ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1743/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de, la data de 8 iulie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Guvernul României, obligarea pârâților la acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care, ca proprietari, nu le-au putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru anul 2015 în sumă de 1.860.277,4 RON pentru suprafața totala de 2.560,76 ha situată în Parcul Național Defileul Jiului ROSCI 0063 și Nordul Gorjului de Vest ROSCI 0129 din Situl Natura 2000.

Prin Sentința nr. 419/2016 pronunțată în data de 7 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, a respins acțiunea formulată de reclamanta Obștea de Pădure Porceni - Pleșa împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea formulată de reclamanta Obștea de Pădure Porceni - Pleșa, împotriva pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinței atacate și, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

S-a susținut că în mod eronat instanța de fond nu a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. până la soluționarea judecării Dosarului x/2016, care are ca obiect obligarea autorităților de a aproba Nomele Metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier.

Recurenta-reclamantă arată că instanța de judecată și-a însușit în totalitate susținerile intimatului-pârât în sensul că, după primirea avizului favorabil al Comisiei Europene era necesară publicarea în Monitorul Oficial a Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase nerecoltate, invocând în acest sens prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010.

Instanța de fond nu a ținut cont de refuzul nejustificat al organului administrației publice de a aproba, prin adoptarea unei Hotărâri de Guvern, normele metodologice necesare acordării compensațiilor, ceea ce a determinat imposibilitatea proprietarilor de vegetație forestieră de a beneficia de dreptul de proprietate, fiindu-le interzisă exploatarea suprafețelor respective.

Solicitarea compensațiilor pentru lipsa de folosință a pădurilor protejate nu poate fi reținută ca având caracterul unui ajutor de stat, ci o despăgubire acordată persoanelor fizice/juridice în condițiile Codului silvic și a H.G. nr. 861/2009.

După primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene nr. C (2012) 5266 final din 19 iulie 2012, intimații-pârâți se află în culpă ca urmare a nerespectării obligațiilor legale prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) și art. 1 al anexei 1 la H.G. nr. 861/2009, obligații ce impuneau înscrierea în bugetele proprii a banilor necesari acordării de despăgubiri și întreprinderea demersurilor legale pentru aprobarea normelor metodologice de acordare a compensațiilor.

În susținerea acestor argumente, recurenta-reclamantă invocă și prevederile Adresei nr. x din 29 septembrie 2011, emisă de Ministerul Mediului către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din care rezultă că sunt asigurați banii necesari acordării despăgubirilor.

Toate actele normative și adresele ministeriale probează existența cadrului legal privind acordarea compensațiilor și, astfel nu se explică refuzul nejustificat al autorității statului de a soluționa cererea recurentei-reclamante. Neadoptarea normelor metodologice într-un termen rezonabil are ca efect lipsirea recurentei-reclamante de folosința bunului, pentru o cauză de utilitate publică, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, conform art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituția României.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic, întrucât este inadmisibil față de lipsa Normelor metodologice.

La data de 3 ianuarie 2017, intimatul-pârât Guvernul României a invocat în principal excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

La data de 25 ianuarie 2019, recurenta-reclamantă a depus răspunsuri la ambele întâmpinări formulate de intimații-pârâți.

La data de 16 martie 2017, intimatul-pârât Ministerul Mediului (fost Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor) a formulat cerere de introducere în cauză, în calitatea procesuală de intimat-pârât, a Ministerului Apelor și Pădurilor, care se substituie în drepturile și obligațiile procesuale ale Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor în temeiul art. 13 și 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017.

II. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, a dispozițiilor legale incidente în materie și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Comisariatului de Regim Silvic și Cinegetic Râmnicu Vâlcea, reclamanta Obștea de Pădure Porceni - Pleșa a solicitat compensații, pentru anul 2015, în sumă de 1.860.277,4 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafața de pădure de 2.560,76 ha, situată în județul Vâlcea, Ocolul Silvic Jiul, U.P. III Bratacu, IV ua 11-93A.136, B-170C, inclusă în Parcul Național Defileul Jiului ROSCI 0063 și Nordul Gorjului de Vest ROSCI 0129 din Situl Natura 2000, întemeindu-și în drept cererea pe dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, pe H.G. nr. 861/2009 și Legea nr. 554/2004 .

