ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2016

Circumstanțele cauzei Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat desființarea rezoluției de clasare din 22 august 2014, emisă de Inspecția Judiciară, comunicată la data de 13 septembrie 2014 și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 737 din data de 16 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată. A respins excepția anulării cererii, ca nefondată. A admis excepția lipsei procedurii prealabile, ca fondată. A respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 737 din data de 16 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din noul C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență că, în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii prealabile în condițiile în care, plângerea prealabilă a fost transmisă la data de 17 septembrie 2014 cu confirmare de primire, depunând dovezi în acest sens.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2016, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantă și s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică. La termenul din 22 septembrie 2016, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Prin Decizia nr. 397/2014 din 3 iulie 2014 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin (1) lit. b) din Legea nr 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile legale criticate potrivit cărora inspectorul judiciar, prin rezoluție scrisă și motivată, poate dispune clasarea sesizării în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, și rezoluția de clasare este definitivă, contravin prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, precum și celor convenționale privind dreptul la proces echitabil. Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1993, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea în M. Of. dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune în acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile contestate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept, devenind aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea procedurii prealabile. Or, în speța de față se constată că împotriva rezoluției de clasare din 22 august 2014, emisă de Inspecția Judiciară, reclamanta a formulat plângeri la data de 18 septembrie 2014, 06 octombrie 2014 și 21 octombrie 2014 care au fost înregistrate ca "reveniri" la lucrarea din 22 august 2014, ultimul răspuns fiind întocmit la data de 31 octombrie 2014. În parag. 1 al răspunsului formulat, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară menționează următoarele: "Revenirea pe care ați formulat-o la lucrarea cu numărul 3212/IJ/2116/DIJ/2014 a fost înregistrată la data de 18 septembrie 2014 și vizează în principal critica rezoluției de clasare din lucrarea cu nr. 3212/IJ/2116/DIJ/2014 dar și aspecte noi cu privire la care Inspecția Judiciară să dispună efectuarea de noi verificări prealabile". În parag. 2 se menționează: "prin revenirea formulată în data de 06 octombrie 2014 pe lângă aspectele menționate în sesizările anterioare solicitați efectuarea de noi verificări (...)". În parag. 3 se menționează: "prin revenirea din data de 21 octombrie 2014 pe lângă aspectele pentru care Inspecția Judiciară s-a pronunțat în lucrarea cu nr. de mai sus (3212/IJ/2116/DIJ/2014) solicitați a se constata noi fapte (...)". Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a parcurs etapa procedurii prealabile prin formularea plângerilor înregistrate la intimata-pârâtă la data de 18 septembrie 2014, 06 octombrie 2014 și 21 octombrie 2014, motiv pentru care soluția instanței de fond de respingere a acțiunii pendinte ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile, apare ca nelegală. Temeiul legal al soluției adoptate Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând să se examineze pe fond criticile reclamantei.