ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1339/2025

Cererea de chemare în judecată. Hotărârea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Guvernul României, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care, ca proprietari, nu le-au putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru anul 2015 în sumă de 1.860.277,4 RON pentru suprafața totală de 2.560,76 ha situată în Parcul Național Defileul Jiului ROSCI 0063 și Nordul Gorjului de Vest ROSCI 0129 din Situl Natura 2000. Prin sentința nr. 419 din 7 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Recursul exercitat în cauză. Decizia ce face obiectul prezentei revizuiri Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Prin Decizia nr. 1743 din 29 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată. A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României. A fost respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 419/2016 din 7 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire Împotriva Deciziei nr. 1743 din 29 martie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, schimbarea în parte a hotărâri atacate în ceea ce privește fondul cauzei, prin admiterea cererii principale. În motivarea cererii, se susține că prin hotărârea CEDO ce stă la baza cererii de revizuire, s-a arătat că într-o situație identică cu cea a revizuentei, există o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, datorată absenței adoptării și publicării de către Guvern a Normelor metodologice necesare acordării despăgubirilor la care au dreptul reclamantele A. și B.. Avându-se în vedere Hotărârea CEDO pronunțată la 28.11.2023, în Dosarul nr. 46201/16 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 627/02.07.2023, revizuenta consideră că urmarea gravă a acestei încălcări continuă să se producă și în cazul său, motiv pentru care solicită obligarea Ministerului Mediului la plata sumei în cuantum de 1.860.277,4 RON cu titlu de compensații prevăzute de dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 48/2008, sumă actualizată cu dobânda legală și rata inflației, începând cu data promovării acțiunii și până la data plății efective.

Apărările formulate de intimatul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, motivele invocate de revizuentă în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă". Totodată, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., procedura de judecată - Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Înalta Curte constată că din interpretarea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., poate fi supusă revizuirii acea hotărâre judecătorească cu privire la care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că a încălcat anumite drepturi și libertăți fundamentale. Așadar, obiectul revizuirii îl poate constitui numai acea hotărâre care, fiind supusă examinării Curții Europene prin plângerea individuală a celui interesat, a fost considerată de către curte contrară uneia sau unora dintre prevederile Convenției Europene. Altfel zis, hotărârea instanței europene este circumstanțială și neînzestrată cu "autoritatea lucrului interpretat", așa încât ea nu poate fi invocată în alte cauze judecate sau în curs de judecare. În speță, Decizia nr. 1743 din 29 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal nu a făcut obiectul analizei CEDO. Hotărârea CEDO din 28.11.2023 a fost pronunțată în Cauza Asociațiile de Coproprietate forestieră Porceni Pleșa și Piciorul Bătrân Banciu (A., Pleșa și B.) împotriva României, cererile nr. 46.201/16 și nr. 47.379/16, într-un alt litigiu similar cu cel de față în care revizuenta din prezentul dosar a avut calitatea de parte. Deși revizuenta A. a promovat mai multe acțiuni de obligare la acordarea compensațiilor, vizând perioade diferite, și doar referitor la unul dintre litigii a obținut o hotărâre CEDO favorabilă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., fiind inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva uneia dintre celelalte hotărâri ale instanței naționale, persoana având tot calitatea de terț față de hotărârea instanței europene. Drept urmare, în speță, revizuenta nu a invocat nicio hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului din care să rezulte că prin Decizia nr. 1743 din 29 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a cărei revizuire se cere, s-a constatat încălcarea anumitor drepturi și libertăți fundamentale ale A., hotărârea CEDO din 28.11.2023 fiind dată într-o cauză similară. Revizuenta A. nu poate invoca în susținerea cererii sale hotărârea CEDO din 28.11.2023, deoarece aceasta nu îi este opozabilă și nu îi profită, întrucât dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. sunt incidente numai în situația în care instanța europeană a constatat încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale cu privire la hotărârea a cărei revizuire s-a cerut și doar în privința revizuentei. Față de considerentele care preced, în temeiul prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în prezenta cauză.