Decontul justificativ a fost întocmit în temeiul prevederilor Anexei 4 la H.G. nr. 861/2009, dar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a respins de la avizare suma solicitată de reclamantă, cu motivarea că poate acorda ajutoare de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri din cadrul siturilor Natura 2000 numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice. Prin aceste norme metodologice se instituie un alt cadru legal de acordare a acestor compensații, începând cu anul 2010, diferit de cel prevăzut de H.G. nr. 861/2009.

Ca urmare a refuzului de acordare a compensațiilor, reclamanta a sesizat instanța, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1.860.277,4 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară în anul 2014.

Prin sentința recurată, instanța de fond a respins acțiunea.

În prezenta cale de atac recurenta a solicitat verificarea soluției de respingere a acțiunii, întrucât instanța nu a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea cererii sale de obligare a instituțiilor pârâte de a emite Normele de Aplicare și, în mod nelegal și-a însușit în totalitate susținerile pârâților, fără a răspunde solicitărilor sale .

Înainte de a păși la examinarea legalității soluției pronunțate, Înalta Curte apreciază necesar a verifica cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea Dosarului x/2016 solicitată prin motivele de recurs de recurenta-reclamantă A. și excepția nulității recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României.

Verificând cererea de suspendare a judecării recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 aflat în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, se reține că nu este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1) Instanța poate suspenda judecata: 1. Când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;".

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative și se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influență asupra dreptului dedus în justiție.

Societatea recurentă are calitatea de reclamantă în Dosarul nr. x/2016, în care s-a solicitat a se constata refuzul nejustificat a unor instituții de a aproba Normele Metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond și obligarea pârâților să inițieze, și respectiv, să aprobe Hotărâre de Guvern în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Prin Sentința nr. 351/2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamanților.

În cauză, nu se impune aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că soluția asupra cererii ce face obiectul Dosarului x/2016 nu are o înrâurire semnificativă asupra soluției din prezentul dosar, respectiv asupra dezlegării ce va fi dată cu privire la cererea de acordare de compensații întemeiată pe dispozițiile Legii 46/2008 și H.G. nr. 861/2009.

Apreciind asupra excepției nulității recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât recurenta - reclamantă a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel că nu este incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat.

În speța de față, hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Se mai apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în speță, raportat la argumentele părților, pronunțând o soluție legală și temeinică.

Înalta Curte apreciază că în cauză este incident următorul cadrul legislativ european și național:

Conform art. 107 alin. (1) din TFUE nu sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

Potrivit Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (paragrafele 36 și 496), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 107 alin. (1) din tratat, statele membre trebuie să notifice Comisiei ajutoarele acordate în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale în temeiul art. 108 alin. (3) din tratat și nu pun în aplicare măsura propusă înainte de pronunțarea unei decizii finale în cadrul acestei proceduri, cu excepția măsurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de un regulament de exceptare pe categorii.

Comisia va declara ajutoarele de stat pentru sectorul forestier compatibile cu piața internă în temeiul art. 107 alin. (3) lit. (c) din tratat în cazul în cazul în care ele respectă principiile comune de evaluare și cerințele specifice din Orientări.

Necesitatea introducerii conceptului de ajutor a fost legată de acordarea unor certitudini legale; practic, măsurile de sprijin implementate de Statele Membre înainte de intrarea în vigoare a Tratatului nu vor fi considerate ajutoare ilegale și Comisia Europeană nu va putea dispune recuperarea acestora.

O definiție concretă a acestui concept se regăsește la art. 1 lit. b) pct. i din Regulamentul nr. 659/1999, care statuează că ajutorul existent este "orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului în aceste State Membre, respectiv schemele de ajutor și ajutoarele individuale puse în aplicare anterior și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a Tratatului."

Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării". Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 861 din 22 iulie 2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond (fiind abrogată Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 23 august 2006).

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârșitul anului 2009.

Pe aspectul analizat, pentru anul de referință 2015, prezintă relevanță dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

(2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană a avizat favorabil o schemă de ajutor de stat despre care, la pct. 11 din Decizie s-a arătat că va expira la data de 31 decembrie 2013 și nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României.

