ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1706/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 octombrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, să se constate că pârâta a încălcat prevederile Legii nr. 317/2004 prin faptul că nu a soluționat sesizarea trimisă la data de 8.07.2015 și să fie obligată pârâta la soluționarea sesizării, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a precizat că după sesizarea instanței a primit rezoluția Inspecției Judiciare, de clasare a sesizării, rezoluție pe care o apreciază neîntemeiată din moment ce judecătoarea reclamată a comis în mod clar abateri disciplinare.

Prin sentința civilă nr. 372 din 9.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca fiind nelegală, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs de intimata Inspecția Judiciară s-a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 martie 2018 completul de filtru a dispus continuarea procedurii de filtru, având în vedere necesitatea comunicării recurentului-reclamant a soluției de unificare a practicii judiciare adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea formulării de către acesta a unui punct de vedere.

La data de 11 aprilie 2018, prin serviciul registratură al Înaltei Curți, a fost primit punctul de vedere al recurentului cu privire la admisibilitatea recursului formulat. Se precizează că recursul este admisibil, așa cum a arătat și raportorul de altfel în cadrul raportului întocmit în cauză. Mai mult, se arată că în cuprinsul hotărârii instanței de fond se face mențiunea în dispozitiv că se poate face recurs în 15 zile de la comunicare, nefiind o hotărâre definitivă.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Completul de filtru constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât hotărârea instanței de fond este o hotărâre definitivă.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent în sensul că în dispozitivul hotărârii se menționează că se poate formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare, având în vedere că în sistemul căilor de atac reglementate de lege, calea de atac a unei hotărâri este dată exclusiv de dispoziția normativă, nicidecum de judecător.

De asemenea, nu poate fi primit nici punctul de vedere în conformitate cu care raportorul magistrat a apreciat că recursul este admisibil, întrucât soluția asupra recursului este dată de un complet format din 3 judecători, în urma deliberărilor, nicidecum nu este însușirea punctului de vedere exprimat de magistratul raportor desemnat în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând actele și lucrările cauzei constată că hotărârea pronunțată de instanța de primă jurisdicție este definitivă, în sensul art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât conform dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este definitivă.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curții de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluția de clasare, în speță rezoluția nr. x/2015 întocmită la data de 19.10.2015 și comunicată părților, rezoluție ce reprezintă în fapt soluția la sesizarea transmisă pârâtei de reclamant și care formează obiectul cauzei deduse judecății.

De altfel, Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat soluția de unificare a practicii judiciare, în ședința din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu care "în ipoteza în care contestația împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de CSM-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b din Legea nr. 317/2004 a fost soluționată pe fond de prima instanță, prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil".

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 372 din 9.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2018.