ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3768/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.01.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, desființarea Rezoluției nr. 886/IJ/579/DIJ/2014 a pârâtei prin care s-a dispus clasarea sesizării sale și, în consecință, trimiterea dosarului instanței competente. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei a se pronunța asupra sesizărilor sale formulate și înregistrate sub nr. 4828/IJ/3828/DIJ/2014, sesizări prin care a semnalat abateri disciplinare comise de membrii completului de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 203/2013 din Dosarul nr. x/215/2011 al Tribunalului Dolj.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 2196 din 11 septembrie 2014, Curtea de Apel București a respins cererea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A. A arătat că analiza instanței de fond se referă exclusiv la alin. (1) al art. 991 din Legea nr. 303/2004, neanalizând și grava neglijență a membrilor completului Tribunalului Dolj. De asemenea, instanța de fond a apreciat eronat că rezoluția contestată a analizat toate criticile sale semnalate în plângerile disciplinare nr. 1/3929 din 19.02.2014, nr. 1/16512 din 16.07.2014 și nr. 1/21073 din 26.09.2014, pentru că a reiterat o parte dintre criticile formulate și în cadrul plângerilor anterioare și, prin ultima plângere, a semnalat abateri disciplinare care nu au fost analizate.

Astfel, în mod greșit s-a dispus arhivarea sesizărilor sale, Inspecția Judiciară având obligația legală de a analiza și de a soluționa toate plângerile disciplinare formulate.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

3.1. Examinarea recursului în completul de filtru, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat a fi întemeiată excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

La termenul din camera de consiliu din 12 octombrie 2017, completul de filtru, în raport cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată și completată, a pus în vedere părților să-și prezinte punctul de vedere asupra admisibilității recursului.

La data de 23.10.2017, recurentul a depus note de ședință prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

La data de 20.11.2017, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat punct de vedere, apreciind că rezoluția de clasare este un act administrativ atacabil în contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004, devenind aplicabile dispozițiile art. 20 din lege.

3.2. Analizarea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, completul de filtru reține că, în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017 a fost stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată].

În ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Completul de filtru reține că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

"Art. 47 - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentința civilă nr. 2196 din 11 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care prima instanță a soluționat pe fond contestația formulată de A. împotriva Rezoluției nr. 886/IJ/579/DIJ/2014 emise de Inspecția Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge recursul, ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 2196 din 11 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2017.