Prin Decizia Comisiei Europene C(2016) 8.769 final din 3 ianuarie 2017 a fost avizată favorabil o schemă de ajutor de stat privind acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilește prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, de la data aprobării de către Comisie și până la 31 decembrie 2020.

Ulterior a fost dată Hotărârea de Guvern nr. 447/2017 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

Conform art. 1, "(1) Scopul prezentei hotărâri îl reprezintă instituirea schemei de ajutor de stat, denumită în continuare schemă, având ca obiectiv acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

(2) Prezenta schemă aplică dispozițiile prevăzute la secțiunea 2.2 a capitolului 2 din "Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (2014/C 204/01)", publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 204 din 1 iulie 2014, denumite în continuare Orientările UE."

Conform art. 11, "Durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv".

Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că hotărârea nu este motivată, întrucât s-au reținut doar apărările pârâților, argumentele prezentate vizează în realitate fondul cauzei și criticile expuse în dezvoltarea acestui motiv de recurs privesc aspecte legate de aplicarea greșită a normelor de drept material, subsumându-se în realitate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, cererea de chemare în judecată are ca obiect acordarea alocațiilor bugetare prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic pentru anul 2015.

Înalta Curte constată că plata compensațiilor solicitate de către recurenta-reclamantă este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

(i) emiterea Deciziei Comisiei Europene de autorizare a ajutorului de stat conform 107 TFUE;

(ii) adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice.

(i) Emiterea deciziei Comisiei Europene

Necesitatea îndeplinirii condiției rezultă din coroborarea prevederilor anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 861/2009 și art. 4 și 5 din O.G. nr. 14/2010.

Astfel, pentru ajutorul de stat solicitat ulterior datei de 1 ianuarie 2010, este necesară decizia de aprobare a Comisiei Europene.

Cum prin pct. 11 din Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană se precizează faptul că schema va expira la data de 31 decembrie 2013 rezultă că, pentru anul 2015, o schemă de ajutor nu a mai fost notificată Comisiei Europene și nu a existat o decizie de aprobare cu privire la acordarea ajutorului de stat sub forma compensațiilor la care se referă art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.

(ii) Condiția de a fi aprobate Normele metodologice de punere în aplicare a schemei de ajutor de stat

a) Necesitatea îndeplinirii condiției

Înalta Curte constată că această necesitate rezultă din cadrul normativ prezentat anterior, din care reiese că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate și procedurile de supraveghere și control, aspect subliniat prin decizia nr. 36/2015 a ICCJ (parag. 67).

b) Neîndeplinirea condiției

Prin Decizia nr. 36/2015 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice. Înalta Curte nu poate constata faptul că există în cadrul legislativ național un act normativ în vigoare care reglementează metodologia de acordare a compensațiilor, cât timp art. 6 din H.G. nr. 861/2009 coroborat cu art. 5 din O.G. nr. 14/2010 (emisă tocmai în vederea stabilirii cadrului juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 319 din 27 decembrie 2006, pentru realizarea unor producții competitive și în scopul asigurării securității alimentare a populației și pentru protejarea mediului) a prevăzut explicit ca etapă ulterioară emiterea de norme metodologice referitoare la modul de calcul și la criteriile de eligibilitate, precum și la procedurile de supraveghere și control. Astfel, în mod corect, s-a reținut în considerentele sentinței atacate că absența normelor metodologice anterior menționate constituie un impediment la stabilirea și achitarea compensațiilor solicitate.

Cum normele metodologice anterioare datei de 1 ianuarie 2010 nu mai puteau fi aplicate, față de prevederile exprese ale art. 6 din H.G. nr. 861/2009 și față de cele statuate cu forță juridică obligatorie prin Decizia nr. 36/2015, era necesară emiterea unor noi norme metodologice în conformitate cu schema aprobată de Comisia Europeană, iar acestea au fost emise abia în anul 2017 (H.G. nr. 447/2017), pentru implementarea schemei de ajutor aprobată prin decizia Comisiei Europene nr. 8769/2017.

