt prevăzute expres excepții, măsurile unilaterale de ajutor de stat care sunt destinate pur și simplu îmbunătățirii situației financiare a producătorilor, dar care nu contribuie în nici un fel la dezvoltarea sectorului, în special ajutoarele acordate numai pe baza prețului, cantității, unității de producție sau unității de mijloace de producție sunt considerate drept ajutoare de operare care sunt incompatibile cu Piața comună. În plus, prin însăși natura lor, există de asemenea probabilitatea ca astfel de ajutoare să afecteze mecanismele organizării comune a pieței. Din același motiv, ajutorul care este acordat retroactiv pentru activități care au fost deja întreprinse de către beneficiar nu poate fi considerat ca incluzând elementul de stimulare necesar și trebuie să fie considerat drept ajutor de operare destinat pur și simplu să elibereze beneficiarul de o povară financiară.

Ca urmare, acest act comunitar reglementează atât ajutorul de stat cu caracter stimulativ, cât și ajutorul de stat cu caracter compensatoriu.

Conform paragrafelor x și y din Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană, ajutoarele vizate îndeplinesc condițiile pertinente din Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013. În speță, Comisia poate considera că ajutoarele notificate sunt ajutoare cu caracter compensatoriu, deoarece obiectivul urmărit nu este acela de a-i determina pe beneficiari să efectueze lucrări, ci de a compensa pierderile suferite de aceștia în urma interdicției de tăiere a masei lemnoase. Prin urmare, criteriul efectului stimulativ nu este pertinent în acest caz.

Plățile Natura 2000 pentru sectorul forestier sunt reglementate de dispozițiile articolului 46 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, care prevede acordarea de ajutoare persoanelor fizice sau asociațiilor care au păduri în proprietate pentru a compensa costurile suportate și pierderile de venituri suferite având în vedere restricțiile la utilizarea pădurilor și a altor suprafețe împădurite rezultate în urma punerii în aplicare a directivelor 79/409/CEE și 92/43/CEE în zona în cauză.

În plus, conform jurisprudenței Curții de Justiție, pentru a demonstra denaturarea concurenței, este suficient ca situația concurențială a întreprinderii să se amelioreze, conferindu-i astfel un avantaj pe care aceasta nu l-ar fi putut obține în condiții normale de piață și de care nu beneficiază celelalte întreprinderi concurente [cauza 730/79, Philip Morris/Comisie, Culegere (1980) p. 2671].

Ca urmare, cât timp acordarea acestor ajutoare reprezenta un avantaj economic în comparație cu alți deținători de fonduri forestiere, nu se poate invoca în mod eficient o vătămare adusă proprietății private prin neobținerea ajutorului de stat, chiar dacă rațiunea ce stă la baza acestui avantaj este una compensatorie (acoperirea unei pierderi), iar nu stimulativă (acordarea unui câștig).

c3) În ceea ce privește eventuala invocare a principiului așteptărilor legitime

În materia ajutorului de stat, acest principiu se poate enunța astfel: atunci când Comisia Europeană a creat impresia că ajutorul este compatibil, beneficiarul ajutorului de stat poate să invoce așteptări legitime, întrucât atitudinea Comisiei i-a conferit certitudinea că ajutorul de stat nu este recuperabil.

Dacă există jurisprudență comunitară în ceea ce privește aplicarea principiului așteptării legitime în situația recuperării unui ajutor ilegal, nu există jurisprudență în ceea ce privește ipoteza invocării aparenței de legalitate a ajutorului prin aprobarea sa de către Comisie.

În plus, aria de aplicare a principiului așteptărilor legitime a fost restrânsă odată cu introducerea principiului investitorului diligent, potrivit căruia un investitor diligent trebuie și poate să urmărească dacă procedura a fost urmată de către statul membru furnizor a ajutorului de stat. Astfel, un investitor care beneficiază de ajutor de stat nu poate invoca asteptări legitime dacă art. 108 (3) din Tratat nu a fost respectat, respectiv dacă nu a fost urmată procedura de notificare și autorizare a ajutorului înaintea acordării lui (cazul C-24/95).

Din jurisprudența Curții Europene de Justiție reiese că, în general, pentru ca o parte să se poată baza pe principiului așteptărilor legitime trebuie să respecte următoarele condiții:

- partea trebuie să aibă posibilitatea de a invoca un drept dobândit, susceptibil de protecție;

- interferența cu acest drept trebuie să fi fost imprevizibilă și trebuie să fi avut loc fără avertisment și fără nici o măsură de tranziție de natură să permită unei părți diligente să evite pierderea;

- să nu existe un interes public superior care să se opună așteptării legitime.

Or, așa cum s-a reținut deja, nu este îndeplinită prima condiție, aceea ca partea să aibă posibilitatea de a invoca un drept dobândit, susceptibil de protecție, nefiind consacrat un drept la ajutorul de stat, ci doar o vocație. Astfel, nici invocarea principiului așteptărilor legitime nu este justificată.

c4) În concluzie, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din siturile Natura 2000, respectiv nefiind îndeplinită condiția de a fi fost adoptate normele metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de acordare a acestuia, neputându-se constata excesul de putere al autorității publice.

3.4. Temeiul procesual al soluției date recursului

Prin urmare, în temeiul art. 497 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la soluționarea excepțiilor (nefiind atacate).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor, în calitate de succesor al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, împotriva sentinței nr. 371 din 21 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova - sectia contencios administrativ și Fiscal în dosar nr. x

Casează în parte sentința atacată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta