Decizia nr. 3175/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 5/2015 a Curții de Apel Cluj

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 159/18.03.2015 a C.N.C.D. pronunțată în dosarul nr. x/2014 ca neîntemeiată și anularea Hotărârii nr. 263/10.06.2013 a C.N.C.D. ca neîntemeiată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 5/2015 pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2015 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a admis cererea formulată de reclamantul A. cu domiciliul în Cluj-Napoca, str. x, apt. 14, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în București, str. x, sector 1; - a anulat hotărârile 159/18.03.2015 și 263/10.06.2015, pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 5/2015 pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în termen legal, la data de 27 ianuarie 2015 solicitând admiterea recursului, casarea sentinței nr. 5/2015 și reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința respingerea cererii de chemare în judecată. În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât a criticat hotărârea instanței de fond invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici: - instanța de fond a respins problema de inadmisibilitate a acțiunii introductive, în măsura în care reclamantul-intimat nu a înțeles să întregească cadrul procesual prin chemarea în judecată și a petentului care inițiase litigiul în cauză; - acest aspect este per se de natură a atrage casarea hotărârii judecătorești recurate, sub consecința juridico-procesuală a respingerii ca inadmisibile a acțiunii introductive și, subsecvent, a celei modificatoare, având în vedere faptul că reclamantul-intimat a refuzat expres întregirea cadrului procesual prin chemarea în judecată și a petentului B. care inițiase litigiul în cauză; - cercetarea temeiniciei și legalității actului contestat trebuie făcută cu participarea procesuală a tuturor părților litigiului, implicit a celui care a inițiat demersul litigios, cel care a petiționat fapta de discriminare în cauză, pentru respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, precepte indispensabile procedurii jurisdicționale; - este indubitabil că petentul B. înaintase petiția în interes personal, acesta resimțind in personam efectele discriminatorii ale afirmației împricinate și fiind beneficiarul hotărârii prin care se soluționase însăși petiția sa; - instanța de fond, dând eficiență dispozițiilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul punerii în vederea reclamantului să se achite de obligația complinirii cadrului procesual pasiv, ar fi trebuit, având în vedere refuzul explicit al reclamantului-intimat de a întregii acest cadru, să respingă de plano ca inadmisibilă acțiunea introductivă, iar subsecvent și acțiunea modificatoare. - reținerea celor invocate anterior este de natură a atrage casarea hotărârii judecătorești recurate, cu consecința respingerii ca inadmisibile a acțiunii introductive și, subsecvent, a celei modificatoare, având în vedere faptul că reclamantul-intimat a refuzat expres întregirea cadrului procesual prin chemarea în judecată și a petentului care inițiase litigiul în cauză. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici: - îndreptarea erorii care face obiectul Hotărârii CNCD nr. 263/10.06.2015 s-a întemeiat pe dispozițiile art. 81 din "Procedura internă de soluționare a petițiilor si sesizărilor", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2008; - dispozițiile art. 81 din "Procedura internă de soluționare a petițiilor si sesizărilor" ar trebui interpretate în sensul că acestea permit inclusiv corectarea redării insuficiente și inexacte a susținerilor părților, inclusiv cu privire la descrierea exactă și integrală a faptei într-un anumit pasaj al actului, atât timp cât analiza juridică s-a realizat în concret în raport exclusiv de fapta astfel cum a fost aceasta descrisă de părți si săvârșită și, de asemenea, atât timp cât corectura în cauză nu influențează soluția actului; - instanța de fond produce o greșeală fundamentală atunci când reține că, prin adoptarea hotărârii de îndreptare s-ar fi schimbat, practic, întreg dispozitivul Hotărârii CNCD nr. 159/18.03.2015, reținând o altă faptă care a determinat aplicarea sancțiunii contravenționale; - prin adoptarea Hotărârii nr. 263/10.06.2015 nu s-a "reconsiderat" fapta sancționată, ci doar s-a îndreptat eroarea constând în descrierea faptei redate în dispozitiv, astfel încât, prin îndreptare, descrierea faptei din dispozitiv să concorde textual cu descrierea regăsită în atât în petiția analizată, cât și în conținutul Hotărârii nr. 159/2015 (pct. 5.1.), adică exact cu fapta pe care CNCD a avut-o în vedere atunci când a adoptat hotărârea în cauză. - din economia afirmațiilor reclamantului, analizate contextualizat, rezultă dubiu că sensul acestora, adecvat voinței și intenției autorului afirmațiilor, era acela de a asimila limba maghiară cu "limba cailor", având ca scop intimidarea, umilirea și ofensarea partenerului de platou de naționalitate maghiară pe motivul apartenenței acestuia la o minoritate națională; - din conținutul logic al afirmațiilor sancționate, raportat la limbajul utilizat în formularea acestora, reținând atât sintagmele componente, cât și ansamblul întregului comentariu, rezultă fără dubiu că autorul urmărește, în esență, intenția promovării unei interdicții de a se utiliza limba maghiară nu doar în contextul jurnalistic respectiv sau la televiziunea română, dar chiar pe teritoriul României, în general.

Apărările formulate în cauză În speță, intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, prin încheierea din 05 iunie 2018. Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului, prin rezoluția din 31 octombrie 2018. În motivarea acestei rezoluții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Înalta Curte constată că recursul declarat de este fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii iar, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond. În baza dispozițiile art. 16 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept. Instanța de fond a statuat în fond asupra deciziei emise de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fără introducerea în cauză a petentului B. care a sesizat pârâtul cu privire la caracterul discriminatoriu al afirmațiilor intimatului A.. De altfel, obiectul sesizării, reținut de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, este "utilizarea unor cuvinte jignitoare privind apartenența lingvistică și etnică maghiară a petentului". Verificarea legalității și temeiniciei unei decizii emise de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fără introducerea în cauză, prin mijloacele prevăzute de lege, a persoanei care a sesizat presupusa faptă de discriminare, este un procedeu nelegal. În cauza dedusă judecății, pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, introducerea în cauză a petentului B., dar instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că reclamantul a indicat în mod corect cadrul procesual și că nu se impune introducerea în cauză a petentului, această persoană nefiind un beneficiar, direct sau indirect, al deciziei emise de pârât, astfel încât să fie necesar să formuleze apărări . În realitate, procedura în fața Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a declanșat la sesizarea pârâtului care a apreciat că declarațiile intimatului au adus atingere demnității sale și au creat o atmosferă ostilă împotriva sa, pe criteriul lingvistic și etnic. Având în vedere cererea pârâtului de introducere în cauză a petentului B., instanța de fond avea obligația de a dispune, în baza dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., introducerea în cauză a acestuia, chiar dacă reprezentantul intimatului-reclamant A. a considerat că nu este necesară introducerea în cauză a persoanei care a sesizat instituția pârâtă. Pentru stabilirea cadrului procesual adecvat, prin prisma obiectului acțiunii, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, cu respectarea tuturor principiilor de drept care guvernează procesul civil, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se relua judecata, cu introducerea în cauză a petentului B. care a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu privire la caracterul discriminatoriu al afirmațiilor intimatului-reclamant A.. Pentru aceste considerente, reținând că sentința a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârât, va casa în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive invocate in cererea de recurs.