Din punct de vedere al aplicabilității H.G. nr. 447/2017 și pentru compensațiile aferente perioadei 2010-2016, se constată că în mod clar aceasta nu poate fi aplicată decât cererilor de acordare a compensațiilor ulterioare intrării în vigoare a acestei hotărâri.

Astfel, art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 447/2017 statuează în sensul că prezenta schemă aplică dispozițiile prevăzute la secțiunea 2.2 a capitolului 2 din "Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (2014/C 204/01)", publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 204 din 1 iulie 2014, denumite în continuare Orientările UE.

Art. 7 alin. (5) arată că "pentru anul 2017 se acordă compensații numai pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și data de 31 decembrie", iar art. 11 prevede că "durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv."

Ca atare, atât principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, cât și obiectul specificat al domeniului de reglementare al acestui act normativ, se opun aplicării H.G. nr. 447/2017 anterior datei de 30 iunie 2017.

Cum nu mai putea fi aplicată H.G. nr. 861/2009 ulterior datei de 1 ianuarie 2010, rezultă că pentru compensațiile aferente anului 2014, nu a fost îndeplinită condiția de a exista norme metodologice care să pună în aplicare schema de ajutor de stat aprobată de Comisia Europeană.

c) Consecințele lipsei normelor metodologice

În ceea ce privește acest aspect, pe de o parte, reclamanta a invocat existența unui refuz nejustificat al autorității de acordare a compensațiilor în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, încălcarea dreptului la proprietate privată conform art. 44 și 136 alin. (5) din Constituție în lumina art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

c1) În ceea ce privește existența unui refuz nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ

Conform textului menționat, prin refuz nejustificat se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane [art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ], iar prin exces de putere se înțelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor [art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ].

În cauza de față, deși s-a reținut exclusiv neîndeplinirea condiției aprobării Normelor metodologice de punere în aplicare a schemei de ajutor de stat, neîndeplinită este și condiția emiterii deciziei Comisiei Europene.

Chiar luând în considerare că autoritatea administrativă a justificat refuzul său exclusiv pe lipsa normelor metodologice, în considerarea cadrului legislativ anterior menționat, care impune cele două condiții pentru acordarea compensațiilor, dintre care niciuna nu este îndeplinită în cauză, rezultă că refuzul de acordare a compensațiilor este justificat.

c2) În ceea ce privește protecția proprietății private

Reclamanta a invocat argumentul că reținerea apărării pârâtului legată de inexistența metodologiei de calcul a compensațiilor ar conduce la încălcarea dispozițiilor art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituția României, care garantează dreptul la proprietate privată, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. S-a argumentat pe ideea că efectul neadoptării într-un termen rezonabil a actului normativ este acela că reclamanta este lipsită de folosința bunului, pentru o cauză de utilitate publică, fără însă a primi o dreaptă și prealabilă despăgubire pentru această restricție majoră a dreptului său de proprietate, deși însăși legea în a cărei executare ar trebui emisă hotărârea de guvern îi recunoaște dreptul la acordarea unei compensații.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că apărările prin care se invocă aspecte legate de protecția proprietății private sunt de natură civilă nu pot fi valorificate în prezenta acțiune în contencios administrativ, prin care se invocă refuzul nejustificat al autorității administrative de rezolvare a unei cereri. Pe de altă parte, deși compensațiile sunt destinate a acoperi o pierdere de venit survenită ca urmare a restricțiilor de recoltare a masei lemnoase, calificarea lor drept ajutor de stat - care este de esența prezentului litigiu - exclude în mod logic argumentul legat de o eventuală vătămare a dreptului în raport cu ceilalți proprietari de fonduri forestiere neafectați de restricții.

c3) În concluzie, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din siturile Natura 2000, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de acordare a acestuia, neputându-se constata excesul de putere al autorității publice.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu este îndreptățită la despăgubiri solicitate și calculate, pentru anul 2015, în temeiul H.G. nr. 861/2009 - act normativ care nu era aplicabil în speța de față.

Prin urmare, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Obștea de Pădure Porceni - Pleșa, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății cauzei, întemeiată pe disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României.

Respinge recursul declarat de reclamanta Obștea de Pădure Porceni - Pleșa împotriva Sentinței nr. 419/2016 din 7 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2019.

Procesat de GGC - LM